Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Hotilor, nesatuilor, cretinilor, arogantilor, ciocoilor,

Veniti sa alegeti pe cei mai buni dintre voi, va cheama conducatorul vostru spiritual si de facto, bolsevicul asasin si vanzator de tara, Ion Iliescu. Voi cei care "ati distrus partidul, l-ati confiscat, ati dus o politica de partid bloc, v-ati indepartat de oameni", dupa cum v-a catalogat nepretuitul vostru <guru>, sunteti chemati iar la urne pentru a va asigura, dupa o vacanta de patru ani, revenirea in fruntea bucatelor. Ca poporul nu va vrea nu conteaza, sunteti cel mai mare partid din Romania, format din intregul activ PCR, inzestrat, prin rapt, cu toata averea comunista si urmas de drept al ideologiei si practicii bolsevice (cine nu-i cu voi e impotriva voastra). Trebuie sa fiti mandri ca sunteti singurul partid comunist din centrul si sud-estul Europei care, desi se proclama de stanga si practica o politica stangista – extremista, este admis si chiar aplaudat de marea majoritate a clasei politice romanesti. Asta numai datorita faptului ca, sub conducerea kaghebistului Iliescu, ati castigat puterea printr-un act terorist initiat de Moscova, l-ati asasinat pe conducatorul comunist, cel mai cinstit si patriot roman, Nicolae Ceausescu, si ati trecut, in clipa imediat urmatoare, la devalizarea si insusirea intregii proprietati de stat, la schimb cu sustinerea la carma tarii a agenturii care a savarsit asasinatul. Cand toata suflarea romaneasca astepta sa-l vada pe odiosul asasin dupa gratii, iar el, la inceputul anului trecut, abandona lupta revolutionara, considerand chiar aberant sistemul comunist si implora iertare si intelegere fata de varsta inaintata si starea precara de sanatate, constatam cu stupoare cum, la inceputul acestui an, renaste din propriu-i hoit si se ridica, din nou, la lupta pentru refacerea stangii, revigorarea si intarirea ei. Si, iata-l pe cel care anul trecut propovaduia biblica iertare, acum, simtind miros de galceava in lume, poate cu ceva morti, raniti si arestati, se adreseaza celor pe care, in 2004, ii eticheta drept hoti, cretini, nesatui etc, cu halucinanta declaratie: "Partidul care a fost capabil sa asigure si stabilitate, si crestere, si un anumit inceput de dezvoltare reala sanatoasa, echilibru intre economic si social, a fost PSD". Si nebunul continua cu aberatiile: "Fata de guvernarea Conventiei democratice, care a fost catastrofala, o guvernare dereglata pe toate planurile, guvernarea PSD e asezata. Guvernarea Aliantei DA nu a fost capabila sa asigure unitatea aliantei si nu a avut cum sa asigure tarii coerenta si activitate".

Daca bolsevicul nostru poate fi motivat, fie de senectute si senilitate, fie de fidelitate fata de agenturi si curente straine de tara noastra, ramane de neinteles si cu un mare semn de intrebare, atitudinea de ingaduinta si chiar sustinere a maleficului personaj de catre intreaga clasa politica romaneasca.

Cu intentia de a reveni asupra acestui mare semn de intrebare, sa vedem, in mare, ce au insemnat guvernarile PSD. La finalul primelor doua mandate (1990-1996), in care PDSR inregistrase succese remarcabile, numeric si valoric, presedintele Ion Iliescu transmitea, Conferintei Nationale a partidului, prin Dan Martian, acuze grave la adresa conducerii PDSR, starnind explozii de aplauze si satisfactii in sala, dar si mahnire si nervozitate pe chipul lui Adrian Nastase, presedintele partidului. "Scurgerea averii statului in buzunarele unora", "Interese meschine de grup", "Scutiri de vama", "Musamalizari ale infractiunilor", "Fraude", "Abuzuri", "Abordari voluntariste", "Discursuri demagogice", "Cultivarea falselor asteptari" etc. etc. s-au strigat in acea nefericita seara la Sala Palatului, la care Adrian Nastase, vanat la fata, a raspuns: "Tema coruptiei reprezinta o operatiune de destabilizare generata de atacurile stangii impotriva partidului. A te ridica impotriva propriului partid, aduce publicitate dar provoaca infrangeri partidului". Intr-adevar, partidul a fost infrant in alegerile ce au urmat.

