Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Tainele Marii nu se cunosc de pe mal

Rodica Elena Lupu

 

Nimic nu rezista vointei inversunate de a reusi

UNDE ESTI?

(Continuare din numarul precedent)

- Ti-a fost dor de mine? S-a intamplat ceva? intreaba Nora ca si cand n-ar sti despre ce este vorba.

- De ce nu-i dai tarifele Lui Edith?

- Stii ca sunt documente secrete. Nu i le pot da ultimei venite.

- Cum vrei sa-ti spun ca Edith lucreaza pentru noi? Face parte din echipa noastra. Acum e clar!

- Poate ar fi bine sa plec.

- Nu! Ramai, Edith! Contributia ei e valoroasa pentru firma noastra, mentioneaza el.

- Zau? Nu-mi dadusem seama, ii replica Nora.

- Nu pricepi ca o sa ne ajute sa facem saltul calitativ...

- Eu cred ca ne descurcam foarte bine si fara ea. Fara suparare...

- Nici o problema, intervine Edith.

- Ea a studiat Marketingul. Stie ce are de facut. E mai buna ca oricine. Poate chiar si decat mine...

- Stii ce? Tu ai adus-o aici. Eu nu vreu sa stiu nimic de povestea asta. Programul s-a terminat, eu plec acasa. Tu, da-i tarifele.

- Imi pare rau ca am creat atatea probleme intre voi frumoaselor. Tu n-ai nici o legatura, Edith scumpa. Esti minunata, o prinde el pe dupa umeri. Nora reuseste mereu sa scoata tot ce-i mai rau in ea.

- Ba nu, eu sunt cauza acestei situatii. Daca ajuta la ceva, pot sa-mi dau demisia chiar acum.

- Demisia? Sper ca glumesti, se apropie Anton de ea si ii pune mana pe umar. Edith, noi doi o sa facem lucruri mari impreuna.

***

Dupa ce ramane singur, Anton isi freaca palmele satisfacut ca a reusit sa le invrajbeasca pe cele doua:

- Fata nu-i rea. Chiar nu-i rea deloc.... murmura el in timp ce verifica niste situatii facute de Edith.

***

Grabita, avocata Donea intra in spital si se indreapta spre laborator.

- Adina! o striga Alin. Ce faci? Vii la spital si nu treci pe la mine?

- Ai dreptate, dar ma grabesc sa iau rezultatul autopsiei celui care a a murit in accident. E vorba de cazul pe care l-am preluat acum doua zile. Cred ca va fi un proces greu.

- Sunt noutati?

- Clienta mea nu are nici o vina, doar ca trebuie urmate toate procedurile. Scuza-ma! ii spune ea si vrea sa plece.

- Asteapta, o prinde el de mana. Trebuie sa-mi spui ceva. De ce n-ai venit atunci seara, la ora opt?

- In seara aceea a fost arestata fosta mea colega si sora ei mi-a cerut s-o asist. N-am putut sa refuz si a trebuit sa plec repede. Nu am disparut! Am incercat sa te anunt si chiar ti-am ...

- Ciudat, nu mi-am dat seama.

- Apoi, dimineata, te-am vazut in fata casei sarutand-o pe Nora si m-am gandit ca nu e cazul sa va deranjez.

- Daca ai fi venit in seara aceea, as fi inteles ca vrei sa te impaci cu mine... Nu crezi ca ar trebui sa-mi dai o explicatie?

- Despre ce vorbesti?

- Mi-ai spus ca ma iubesti, ca vrei sa te impaci cu mine... Ce era, Adina? Un atac de nostalgie?

- Era adevarul, dar se vede ca nu esti de aceeasi parere, ii spune Adina si pleaca.

- Asteapta, nu pleca!

- Nu vreau sa ma cert cu tine.

- Incearca sa intelegi, Adina. Cum crezi ca m-am simtit cand am vazut ca nu vi?

- Dar a venit Nora.

- A trecut doar ca sa ma salute. N-a avut o seara prea buna fiindca eram prost dispus.

- Saracuta...

- Ce trebuia sa fac? Sa te astept toata noaptea fara sa stiu unde esti?

- Ti-am lasat un mesaj pe robot.

- Mesaj? N-am gasit nici un mesaj.

- Iti spusesem ca fosta mea colega a fost arestata si sa ai putina rabdare. Motivul mi se parea destul de serios ca sa aman plecarea.

- Poate ca robotul nu a inregistrat mesajul. Oricum, ai uitat destul de repede declaratiile de dragoste.

- Eu n-am uitat nimic. Tu n-ai pierdut timpul sa ma inlocuiesti.

