Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Infidela Marianne

Am citit, este adevarat destul de tarziu, volumul impresionant al lui Emmanuel Berl, intitulat "La France ireele", aparut in 1951, in care lucidul scriitor parizian nota ca un motto: "La France seule n’est pas plus la France". Intr-adevar, Franta nu ar fi Franta, daca nu s-ar defini in raport cu restul lumii. Exista o legatura directa intre plamadirea istorica a Frantei, cu diversitatea sa culturala si lingvistica. In studiul magistral, bine cunoscut cercetatorilor, intitulat "L’identite de la France", facut de Fernand Braudel, acest vechi pamant european era definit ca un taram al aventurilor istorice, ca si al marsului spre civilizatie al Europei si chiar al intregii lumi. Intr-adevar, mai cu seama din secolul luminilor, pana la revolutia din 1789, lumea intelectualitatii Frantei era populata mai ales de straini, atrasi de ideile liberale indraznete care animau viata culturala din aceasta parte a batranului continent. La dezbaterile din jurul ideii de libertate care aveau loc curent in saloanele literare, dar si in modeste carciumi, s-au plamadit practic conceptiile filozofice si politice, care au condus la schimbarea definitiva a Europei. Franta constituia punctul de atractie al filozofilor, teologilor, ganditorilor, savantilor si artistilor dornici de libertate, veniti aici din intreaga Europa si chiar de pe alte continente. Ea va influenta si gandirea patriotilor de peste Ocean, luptatori pentru independenta nationala a coloniilor britanice din America de Nord.

Romanii vor beneficia si ei de ideile libertatii, fraternitatii si egalitatii, dar vor contribui, totodata, la stralucirea Frantei, incepand cu ultima parte a secolului al 19-lea si secolul 20. Este aici un dublu canal de comunicare cu directii inverse unul fata de celalalt. De-a lungul a aproape doua secole de istorie, aceasta fertila comunicare incrucisata a fost reprezentata indeosebi de creatia stiintifica, culturala si artistica. Initial, Franta a fost aceea care a inraurit dezvoltarea civilizatiei in Romania, influenta ei fiind sesizabila in politica, legislatie, conceptia administratiei, organizarea vietii sociale, in fine in literatura si arta, ca o componenta majora a culturii nationale moderne. Istoricul literar Pompiliu Eliade (1869-1914) a prezentat candva pe larg aceste aspecte, intr-o cuvantare de receptie la primirea sa ca membru al Academiei Romane, publicata mai apoi in volumul "Influenta franceza asupra spiritului public in Romania". Dar nu numai civilizatia si cultura au fost legate de Franta, ci si istoria propriu-zisa. In 1838, Ion Campineanu, scolit la Paris, conducatorul "Partidei nationale" redacteaza un manifest antirus, cere unirea principatelor romane si adoptarea unei Constitutii dupa modelul francez. Un an mai tarziu, un alt tanar cu conceptii liberale, comisul Leonte Radu initiaza la Iasi o conjuratie, militand pentru libertate si eliberarea tarilor romane de sub ocupatie straina. O alta societate secreta condusa de Dimitrie Filipescu elaboreaza, in 1840, un proiect de Constitutie, continand ideile Revolutiei franceze. In 1843 ia fiinta societatea secreta "Fratia" cu lozinca "Dreptate, fratie" avand ca lideri pe N. Balcescu, Ion Ghica si Christian Tell, toti asa-zisi "bonjuristi". Iar exemplele istorice ne conduc la anul 1848 si mai departe la unirea tarilor romane din 1859, sustinuta de Napolen al III-lea, moment apreciat ca o apoteoza a relatiilor franco-romane. Tocmai sprijinul Frantei pentru infaptuirea acestui deziderat national, impiedicat decenii de-a randul de Rusia, Austro-Ungaria si Turcia "a impins pe romani sa aleaga Franta ca pe o a doua tara", cum inspirat scria Paul Morand in eseul sau intitulat simplu "Bucharest". Pe de alta parte, liderii politici romani, care au frecventat universitatile franceze, au inceput sa faca, prin intermediul fostilor lor colegi parizieni, o propaganda a realitatilor romanesti, subliniind apartenenta francezilor si romanilor la aceeasi familie latina. Elita franceza, mai ales prin intermediul cartilor si articolelor marelui publicist, scriitor si istoric Jules Michelet (1798-1874), a realizat ca exista in Europa, la rasarit, o tara si un popor foarte apropiat natiunii lor. Ilustrativa este epopeea fratilor Bibescu, principii Grigore si Gheorghe, care a demonstrat pe viu evolutia rapida a fraternitatii franco-romane. Principele Grigore Bibescu a fost nu numai primul elev roman acceptat in vestita Scoala militara speciala de la Saint-Cyr, dar si cel dintai strain care a frecventat-o, incepand cu anul 1847. Fratele acestuia, Gheorghe, a facut si el studii militare la Scoala Imperiala de Stat Major din Paris, servind un timp si sub drapelul Frantei. Un alt Bibescu, George-Valentin, a fost coleg cu Louis Bleriot, constructor celebru de avioane si primul aviator care a traversat in zbor in 1909, Canalul Manecii, precum si bun prieten cu Antonie de Saint Exupery (1900-1944), acel sensibil scriitor care a creat si romanul "Micul print", inspirat chiar din viata nobilului roman.