Despre guvernarea Conventiei Democratice care a urmat, tot Ion Iliescu ne poate spune cate ceva: In sept. 1998 Iliescu declara: "Portile PDSR vor ramane inchise pentru orice initiativa de dialog cu seful statului (Emil Constantinescu)". "Din momentul de fata, pana la alegeri, trebuie sa folosim toate mijloacele politice si parlamentare pentru a frana zelul demolator al actualei puteri, care risca sa lase viitoarea guvernare fara parghiile necesare relansarii economiei". In august 1999: "Actuala putere a declansat o adevarata vanatoare de vrajitoare". "Presedintia s-a transformat intr-un nou centru de putere care a generat structuri ilegale, cum ar fi organismul de lupta impotriva coruptiei ce a dus la amplificarea fenomenului de coruptie". Tot in 1998 si 1999, Iliescu si Nastase au declansat o campanie de agitatie a sindicatelor cerand acestora sa scoata muncitorii in strada pentru oprirea reformelor. Din ultimul mandat al PSD il citam tot pe dl Iliescu: In mai 2001: "Nici un politician sau reprezentant guvernamental roman nu poate ignora faptul ca 45% dintre romani traiesc sub pragul saraciei si ca rabdarea lor a ajuns la limita" (masa rotunda organizata de <The Economist>). In iulie 2001: "Cel mai mare pericol pentru aceasta guvernare nu vine din partea adversarilor politici care au dificultatile si handicapurile lor, ci din interior, subminarea autoritatii politice de catre oameni care se prezinta a fi ai puterii si care vor la randul lor, acum, sa beneficieze de aceste pozitii sau relatii cu noua putere". In aprilie 2002, la Cluj, la intalnirea cu personalul academic si cu oameni de afaceri, a recunoscut in ce "situatie jalnica se afla tara, intr-o tranzitie fara sfarsit, (25 % din populatie traieste cu sub 2 dolari pe zi). Daca la reuniunea sefilor de stat din Europa Centrala si de Est (Italia) dl Iliescu spunea: "Tara noastra indeplineste conditiile politice ale aderarii la Uniunea Europeana definite de Summitul de la Copenhaga si este pregatita sa-si asume reponsabilitatile ce-i revin", la reuniunea BERD din mai 2002, domnia sa infiera: "Nu ne mai putem gandi la reforma cu orice pret, deoarece o posibila intoarcere la totalitarism ar fi un pret prea mare; reforma duce la saracie, saracia duce la destabilizare, iar destabilizarea duce la cresterea fortelor extremiste". Simpificand, reforma duce la revolutie. Triasca ai nostri. In ianuarie 2002: "Coruptia a cuprins zona politicului si a patruns inclusiv in justitie si politie, creind un sentiment de imunitate si impunitate in randul celor care cred ca banii le dau inclusiv puterea de a fi mai presus de lege si de morala". In februarie 2002, la Timisoara: "Revolutia a avut un bilant pozitiv in ceea ce priveste viata politica prin dobandirea dreptului la alegeri libere si pluripartitism (care nu tin de foame, n.m.). In schimb, in cei 12 ani viata romanilor s-a depreciat foarte mult. Multi au uitat pentru ce au fost pusi sa conduca. Pericolul coruptiei este un impozit greu si nedrept pe care-l platesc oamenii corecti si cinstiti". "Reforma si privatizarea au fost subordonate, in mod nepermis, unor sfere de interes clientelar". In martie 2002, la Craiova, de ziua martisorului, Iliescu a primit de la conducatorii de partid, cheia de aur a orasului iar de la localnici: "ne mor copiii de foame d-le presedinte, ajunge lumea de se spanzura". "Nu-l mai tineti in brate pe banditul asta (Vacaroiu) care ne-a furat, ca v-am votat dle presedinte", iar, ca raspuns, Iliescu a propus reinfiintarea caminelor culturale si a bibliotecilor satesti. In martie 2002, la TvR: Se confrunta lunar cu nemultumirile oamenilor. Le-a dat dreptate tuturor "si pensionarilor depasiti de costurile intretinerii, si somerilor trecuti la ajutor unic, si celor indignati de salariile mari de la stat, si profesorilor lasati fara tichetele de masa promise". "Oamenii au perfecta dreptate, e adevarat, dar nu trebuie sa exageram". Este o acumulare in timp a dificultatilor care nu se pot redresa decat prin cresterea economica".

