Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Ma consider un personaj cu dubla cetatenie culturala - Romana si Israeliana, dialog cu scriitorul ANDREI FISCHOF

 

Andrei FISCHOF - scriitor israelian, (poet, publicist, traducator). Publica in reviste literare din Romania si Ungaria si in publicatii literare din Statele Unite, Germania, Noua Zeelanda si altele.

In Romania traduce din maghiara in romana:

- Termitele (eseuri), de Molter Karola, cu o prefata de Al. Ivasiuc, Bucuresti, Editura Kriterion, 1973;

- Doja (poem) de Szekely Janos, cu o prefata de Ioanichie Olteanu, Bucuresti, Editura Kriterion, 1974;

- Lupii albastri (roman) de Kiraly Laszlo, cu o prefata de Augustin Buzura, Editura Kriterion, 1975.

In anul 1974 obtine premiul pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor din Romania.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, al Asociatiei Scriitorilor Israelieni de limba romana si membru al Uniunii Scriitorilor Ebraici.

Volume publicate in Israel:

- Dialog imaginar, versuri, Tel Aviv, Editura Cerikover, 1978;

- Uitarea de sine, versuri, Tel Aviv, 1981;

- Keev Lavan (Durerea alba), Tel Aviv, Editura Eked, 1991;

- Rikud Ha-milim (Dansul cuvintelor), Tel Aviv, Editura Eked, 1993;

- Horef iarok (Iarna verde), Tel Aviv, Editura Uniunii Scriitorilor din Israel, 1995 (antologie de versuri apartinand poetilor israelieni de limba romana);

- Seivat ha-zman (Incaruntirea timpului), 1977, Editura Kibbutz Hameuhad;

- Placheta Trei poeti din nord (Petah Tikva, Editura Cercului Cultural Petah Tikva, 1997) cu traduceri din ebraica in romana ale poeziilor lui RahelAsherov, Irit Weissman si Sara Halfon;

- Trei poete din nord – traducere din ebraica in romana din versurile a trei poete din nord:

Rahel Osherov, Dana Amar, Rivka Leipzigh;

- Volum cu traduceri in ebraica ale unor poezii de Maria Gaitan-Mozes, in colaborare cu Shimon Haran, Bat Yam, 1998;

- Un volum cu traducerile poeziilor Luizei Carol, Tel Aviv, Editura Halonot, 1997, in colaborare cu Jehuda Gur-Arie.

- un volum de poeme de Martha Jzsak, tradus in ebraica la Cluj;

- traduceri din ebraica in romana si din romana in ebraica apar in reviste literare din Israel, Romania, Ungaria.

In anul 2000 apare in Romania volumul de poeme intitulat Atingerea umbrei, Tg. Mures, Editura Arhipelag.

Volum antologic – Prefacuta liniste, apare la Hasefer.

In decembrie 2008 apare volumul de versuri IZGONIREA DIN IAD, Editura ”Contemporanul – ideea europeana”, primit cu deosebita caldura de cronici.

In 2009 a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Filiala Cluj, pentru proza scurta.

Este inclus in LEXICONUL INTERNATIONAL AL SCRIITORILOR EBRAICI, aparut spre sfarsitul anului 2009, editat de Uniunea Scriitorilor ebraici din Israel, din 1948 si pana azi. In cele 1004 de pagini sunt inclusi 1200 de scriitori care au publicat carti scrise de acestia in ebraica (nu traduceri).

Colaborator constant al revistei ”Izvoare”, publicata de Asociatia Scriitorilor de limba romana din Israel.

Membru in conducerea Uniunii Scriitorilor ebraici pentru Haifa si nordul tarii.

In ultimii patru ani prezinta materiale originale la Simpozioanele filialei Cluj a Academiei Romane, sectie de Educatie, lucrari bazate din aria profesionala a activitatii sale.

