Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Un complot ratat

Publicarea de catre Consiliul National pentru studierea Arhivelor Securitatii - CNSAS a listelor ofiterilor care au facut politie politica, ca de altfel si aparitia in unele reviste a sute de nume de persoane care s-au ocupat cu urmarirea, anchetarea si arestarea opozantilor regimului comunist a produs un fenomen interesant si poate neasteptat pentru clasa politica romaneasca. Iata, mai multi ofiteri superiori de Securitate vin si se spovedesc in fata opiniei publice, aratand cu ce se ocupau, in intentia de a nu fi suspectati ca au stat in randul tortionarilor. Unul dintre acestia este locotenent-colonelul Dumitru Burlan, sosia lui Nicolae Ceausescu, o anumita perioada, apoi seful unui grup de paznici ai familiei dictatorului. In aceasta ipostaza, el detine o multime de amanunte atat despre viata privata a cuplului Ceausescu, cat si a copiilor acestora, indeosebi Zoe si Nicusor.

Sigur, toate cele aratate de fostul ofiter superior de Securitate au pitorescul, dar si picanteriile lor, insa in mod cu totul particular pentru istoria dictaturii ceausiste este un moment absolut inedit din viata politica, anume incercarea de a-l elimina pe Nicolae Ceausescu de la conducerea partidului comunist si a statului. S-a scris in Romania si chiar in revista noastra, candva, ca Elena Ceausescu speriata de iminenta debarcare a lui Nicolae Ceausescu, anuntata amenintator de chiar Mihail Gorbaciov, dupa ce in toate tarile satelite URSS-ului se produsesera schimbari de regim, a incercat sa insceneze un simulacru de lovitura de palat, punand pe Nicusor Ceausescu drept seful PCR-ului, ea preluand conducerea Guvernului, in timp ce Nicolae Ceausescu ar fi devenit presedinte de onoare al partidului. Aceasta formula ar fi fost prezentata lui Gorbaciov, la Moscova, de chiar Nicusor Ceausescu, nefiind insa acceptata. Respingerea unei asemenea formule, care semana cu smecherie de prost gust, a ingrijorat familia Ceausescu, ea asteptandu-se la ce este mai rau, cu atat mai mult, cu cat dictatorul s-a dus si el la Kremlin sa-l convinga personal pe Gorbaciov, cu doar o luna inainte de evenimentele din decembrie 1989. Dar acesta l-a sfatuit sa demisioneze imediat, astfel ca, pana la 1 ianuarie 1990, el va fi nevoit sa paraseasca functia de sef al statului si secretar general al PCR. Despre aceste avertizari ale lui Gorbaciov, Ceausescu si-a amintit in mod sigur in acele zile fierbinti din decembrie 1989, cand in fata revoltei de la Timisoara, el si-a aratat intentia de a demisiona, insa a fost impiedicat de apropiatii sai colaboratori, care se vedeau astfel lipsiti de orice sprijin politic. Impotrivirea s-a dovedit insa zadarnica din partea lor, deoarece, in timp ce Ceausescu se afla in deruta, incercand cai de scapare din capcana in care se afla, Mihail Gorbaciov deja ordonase serviciilor sale secrete sa-l elimine pe recalcitrantul de la Cotroceni. Liderul de la Kremlin era bine informat ca deja in Romania se aflau forte gata sa preia puterea, fara ca PCR-ul sa aiba de suferit. De altfel, insusi Silviu Brucan a deconspirat faptul ca el insusi l-a informat pe Gorbaciov asupra posibilitatii eliminarii din viata politica a sotilor Ceausescu, fiind deja constituita o echipa care sa preia puterea, iar Gorbaciov si-a dat consimtamantul la aceasta miscare, cu conditia ca partidul sa nu aiba de suferit. Aceasta "indicatie" venita de la Kremlin explica si atitudinea lui Ion Iliescu, pro Gorbaciov, care s-a exprimat initial ca doreste reformarea partidului, instaurand "un comunism cu fata umana" in Romania.