Recomanda pastrarea sperantei, aceasta este suportul psihologic pentru eforturile care trebuie sa le facem". Tine de foame??

Despre ce au insemnat guvernarile PSD se pot scrie zeci, sute de volume fara a epuiza subiectul. Numai din ultimul an de mandat (2004) presa abunda in stiri alarmante: "Romanii si bulgarii, cei mai saraci, frustrati si stresati dintre cetatenii Europei" (Ad./6 mar.04). "Situatia din Romania este inspaimantatoare, <Le Figaro>” (R.L./6 oct.’04) "Profesorii universitari au iesit in strada" (Ev. 25.04.04). "Sa dea boala-n voi sa veniti la noi", doctorii in strada. R.L./8 apr.04. "Profesori fara salarii de trei luni, nu au ce manca" Ev./21 sept.04. "Guvernul vrea potere de pensionari in piete" (Zi/27 sept’04). "Functionarii publici, in strada, urmeaza greva generala" (R.L.i6 oct.’04). Zece mii de dascali si-au strigat revolta in strada, Capitala blocata" (Ad./6 oct.04) etc etc.

Un fapt care nu trebuie sa treaca neobservat este vizita, chipurile cu caracter electoral, a periculosului agent sovietic, Ion Iliescu, in zona miniera desi sunt cunoscute, de lumea intreaga, actele de terorism savarsite de mineri in Capitala, la chemarea asasinului.

Nu da nimanui de banuit caldura cu care a fost primit instigatorul si subversivul kaghebist de catre cei care de pe urma lui au avut de suferit serioase prejudicii materiale, fizice si morale?

Nu cred ca minerii au uitat starea jalnica in care se gaseau in ultimul mandat dezastruos iliescian, relatat de presa vremii cam asa: "Criza financiara din Valea Jiului – minerii tot mai saraci" (R.L.11 aug.’04), sau "Minerii nu mai cred in promisiuni" (Ev./30.09.04), sau "Guvernul a vandut sperantele a zeci de mii de ortaci". (Ev./8 oct 04.)

Nu deranjeaza pe nimeni cele spuse de Iliescu minerilor "nu minerii au adus violenta in viata politica din Romania. Nu ei au fost in Bucuresti in 12 ianuarie cand putea sa iasa o mare ciocnire. Nici pe 28 februarie cand demonstratia organizata de PNTCD de atunci si PNL vroia sa ia cu asalt cladirea Guvernului si a CFSN. Nu ei au fost in 18 februarie cand a fost devastata cladirea Guvernului de grupuri de vandali din Bucuresti. Nu erau mineri printre ei".

Este adevarat, domnilor , ce spune Iliescu?

Nu are nimeni de obiectat, nu se simte nimeni lezat in onoarea si demnitatea de <om>?

Se adeveresc inca odata vorbele Conului Alecu <nu vom scapa de bolsevism decat dupa ce va muri toata generatia lasilor.

Nu pot sa inchei pana nu il intreb pe dl Iliescu: Dar la mineriada din 1999 cine venea spre Bucuresti, in hoarde barbare care calcau in picioare jandarmii si erau asteptati, dupa Dealu Negru, de hoardele de partid conduse de Dan Iosif pentru a face jonctiunea si a intra triumfatori in Bucuresti sa schimbe guvernul CDR????

Multumesc. Si succes in alegeri!. Ca in 2004!

Baltimore – USA – 16 noiembrie 2008

Gheorghe Tanasescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page