”Fischof este un scriitor care, vorbind despre viata sa, ar putea spune ca Jean Anouilh: ~ eu nu am biografie ~. El se infatiseaza lumii ca un inginer, calm, stapanit, politicos, neted, masurat cu echerul si compasul, amabil, de-o maxima civilitate. Culoarea sa favorita pare a fi gri-ul. Nu provoaca explozii pe ulita literara, nu e subiect de can-can (lucru rar in Israelul de limba romana, ca si in cel de limba ebraica, de altfel), nu are vocatia conflictului, ba nici macar pe aceea a polemicii... In totul tot, poezia inginerului Fischof este un aparat seismografic de mare finete, pus la punct de catre autor si capabil sa inregistreze miscarile tectonice ale sufletului israelian la sfarsit de mileniu. Versurile lui trebuiesc citite ca niste diagrame indicand mii de cutremure pe scara Fischof” (AL. Mirodan, Dictionar neconventional al scriitorilor evrei de limba romana, vol. II (D-F), Tel Aviv, Editura Minimum, 1997).

Lucretia BERZINTU: Domnule Andrei Fischof, unde v-ati nascut si cand?

Andrei FISCHOF: M-am nascut in Turda in 1940.

Ce amintiri frumoase sau mai putin frumoase aveti din localitatea natala?

O multime de amintiri: de pilda, imediat dupa 23 august 1944, ne-am refugiat impreuna cu alte doua familii, din fata armatelor maghiare in retragere si a celei sovietice in ofensiva, la Abrud, la un oarecare badea Ispas, care ne-a adapostit cateva saptamani, iar dupa razboi ne vizita aproape in fiecare saptamana, in drumul sau la piata, devenind un membru al familiei.

Apoi, Turda fiind orasul de dincoace de granita de pe Feleac cu partea de nord a Transilvaniei predate Ungariei, o multime de intalniri oarecum secrete avusesera loc in locuinta noastra, cu participarea (am aflat mult dupa aceea) unor figuri importante in actiunea de salvare a evreilor clujeni, de deportarea lor de catre unguri.

Unde ati invatat si ce ati lucrat in Romania?

Am facut liceul la Turda (azi Colegiul National ”Mihai Viteazul”) si facultatea de fizica, sectia de fizica experimentala de la Universitatea Babes - Bolyai din Cluj. Am lucrat in industrie, in laboratoare de control al calitatii, la Hunedoara si Tg. Mures, de unde in 1976 am venit apoi in Israel.

De ce ati imigrat in Israel?

Din motive de apartenenta la poporul din care fac parte. E firesc, nu?

V-ati nascut in perioada celui de-al doilea razboi mondial, in timpul Holocaustului romano - german antonescian. Ca evreu ati suferit? Ce v-au povestit parintii dumneavoastra?

Nu as spune ca am suferit, dar asta nu inseamna ca alti coreligionari nu ar fi suferit. Antisemitismul se manifesta azi in mod acerb - atunci, cel putin, nu aparea ca o platforma sau ca o misiune. Prieteni buni, neevrei, nu faceau caz din asta, dar tocmai ei au devenit, fatis, antisemiti in anii de dupa 1989.

Ce inseamna pentru dumneavoastra a fi evreu?

Nu stiu. Stiu doar ca nu e o posibilitate de alegere, in suflet si pentru cei din jur evreii botezati, trecuti la crestinism, raman tot evrei toata viata. A fi evreu in diaspora este altceva decat a fi evreu acasa, in Israel. Aici dispare complexul ”ce vor zice” neevreii la orice fapta sau izbanda a evreului ca individ sau ca popor.

Cum va explicati existenta antisemitismului in lume?

Nu-mi explic nicicum. Este atat de absurd, incat e inexplicabil: crestinii urasc evreii, desi Isus a fost evreu.

Cand ati debutat ca scriitor si unde?

In 1969 in revista ”Familia” din Oradea.

Vorbiti, va rog, despre aparitii editoriale, premii literare primite...

In Romania nu mi-a aparut niciun volum de poeme pana la emigrare. Avusesem predat la ”Cartea Romaneasca” un volum de rondeluri si tin minte ca regretatul domn Mihai Gafita (disparut in cutremur) m-a invitat la editura si mi-a spus ca volumul e frumos, doar ca ”astia vor sa schimbi o metafora: altarul pamantului, stii cum e”. Am refuzat, asa ca n-a mai aparut. In schimb, am fost activ in traduceri, din maghiara in romana, din literatura de limba maghiara in Romania (volume de eseuri, poeme, roman) si in presa romana, maghiara. In 1974 am primit premiul pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor, al carui membru am ramas pana azi.

Cum v-ati integrat in societatea israeliana?