- Ti-am spus, nu e cum crezi...

- Trebuie sa plec!

- Nu poti pleca asa, ii spune Alin si incearca s-o opreasca.

- Lasa-ma! Uite-l pe tata, ii spune ea si se indeparteaza de doctorul Plesa.

***

Dupa aproape doua ore cat a durat interventia chirurgicala, doctorul Popa iese din sala de operatie si se indreapta spre cabinet. Privirea ii este atrasa de Alin si de Adina, care discuta pe coridor. Din gesturile celor doi, isi da seama ca se cearta. La randul lui, Alin observa ca tatal lui se indeparteaza fara sa intrerupa discutia dintre el si Adina. Peste cateva minute, vazand-o pe Adina ca se indreapta spre laborator, directorul il vede pe fiul sau abatut si il cheama in cabinet:

- Nu mai stiu nimic despre tine. Ce se intampla, Alin?

- Ai vazut si tu, tata. Eu si Adina am devenit doi straini. De cate ori ne intalnim, ne certam.

- Ati incercat sa lamuriti lucrurile?

- N-a ajutat la nimic. Mi-a zis ca ma iubeste si eu am crezut-o. Dar s-a razgandit foarte repede...

- De ce?

- E o poveste incurcata. Poate ca Nora avea dreptate, cand mi-a spus ca Adina nu e indragostita de mine, ci doar...

- Nora? Ce legatura are fiica lui Muresan cu tine?!

- Nimic deosebit. Suntem prieteni. Iesim impreuna. E o fata de treaba, mereu vesela... Ma simt bine cu ea.

- Fii sincer, Alin. E ceva serios?

- Nu. Cand sunt cu ea, ma relaxez, ma distrez...

- Si asta e de ajuns ca s-o uiti pe Adina? Ar fi mai bine sa infrunti problema si sa te intrebi daca mai tii la ea.

- Am facut deja asta. Tin la ea, sincer, dar nu mai pot sa sufar...

***

Cu lacrimi in ochi, Adina nu stie incotro s-o apuce. Cand il aude pe tatal ei ca o striga, isi sterge repede ochii si se opreste.

- Adina!

- Buna tata. Ce faci aici?

- Am venit la control. Dupa criza pe care am avut-o in primavara, vin la control in fiecare luna. Motorul asta, bata-l norocul. Inima omeneasca este ceea ce exista mai firav si mai rezistent pe lume, ii spune el zambind. Tu de ce te certai cu Alin?

- Nu ne certam, discutam.

- Cam animata discutie...

- Nu stiu, tata. Nu reusim sa comunicam. Nici unul dintre noi nu intelege motivele celuilalt.

- Cum se poate? Mi-amintesc foarte bine ca atunci cand erati impreuna imi spuneai ca ...

- Te rog, tata!

- In cazurile astea, singurul lucru pe care-l poti face e sa lamuresti lucrurile, cu inima deschisa.

- Am incercat, asta am facut, dar n-a folosit la nimic.

- De ce? Ce s-a mai intamplat?

- Nu stiu, sincer. Destinul ne face atatea ...

- Esti sigura ca nu depinde putin si de tine?

- De mine? Ce sa fac mai mult? I-am spus ca inca il iubesc, dar continua sa fie cu Nora. Mi se pare destul de clar ca intre noi doi s-a terminat totul.

***

Ziua de vineri a fost cu noroc. Prezentarea noilor produse a iesit perfect, ceea ce il face pe Anton sa se simta in al noualea cer. Din nou Nora a fost la inaltime. Astfel, in momentul in care ramane doar cu ea in birou, Anton o cuprinde pe dupa umeri si incearca sa o sarute.

- Linisteste-te! Ce vrei, Anton?

- Biroul e incuiat si suntem doar noi doi.

- Esti sigur?

- Absolut sigur. Chiar eu am inchis usa. Te doresc atat de mult, Nora. Nici nu stii ca in timpul prezentarii nu mi-am luat ochii de la tine. Ai fost nemaipomenita.

- Mie mi s-a parut ca te uitai la Narcisa.

- Care Narcisa?

- Idiotule! Patroana de la „Farmec”. Numai la ea te-ai uitat.

- De fapt, ea se uita la mine.

- Serios?

- Eu te doresc doar pe tine, ii spune el si o saruta.

- Daca nu te-as cunoaste, te-as crede.

- Ce vrei? O declaratie de dragoste oficiala?

- Am crescut si nu mai cred in povesti. Sa zicem ca e momentul unui sarut de vis.

- Nu pot cere mai mult de atat... se apropie Anton de ea si o mangaie pe sani.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page