Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"Cand postiti...", "postiti post sfant"

"16. Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor. 17. Tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala, 18. Ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie."(Matei 6, 16-18)

Versetele de mai sus fac parte din fragmentul evanghelic pe care Biserica ni l-a oferit spre lectura in aceasta duminica, inaintea inceperii Postului Mare. Explicatia lui Isus referitoare la post a fost facuta cu ocazia Predicii de pe Munte (Matei, capitolele 5-7), cand Acesta, pornind de la cuvintele "sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa implinesc" (Matei 5, 17), ia Legea si o interpreteaza in adevaratul ei inteles. In intelesul dat de credinta, si nu de anumite ritualuri care au inchis spiritul Legii lui Dumnezeu in lanturile datinilor si obiceiurilor omului.

Fiind la inceput de Post Mare doresc sa ma opresc asupra acestor cuvinte ale Mantuitorului referitoare la post, nu numai pentru ca aceasta practica este impamantenita si arhicunoscuta de aproape toata lumea, dar mai ales pentru ca aceste cuvinte ale lui Isus sunt si astazi actuale.

La o prima lectura a textului mai sus amintit poate multi se intreaba ce legatura are spalatul fetei si ungerea parului cu postul. Pentru a intelege aceste cuvinte ale lui Isus este necesar sa facem o incursiune in Vechiul Testament pentru a vedea cum aceasta practica a evoluat in decursul istoriei.

Cuvantul folosit in Vechiul Testament pentru a descrie postul este "Tsum", care inseamna "abtinere de la mancare". Se intelegea, insa, ca aceasta abtinere de la mancare era intr-un scop spiritual, si nu pentru a tine o cura de slabire.

Inca din primele pagini ale Scripturii gasim ca Domnul i-a cerut omului sa se abtina: "A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunca si a zis: «Din toti pomii din rai poti sa mananci, Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit!»" (Gen. 2, 16-17). Comentand acest paragraf, Sfantul Vasile observa ca postul a fost instituit inca din Paradis, fiind prima porunca pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Adam.

Prima mentiune expresa in Scriptura a postului o gasim insa in cartea Leviticului 16, 29-31: "Aceasta sa fie pentru voi lege vesnica: in luna a saptea, in ziua a zecea a lunii, sa postiti si nici o munca sa nu faceti, nici bastinasul, nici strainul care s-a asezat la voi, Caci in ziua aceasta vi se face curatire, ca sa fiti curati de toate pacatele voastre, inaintea Domnului, si curati veti fi. Aceasta e cea mai mare zi de odihna pentru voi si sa smeriti sufletele voastre prin post. Aceasta este lege vesnica." Aceasta porunca a dat nastere sarbatorii iudaice cunoscuta cu numele de "ziua curatirii".

Versetele din Geneza si Levitic trebuie citite si intelese in paralel:

- in Paradis Domnul i-a spus omului sa posteasca/se abtina pentru a nu muri; acesta nu s-a abtinut, a pacatuit si a murit;
- dupa caderea in pacat, Domnul ii cere omului sa posteasca pentru a se curati de pacat, pentru a avea din nou viata.

Putem deduce de aici ca postul, ca urmare a abtinerii, ne ajuta nu doar sa nu cadem in pacat, ci si sa iesim dintr-o stare pacatoasa (patima).

Vechiul Testament ne mentioneaza insa postul si cu alte ocazii, nu doar in stricta legatura cu "ziua curatirii":

