Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Colectia romanul istoric - Ioan Dan - CURIERUL SECRET

Sotiei mele - ARETIA, fiinta draga cu care am calatorit pe planeta Pamant vreme de 54 de ani prin ploaie, prin vant si prin arsita.

Ioan Dan

Capitolul 10

(Continuare din numarul precedent)

- Ti-e frica, surioara?

- Nu. Dar simt umezeala sub picioare. Sa mergem!

Paseau incet, tinandu-se de maini. Ocoleau cu grija mormanele de pamant cazute din tavan. In dreapta si-n stanga, hrubele se ramificau. Lighioanele marunte se strecurau iute, scornite din culcusurile lor. Le auzeau fasaitul, fara sa le vada. Ajunsera curand la capatul hrubelor. Soarele de octombrie le izbi ochii violent. Paraul cobora in panta dulce si se mistuia undeva sub zidurile castelului. Pe marginile paraului, tufele mari de soc si de bozie se indesara una in alta, formand un gard viu. Ele aparau malurile de o eventuala surpare. Se prinsera de tufe si iesira in curtea din spatele castelului, langa magaziile multe si mari.

- Nu e un loc tocmai prielnic pentru ascuns o comoara, observa Stela.

- Tocmai acest lucru l-a pacalit pe nepotul baronului si chiar pe mine, raspunse tanarul. Albert de Szentiváni a cautat aurul in subteranele de sub aripa principala, banuind ca s-ar afla acolo unele ascunzatori secrete. A si dat peste ele, dar erau goale. Ai vazut de ce nu putea batranul Ioan sa transporte aurul pana acolo. Aurul se afla aici, in locul unde nu ar fi cautat nimeni. Voi veni dupa-amiaza sa-l caut. Poate ca va dura luni, dar sunt sigur ca ma aflu pe drumul cel bun.

- Ar trebui sa iei niste slujitori.

- Nici vorba de asa ceva, rase tanarul. Daca Albert de Szentiváni ar afla ca am gasit aurul, mi l-ar cere. Iar legea e de partea lui, fiind singurul mostenitor al batranului. Daca voi gasi aurul, el va capata intrebuintari mai bune decat i-ar da baronul. In Tara Romaneasca e nevoie de mult aur.

Capitolul 11

Cam la jumatatea drumului dintre Giurgiu si Bucuresti, patru cai insauati sedeau plictisiti langa un salcam batran. Niste cai ciolanosi, cu boturile mari, cu picioarele butucanoase, pline de rosaturi. Cascau des si-si aruncau din cand in cand boturile in dreapta sau in stanga, ferindu-se de muste. Sile Adormitu motaia intins pe spate, cu palaria trasa pe fata. La cativa pasi de el, trei barbati asezati pe vine jucau un joc de noroc, avand fiecare in fata o gramajoara de moneda marunta. Intreaga campie din jurul lor parea cuprinsa de un somn linistit. Pe cerul curat si inalt nu se avanta nicio pasare. Mirosna de flori de camp nu se simtea in aer, stand cuminte si potolita la rasul pamantului. Plantele arse de arsita se chircisera, cautand parca sa se ascunda de razele nemiloase. Pe pamantul crapat, gazele cautau ascunzisuri. Ieseau la lumina, ramaneau cateva clipe nemiscate, apoi dispareau cu miscari sprintene catre locurile ferite de soare. Deasupra pamantului staruiau o abureala. Un fel de spuza sau transpiratie a naturii.

Era ultimul val de caldura care se abatea asupra baraganului inainte de raceala si ploile toamnei. Asemenea caldura la mijloc de octombrie nu mira pe nimeni. Iar pe cei trei jucatori nu-i supara cu nimic. Erau atat de adanciti in jocul lor, incat, daca s-ar fi desfasurat un razboi crancen la treizeci de pasi mai alaturi, nici nu l-ar fi bagat in seama si nu i-ar fi putut distrage cu nimic de la indeletnicirea aceea. Mainile lor, nu cine stie ce curate, umblau iuti, iar injuraturile piparate se amestecau cu unele chiote de satisfactie. Transpiratia curgea linistita pe fetele lor cam sui si isi vedea de treburile ei, ascunzandu-se in barbile neingrijite.