M-am integrat usor: in parte pentru ca stiam ceva ebraica, apoi prin copii ne-am integrat mai repede decat altii si in special pentru ca stiam ca va fi greu, dar stiam ca suntem acasa. A mai contribuit si faptul ca, imediat dupa sosire, am fost abordat de ziarul de atunci ”Viata Noastra”, care mi-a cerut poeme pentru colaborare, si de Asociatia Scriitorilor de limba romana, pentru a deveni membru al ei. Dupa doi - trei ani mi s-a finantat primul volum de versuri in romaneste in Israel si, in general, un debut ciudat. Si latura profesionala a mers usor: am lucrat in domeniul conducerii calitatii, continuand domeniul si experienta din Romania, inclusiv la firme mari, din domeniul electronic, precum Elbit etc.

In afara de asta am intrat apoi si in domeniul academic, predau la Colegiul Academic Braude din Carmiel, la Tehnion (politehnica israeliana), la Istitutul de Standarde, etc..

Sunteti printre putinii israelieni de origine romana care scrieti si in limba ebraica. Cum reusiti? E greu, e usor?

Da, scriu in ambele limbi, ba chiar si in maghiara (eseuri), trecerea de la romana la ebraica nu a fost usoara, mi-a luat 13 ani de la ultimul volum in romaneste pana la primul in ebraica. Nu a fost usor, dar nu am vrut sa fiu si aici minoritar, ca in Romania, cel putin nu in scrisul meu. Cred ca supravietuirea unui scriitor este posibila numai (?) daca scrie in tara care ii este si casa. Altminteri dispar cititorii, se rupe de dezvoltarea fireasca a limbii materne, devine anacronic in idei si teme.

In Israel, desigur, ati continuat cu traducerile in paralel cu scrierile originale. Ce ati tradus si daca ati fost tradus in alte limbi?

In afara volumelor traduse in Romania, din maghiara, in Israel am tradus zeci de poeme si proze scurte aparute in diverse reviste, din romana in ebraica, din ebraica in romana, din maghiara in ebraica si in romana. Mi s-au tradus o multime de poeme in franceza, engleza, germana - aparand, fie in antologii (Poeti israelieni - in franceza de Gh. Astalos, Franta, Poeti israelieni - in engleza in New Zeeland, Statele Unite etc.), fie in reviste tiparite si electronice.

Sunteti detinatorul unor importante premii literare. Care sunt acestea si ce reprezinta ele pentru dumneavoastra?

Premiile literare, fiecare, reprezinta o atestare a faptului ca ideea trecerii la ebraica a fost necesara. In Israel am primit premiul Gaster pentru scrieri in alte limbi decat ebraica, premiul Sion pentru toata activitatea, premiul Palty asisderea, premiul Ianculovici - idem, premiul Primariei Haifa.

Carei literaturi apartineti? Celei romane, celei ebraice, sau amandurora?

Ma consider un personaj cu dubla cetatenie culturala - romana si israeliana. Ca sunt categorisit uneori ca poet roman, alteori ca poet israelian de limba sau de expresie romana, dar marea mea satisfactie este cand citesc sau aud ca sunt socotit poet israelian, ebraic.

Se spune ca scriitorul nu trebuie sa stea pe margine, vis-a-vis de realitatea societatii in care traieste. Care este atitudinea scriitorului Andrei Fischof in acest sens?

Nimeni nu poate sa fie indiferent la ceea ce se intampla in tara sa. Coltul meu de la ”Ultima Ora” (acum ”Jurnalul Saptamanii” - nota mea, saptamanal israelian de limba romana) este un bun prilej de a resapa durerile si nedumeririle, dar nu e singurul.

Poeziile mele nu sunt, poate, direct influentate de aspectele specifice societatii israeliene, dar nici nu se retrag din calea lor.

Cum vedeti viitorul scriitorilor israelieni de limba romana? Al literaturii romane din Israel?

In cartea de interviuri a poetului Solo Har, Generatia de sacrificiu, spuneam (eram singurul care spuneam asta) ca viitorul literaturilor minoritare in genere si al literaturii de limba romana in special, in Israel, este extrem de limitat. Atat scriitorii cat si cititorii dispar prin firea lucrurilor. In Romania campul posibilitatilor de a fi cunoscut si citit este si el oarecum limitat, data fiind ”concurenta” fireasca cu cei care scriu in Romania, in privinta limbii, a subiectelor etc.. Asociatia noastra este o oglinda realista a celor petrecute in spiritul celor de mai sus.