- Moise si Ilie au postit 40 de zile inainte de a vorbi cu Domnul (Deut. 9, 9-10; 3 Regi 19, 8);
- poporul evreu postea si se ruga inaintea unei lupte (Judecatori 20, 26);
- postul in semn de doliu (1 Cronici 10, 12);
- postul combinat cu rugaciunea si alte sacrificii pentru a-l indupleca pe Dumnezeu sa isi intoarca fata catre poporul care sufera sau era la ananghie (Daniel 9, 3; Baruh 1, 5; Estera 4, 3; Neemia 1, 4; Iudita 4, 13);
- postul combinat cu rugaciuni si alte sacrificii oferite pentru cineva (Estera 4, 16; 2 Regi 12);
- postul ca jerfta de multumire pentru o binecuvantare/biruinta primita de la Domnul (Estera 9, 31);
- postul inaintea unei calatorii, ca Domnul sa-i pazeasca (1 Ezdra 8, 21-23; 3 Ezdra 8, 52.72);
- postul oferit ca jerfta pentru rascumpararea pacatelor, combinat cu intoarcerea de la calea pacatoasa (Iona 3, 5; Ieremia 36, 5-9);
- postul ca jertfa zilnica adusa Domnului (Iudita 8, 6);
- postul ca oportunitate de smerenie a sufletului (Psalm 34, 12; Psalm 68, 12);
si exemplele ar putea continua.

In multe dintre ocaziile mentionate mai sus gasim ca postul era asociat si cu un ritual exterior: sfasierea hainelor urmata de imbracarea in sac si punerea cenusii in cap.

Acest amanunt legat de ritualul exterior este cheia intelegerii cuvintelor lui Isus cand spune despre fatarnici "ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. (...) Tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala. Ca sa nu te arati oamenilor ca postesti" (Mt. 6, 16-18).

Daca initial Domnul le-a cerut evreilor, prin Moise, cu ocazia "zilei curatirii", sa isi odihneasca trupurile dar sa isi smereasca sufletele in post, vedem ca pe timpul lui Isus acestia au ajuns sa isi smereasca trupurile, purtandu-le murdare in vazul lumii, in timp ce sufletele lor le tineau tot mandre si departe de Dumnezeu.

Aceasta practica a postului bazat doar pe urmarea unui ritual exterior este condamnata si de profetii Vechiului Testament.

Isaia, in capitolul 58 (recomand citirea in intregime a acestui capitol), mentioneaza de ce postul exterior nu este primit de catre Domnul: "in zi de post, voi va vedeti de treburile voastre si asupriti pe toti lucratorii vostri. Voi postiti ca sa va certati si sa va sfaditi si sa bateti furiosi cu pumnul; nu postiti cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru sa se auda sus." (Isaia 58, 3-4)

Tot Domnul insa ii ofera lui Isaia reteta pentru un adevarat post care sa fie bineprimit: "Nu stiti voi postul care Imi place? - zice Domnul. Rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfaramati jugul lor. Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine." (Isaia 58, 6-7)

Profetul Ioil ii cheama pe evrei sa posteasca un "post sfant" (Ioil 1, 14): "Si acum, zice Domnul, intoarceti-va la Mine din toata inima voastra, cu postiri, cu plans si cu tanguire. Sfasiati inimile si nu hainele voastre, si intoarceti-va catre Domnul Dumnezeul vostru, caci El este milostiv si indurat (...). O, de v-ati intoarce si v-ati pocai, ar ramane de pe urma voastra o binecuvantare, un prinos si o jertfa cu turnare pentru Domnul Dumnezeul vostru! Sunati din trambita in Sion, gatiti postiri sfinte(...)!" (Ioil 2, 12-15)

Profetul Zaharia continua critica postului tinut doar ca o norma exterioara, transimitand poporului ceea ce spune Domnul: "«Daca ati tinut post si v-ati tanguit in luna a cincea si intr-a saptea, vreme de saptezeci de ani, pentru Mine, oare, ati postit voi? Si daca mancati si beti, oare nu sunteti voi aceia care mancati si care beti?» (...) «Faceti dreptate adevarata si purtati-va fiecare cu bunatate si indurare fata de fratele sau; Nu apasati pe vaduva, pe orfan, pe strain si pe cel sarman si nimeni sa nu puna la cale faradelegi in inima lui impotriva fratelui sau!»" (Zaharia 7, 5-10).

Mergand pe linia proorocilor din Vechiul Testament, Isus descopera poporului ce inseamna postul cu adevarat: nu un set de norme si ritualuri care raman doar la nivel exterior, ci o oportunitate a omului de a-si "smeri sufletul", de a medita la Dumnezeu si de a se reimpaca cu Dumnezeu.