Dincolo de aceste exemple vii ale legaturii spirituale franco-romane exista insa prezente faimoase de personalitati romane care au contribuit la gloria culturii franceze. Mai intai sunt trei doamne, anume Anna Brancoveanu de Noailles, remarcabila poeta, care a primit Marele Premiu al Academiei Franceze de Literatura si prima femeie distinsa cu Legiune de Onoare, Elena Vacarescu si Martha Bibescu pentru care romanii si francezii erau un acelasi popor. Trei barbati, Brancusi, Cioran si Eugen Ionescu au contribuit intr-atat la dezvoltarea culturii Frantei, incat adesea francezii insisi nu realizeaza ca acestia sunt, de fapt, romani. Creatori de cultura franceza au fost si romanii Tristan Tzara, care a dat curentul literar dadaist, Benjamin Fondane si Gherasim Luca, inovatori in poezia franceza, Panait Istrati si alti scriitori. Influenta pozitiva a intelectualilor romani asupra societatii franceze a ramas activa permanent, pana astazi. Vor veni in Franta, cu potentele lor, scriitori ca Paul Goma, Dumitru Tepeneag, Ana Novac, Bujor Nedelcovici, cineasti precum Lucian Pintilie, Michel Brucker, Henry Chapier, Martin Katmitz. Artistii romani vor fi si ei prezenti cu partea lor de contributie la gloria culturii franceze. Iata aici pe pictorul suprarealist Victor Brauner, devenit clasic al artei plastice franceze si mondiale si pe sculptorul Janchelevici ale carui creatii fac stralucire unor locuri publice pariziene. Ca sa nu-l mai amintim pe Brancusi, al carui atelier se afla expus in plin centrul Parisului, ca mandrie a Frantei, pentru creatorul unei arte ce i-a adus celebritate mondiala. Lumea artei este populata si de mari creatori, precum George Enescu, al carui trup odihneste pe pamantul Frantei, apoi exceptionalul pianist Dinu Lipatti, compozitorul Marcel Mihalovici, vestitii actori Elvira Popescu, Maria Ventura, Yonnel si Mel Nisan, toti societari ai Comediei Franceze, care au transmis sensibilitatea spiritualitatii romanesti pe scenele teatrelor franceze. Un amanunt pitoresc il constituie prezenta in anturajul artistilor plastici francezi a superbei pictorite Maria Cantacuzino, sotia lui Puvis de Chavannes, care a imortalizat-o in imaginea Sfintei Genoveva, patroana Parisului, ce se afla pe peretele interior al Pantheonului.