Pentru ca sunteti in Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor Israelieni (formate din mai multe asociatii pe criterii de limbi straine), vorbiti-ne ceva despre aceasta uniune. Cum va implicati?

Uniunea Scriitorilor Israelieni este si ea, ca oricare uniune de creatie, bantuita de relatii interpersonale, de orientari politice etc.. Mai greu este ca, asemenea situatiei din multe tari, sustinerea financiara din partea guvernului este din ce in ce mai retrasa. Or, fara cultura, un popor se pierde. Am incercat, conducerea Uniunii ebraice, in Haifa si nordul tarii, in al carei colectiv de conducere ma aflu si eu, si am reusit ca, timp de patru ani, poeti ebraici sa apara in fata elevilor, la diverse scoli din Haifa (unde locuiesc), in clasele de liceu, pentru a le face cunoscut ca si poetii sunt oameni ca toti oamenii, sa ii vada, sa ne citeasca din scrisul lor de inceputuri, sa ne critice poemele noastre etc.. A fost o actiune extrem de reusita, speram ca o vom continua si in anul scolar viitor.

Cum vedeti colaborarea scriitorilor din Israel cu cei din Romania? Aveti propuneri?

E necesara si bine venita. Propun, de pilda (am mai spus asta de cateva ori), ca intalnirile de la Neptun, daca vor fi, sa fie sub titlul ”scriitori de expresie romana de pretutindeni”, si nu scriitori romani in exil - din acest motiv am refuzat pana acum sa particip la aceste intalniri, eu nefiind nici scriitor roman (de fapt) si nici in exil. Este, cum spuneam o deosebire esentiala intre scriitori romani in exil si cei de expresie romana din Israel: limba folosita, temele, apartenenta politica si aspiratiile nationale etc..

Ati mai fost in Romania, cred. Cum o vedeti, astazi, tara de origine?

Din 1989 am vizitat-o de vreo trei - patru ori, uneori in interes de serviciu. Cred ca nu s-a reusit inca (spre deosebire de celelalte tari foste comuniste) sa se ajunga la stagiul necesar si posibil dupa 17 ani. Mai suparator este permanenta autoflagelare, ca ”suntem un popor sarac, suntem niste corupti, asa suntem noi etc.”, in loc sa se treaca la fapte curajoase.

Ce parere aveti despre globalizarea culturala?

Nicio parere. Nu cred in ea, asa cum nu cred ca Uniunea Europeana va rezista mai mult de un deceniu. Elementul national nu se va lasa sugrumat nicaieri si in nici un domeniu.

Aveti vreun scriitor ca model? Ce scriitor va place sa recititi?

Model? Nu am. Preferinte? E functie si de starea sufleteasca. Uneori reiau Ecleziastul, alteori recitesc traducerile lui Ion Brad din poezia greaca moderna.

In particular, traiti ca un inginer sau ca un poet?

Nici una, nici alta. Ca sot, tata, bunic. Pe de alta parte, atat activitatea profesionala, cat si cea literara fac parte, din viata mea particulara.

Acum, la ce lucrati? Aveti vreo dorinta?

Sa fiu sanatos si sa pot termina o proza mai lunga pe care o tot scriu, o arunc si iarasi o reiau. E vorba de un personaj istoric - biblic, Yoshua, urmasul lui Moise si care a condus poporul in Tara Promisa. E un personaj fascinant, om de arme, numit de Moise ca urmas, si nu devenit prin vot, prin alegeri, prin mostenire - ci numit: problematicile unui asemenea tip, devenit peste noapte, din om de arme, un conducator civil al unui popor obosit dupa 40 de ani de rataciri constiente in pustiu si aflat in pragulintrarii inTara Promisa.

Ce va place mai mult in caracterul omului si ce nu?

Curatenia. Murdaria. Sub toate aspectele.

Ce inseamna religia pentru oameni? Sunteti religios, sau credeti in Dumnezeu?

Un refugiu cata vreme era nevoie de asa ceva pentru a explica sau a nu explica faptele omenirii. Nu cred.

Ce transmiteti cititorilor?

Sa aiba parte de literatura adevarata!

Prezentare si interviu realizat de Lucretia Berzintu (Stanciu),

publicat in revista ”Convorbiri Literare”, Iasi, mai, 2006, Nr. 5 (125)

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page