Sile Adormitu ridica din vreme-n vreme palaria de pe fata, se rastea la cei trei jucatori s-o lase mai moale cu galagia, si gandurile lui se calatoreau pline de veselie. "Iata, isi spuse el zambind, a venit vremea ca domnii Cravana, Chirila si Ducu sa-si aiba servitorii lor. S-ar putea ca domnul Cae Indru sa-mi traga o bataie sora cu moartea, fiindca am disparut de vreo doua saptamani fara sa las o vorba. Zau daca am pomenit asemenea cavaleri care sa nu se ingrijeasca sa fie slujiti! Norocul lor ca au dat peste un om cuminte ca mine. E drept ca astia trei sunt facuti parca sa fure pana si ouale de sub closca, dar altii mai buni ca ei nu s-ar fi putut gasi in toata campia Baraganului. Unul e Sile Adormitu, si ochii lui se pricep la oameni cum se pricepe samsarul la caii de rasa".

- Hei, Tufanel, Galusca, Toroipan, ia lasati jocul acela si veniti incoa’!

Cei trei isi vazura inainte de treaba.

- Pe portile iadului, striga Sile, va crap capetele alea slute daca ma faceti sa strig a doua oara!

Astepta cateva clipe, iar cand vazu ca nici unul nu intoarce fata spre el, duse mana la buzunarul doldora de pietre.

"Daca arunc prea tare, gandi el, va trebui sa alerg iar cateva zile pana gasesc un alt slujitor in loc. Pe urma, zau daca merita sa te apuci de o groapa in mijlocul Baraganului, mai ales pe asemenea caldura, cand pamantul e tare ca fierul!"

Se sprijini intr-un colt si arunca piatra fara prea mare forta. Galusca se rostogoli pe spate, parca mirat. Tufanel si Toroipan ridicara fruntile si pusera mainile pe ciomege.

- Pe toti dracii si tartorii iadului! urla Sile. Daca se mai intampla o data una ca asta, va rup oasele. Hei, Galusca, treci si tu mai aproape! Asa! Mi-ati jurat sa-mi dati ascultare pana va predau in mainile stapanilor vostri. Vreau sa fac oameni din voi, natarailor.

- Sunt bogati stapanii? se interesa Galusca mangaindu-si cucuiul.

- Bogati? se mira Sile. Cresus era un biet neispravit pe langa ei.

- Cine?

- Cresus.

- Aha!

Cei trei nu auzisera despre Cresus, dar banuiau ca fusese si el un om destul de instarit. In schimb, Sile Adormitu citi in sufletele lor si zambi cu ingaduinta. Mirosise cate ceva din moda Apusului, care-l atragea ca un magnet. Zile intregi visa cu ochii deschisi clipa in care Cae Indru s-ar purta asemenea marilor cavaleri de la curtea Frantei. Se dadea in vant dupa vorbele subtiri, dupa imbracamintea cu dantelarie si alte nimicuri, dupa salutul acela pompos, cand cavalerul duce piciorul stang mult inainte, se apleca peste el pana aproape pe pamant si matura cu palaria in jurul lui o arie de cel putin doi pasi. Galusca, Tufanel si Toroipan puteau deveni niste servitori fara pereche tocmai pentru faptul ca nu stiau nimic. E mai usor sa pornesti la drum cu unul care nu stie nimic decat cu o pramatie pe jumatate formata aiurea, pe care nu mai ai cum s-o indrepti.

- Hei, natarailor! striga arzand de dorinta de a trece la fapte chiar in clipa aceea. Am sa va arat eu cum trebuie sa va prezentati in fata stapanilor!

(Va urma)

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page