Practica postului este importanta si pentru comunitatea crestina. Gasim postul mentionat de Isus pentru ca "acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post" (Matei 17, 21); Pavel a postit de multe ori (2 Cor. 11, 27); se postea cand cineva era hirotonit si i se incredinta o misiune in Biserica (Fapte 13, 3; 14, 23); etc.

In Predica de pe Munte Isus pune in legatura postul cu milostenia (caritatea) si rugaciunea, numindu-le "fapte ale dreptatii" (Matei 6, 1). Atat exemplele din Vechiul cat si din Nou Testament ne mentioneaza sau lasa de inteles ca postul trebuie vazut in corelatie cu milostenia si rugaciunea. Legatura dintre cele trei nu este intamplatoare: milostenia ne pune in relatie cu aproapele, rugaciunea ne pune in relatie cu Dumnezeu, iar postul ne pune in relatie cu noi insine.

Acum, la intrarea in Postul Mare, citim o multime de articole in presa sau vedem emisiuni la televizor in care "vedetele" acestei lumi arata tuturor cum vor posti: nu vor manca carne dar vor manca cabanos sau salam de soia si vegetale; nu vor bea lapte de vaca ci vor bea lapte de soia sau cocos. Gasesti astazi produse alimentare vegetale care sunt mai bune decat cele de carne. Si se ofera la televizor retete culinare "de post" care iti lasa gura apa. Sau il auzi pe un nutritionist care explica, inclusiv cu date statistice, beneficiul postului asupra trupului: scaderea colesterolului, slabirea etc. Sa fie acesta oare postul pe care Domnul sa-l ceara de la noi?

Isus le spune fariseilor: "Dar vai voua, fariseilor! Ca dati zeciuiala din izma si din untarita si din toate legumele si lasati la o parte dreptatea si iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati." (Luca 11, 42)

Postul nu este doar abtinerea de la anumite mancari, ci o combinatie intre abtinere (sa nu mananci, sa nu faci nedreptatea) si actiune (sa faci dreptatea, milostenie, sa te intorci de pe caile pacatoase etc.).

Putem sa ne abtinem in aceasta perioada de la a ne uita la televizor sau a pierde timpul pe internet ori barfind la telefon sau la coltul strazii pentru a aprofunda Cuvantul lui Dumnezeu. "Scris este: Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu." (Matei 4, 4). Postul este pus in stransa legatura cu ascultarea si cunoasterea Cuvantului lui Dumnezeu. In cartea Neemia ni se mentioneaza ca fiii lui Israel s-au adunat sa posteasca si "dupa ce s-au asezat la locurile lor, li s-a citit din cartea legii Domnului Dumnezeului lor un sfert de zi, iar alt sfert de zi si-au marturisit pacatele lor si s-au inchinat Domnului Dumnezeului lor" (Neemia 9, 3).

Avem oportunitatea in perioada acestui Post Mare sa ne sacrificam de la anumite mancari pentru a practica virtutea caritatii. Sa oferim masa de la care ne abtinem (sau echivalentul ei) unei persoane care nu are ce manca sau in nevoie. Avem, de asemenea, oportunitatea in aceasta perioada nu doar sa nu facem anumite lucruri neplacute in fata lui Dumnezeu, ci si sa ne impacam cu El si cu aproapele.

Postul ne ofera oportunitatea nu numai sa ne abtinem de a merge pe caile pacatoase (iar odata ce postul e terminat sa ne intoarcem pe ele), ci sa ne hotaram sa mergem pe cele drepte, bineplacute Domnului. "Cine se spala de la mort si iarasi se atinge de el, ce i-a folosit spalarea? Asa omul cel care posteste intru pacatele sale si iarasi merge si face aceleasi."(Eccleziastul 34, 27-28)

Citandu-l pe profetul Ioil, va urez sa "postiti un post sfant, sfasiind inimile si nu hainele voastre, si intoarceti-va catre Domnul Dumnezeul vostru, caci El este milostiv si indurat".

Domnul sa va binecuvanteze sa postiti un post bineplacut Lui.

Pr. Chris Terhes
Misiunea "Sf. Ioan Botezatorul" Orange County, CA
www.sfioan.org

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page