Desigur, ceea ce mai usor se trece cu vederea este aportul oamenilor de stiinta romani la civilizatia franceza si, prin aceasta, la cea mondiala. Ultimul sfert de veac al secolului al 19-lea marcheaza lucrarile unor astronomi romani in Franta, care au intrat in istoria cercetarii spatiului ceresc ca ...francezi. Spiru Haret (1851-1921) publica in 1878, la Paris, un studiu in care identifica pentru prima oara in lume o serie de date matematice privind Sistemul planetar solar, ce au facilitat peste un secol calcularea precisa a traiectoriilor sondelor spatiale trimise spre Luna si Marte. Drept recunoastere a meritelor lui Haret, NASA a atribuit numele acestui savant unui crater selenar. Nicolae Coculescu (1866-1952) face si el observatii astronomice in Franta si publica o metoda, ramasa clasica, de calcul a perturbatiilor suferite de o planeta, datorate altei planete. Matematicienii Gheorghe Titeica (1873 - 1939), ale carui "Note" au fost adoptate ca teze stiintifice de catre Academia de stiinte din Paris, Dimitrie Pompeiu (1873-1954), cel care va da stiintelor matematice notiuni noi, azi clasice, Traian Lalescu (1882-1929), autorul primei monografii din lume privind geometria triunghiului si a seriilor trigonometrice, in fine C.C. Popovici (1878-1956) un alt ilustru om de stiinta, ca si alti multi matematicieni romani, figureaza printre gloriile Frantei. Alti romani, fizicienii Anton Davidoglu (1876-1958), Simion Sanielevici (1870-1963), Stefan Burileanu (1874-1951) lucreaza in Franta, obtinand rezultate stintifice definitorii pentru fizica mondiala. Burileanu a creat o metoda de calcul al tirului de artilerie care a condus la victoria Aliatilor din primul razboi mondial si in batalia de la Verdun, Petrache Poenaru (1799-1875) inventeaza in Franta stiloul, pe care il patenteaza la Paris, Constantin Miculescu (1863-1937) construieste in capitala Frantei calorimetrul de precizie si determina echivalentul mecanic al caloriei, stabilind valoarea Q, devenita constanta fundamentala a termodinamicii, Dragomir Hurmuzescu (1865-1954) descopera proprietatea razelor Roentgen de a descarca corpuri electrizate, Nicolae Vasilescu-Karpen (1870-1964) creeaza in Franta pilele electromotoare K, fiind si un precursor al teoriei relativitatii, Stefan Procopiu (1890-1972) descopera magnetornul si evidentiaza fenomenul fizic denumit "Efectul Procopiu", Stefania Maracineanu (1882-1944) realizeaza existenta radioactivitatii artificiale, in anul 1924, Emil Racovita (1863-1947) creeaza stiinta biospeologiei, Traian Vuia (1872-1950) inventeaza primul aeroplan din lume, care s-a ridicat de la sol si a aterizat pe roti pneumatice, cu mijloace aflate la bord, constituind prototipul avionului modern, Henri Coanda (1888-1972) construieste primul aparat de zbor cu reactie, iar lista continua cu savanti precum Victor Babes (1854-1926), descoperitorul a zeci de microbi patogeni, al vaccinarii pasteuriane moderne antirabice, promotorul seroterapiei si antibioterapiei, Ion Cantacuzino (1863-1934), fondatorul medicinei experimentale, Gheorghe Marinescu (1863-1938) initiatorul stiintific documentar si enumerarea este mult mai ampla.

Acesti toti romani au contribuit la gloria culturii, stiintei si civilizatiei Frantei, amanunt esential pe care, din pacate, muritorii de rand, francezi si nu numai, il ignora, din necunoastere. Dar s-a mers pana acolo incat, eludand meritele atator romani care au pus umarul la constructia Frantei, unii gazetari parizieni contesta pe Eliade, Ionescu si Cioran, corifei ai culturii, dar si pe Nicolae Paulescu, creatorul insulinei intr-un laborator francez, nu pentru meritele lor reale, ci pe criterii fals politice. Mai nou, romanilor li se imputa, la general, delincventa cu care unii viciaza orasele Frantei. Ridicolul este evident, cu atat mai mult, cu cat politicienii francezi nu s-au sfiit sa acuze Romania de lipsa "loialitatii europene", caracterizand-o drept "cal troian" al Washingtonului. Probabil, dintr-un reflex al vanitatii, parlamentul francez a fost ultimul care a votat admiterea Romaniei ca tara membra NATO. Aceasta comportare bizara nu poate fi decat o stare tranzitorie. Mai devreme sau mai tarziu, spiritul traditionalei amicitii franco-romane va reinvia, in ciuda imaginii umilitoare si unilaterale pe care presa franceza o transmite despre Romania, in general. Aici s-ar potrivi cel mai firesc o fraza scrisa de genialul fabulist La Bruyere: "Toti strainii nu sunt deloc barbari si toti cetatenii nostri nu sunt deloc oameni civilizati".

Gh. Bassarabescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page