Sunt mai multe elemente care au ramas enigme, pana la dezvaluirile recente ale lui Dumitru Burlan. El adauga cateva verigi care lipseau din lantul evenimentelor din decembrie 1989, povestind o serie de amanunte surprinzatoare din viata lui Nicolae Ceausescu. Fiul cel mic al dictatorului era fascinat de viata din Occident, el calatorind mult, mai ales in Franta, Marea Britanie si USA. In America a ajuns chiar de pomina, pierzand la cazinourile din Las Vegas sume impresionante, care au fost achitate nu de el sau de familia Ceausescu, ci de "Gospodaria de partid", prin vanzarea unor cai de curse pur sange arab. In fine, Nicusor, care fusese propulsat in functia de sef al tineretului comunist si era membru in conducerea PCR-ului, s-a hotarat sa schimbe politica parintilor sai, apropiind Romania de Occident. Era un li-beralist. S-a inconjurat de tineri de varsta sa, instruiti, inteligenti, care impartaseau vederile sale, cu care ar fi dorit sa-i inlocuiasca pe batranii din conducerea partidului. Nicusor socotea ca Romania deja se indepartase de Moscova, observand politica externa cu iz de independenta promovata de tatal sau, convins ca va avea sprijinul Occidentului, dupa primirile fastuoase la Paris, Londra si Washington avute de parintii sai. Bineinteles era un mare naiv, deoarece totul avea un aer de butaforie politica, construita pe interese oculte, mai ales ale Kremlinului care nu renuntase sub nici o forma a stapani Romania. Apoi mai era si Elena Ceausescu, inculta femeie care conducea tara din umbra, inclusiv pe sotul sau. Potrivit destainuirilor lui Dumitru Burlan, Elena Ceausescu era de o siretenie fara margini. Sub pretextul ca Nicolae Ceausescu este bolnav si trebuie menajat, a cerut ca toate problemele statului sa-i fie ei infatisate, spre rezolvare, iar in plus a ordonat ca in Cabinetul propriului ei sot sa fie instalate microfoane, motivand ca sunt necesare pentru a putea sa intervina prompt, in cazul in care acestuia i s-ar fi facut rau. Ceea ce era o minciuna sfruntata, in realitate dorind sa stie tot ce discuta Nicolae Ceausescu cu diferiti demnitari. Cand vreunul venea cu o propunere interesanta, Ceauseasca auzind ce spusese acesta ascultand la microfonul din biroul sau, astepta sa plece, dupa care intra la Ceausescu si se prefacea isteata, repetand cele auzite, ca si cand erau ale sale, ba uneori sugera ca insul respectiv fusese consiliat de ea in problema respectiva. Procedand intr-o asemenea maniera, Ceausescu a ajuns curand la convingerea ca avea o sotie foarte desteapta, pana la urma lasand-o sa ia hotarari majore in numele lui. Nicusor se lupta cu maica-sa, pe care o cunostea mai bine decat oricine, infruntand-o in dispute interminabile, ironizand-o, contrazicand-o si adesea persifland-o, ceea ce o infuria pe Elena Ceausescu. In timp ce Nicolae Ceausescu se ferea sa participe la astfel de discutii, Elena Ceausescu si-a inchipuit ca fiul sau era victima anturajului de tineri care il frecventau. Prin urmare a pus sub filajul Securitatii nu numai pe propriul sau fiu, dar si pe toti cei cu care acesta se insotea sau venea in contact. Din rapoartele Securitatii ce-i erau predate de Postelnicu, personal, in fiecare dimineata, a aflat ceva care a speriat-o ingrozitor. Anume ca propriul ei fiu isi alcatuise un guvern in umbra, cu care intentiona sa rastoarne conducerea partidului, inclusiv pe parintii sai, carora le rezervase un rol decorativ. Nicusor era pe cale sa devina un Brutus mititel de Bucuresti. Cum Nicusor avea nu numai microfoane pretutindeni, chiar si in masina pe care o conducea personal si era filat zi si noapte, Elena Ceausescu a aflat in cele din urma, prin vara anului 1987, ce pregatea el. La inceput a considerat ca era un moft al tanarului, insa cand a mai fost informata ca acesta tocmai trimisese la Moscova un emisar, pe generalul Constantin Olteanu, ministrul Apararii Nationale, sa discute cu Mihail Gorbaciov problema schimbarii conducerii PCR-ului, a realizat ca gluma se ingrosase. In guvernul-fantoma al lui Nicusor erau inclusi generalul Constantin Olteanu, Ion Traian Stefanescu, Constantin Bostina, Tudor Mohora. Generalul Olteanu urma sa fie prim-ministru, iar Nicusor Ceausescu sa preia functia de secretar general al partidului, in timp ce tatal sau sa ramana doar presedinte de onoare al PCR. Elena Ceausescu era scoasa complet din ecuatie. Cand a citit raportul Securitatii, ea a facut o criza de furie si, montandu-l pe Nicolae Ceausescu, a convocat inopinat Comitetul Politic Executiv al CC al PCR, luand masuri represive imediate. Constantin Olteanu a fost demis din functie si pus primar general al Capitalei, chiar inainte de a reveni de la Moscova, Ion Traian Stefanescu a fost scos din conducerea UTC-ului si trimis prim-secretar al PCR, in judetul Salaj, Constantin Bostina a fost exilat secretar judetean la Botosani, iar Mohora secretar la Sectorul 4 din Bucuresti. In acelasi timp, Nicusor Ceausescu a primit functia de prim-secretar PCR la Sibiu. Cu aceasta, complotul a fost anihilat tacit, protagonistii fiind imprastiati in toata tara si pusi sub atenta supraveghere de catre Securitate. Elena Ceausescu a rasuflat usurata, dar nu pe deplin. Oful ei era Nicusor, pe care dorea sa-l linisteasca, gasind dupa mintea ei, ca trebuia sa-l insoare. Astfel l-a fortat sa se casatoreasca cu Poliana Cristescu, favorita sa, dar pe care nu o dorea sub nici o forma Nicusor. Tanarul nu a impartit niciodata cu ea, patul conjugal, astfel incat casatoria nu s-a consumat. Dimpotriva, adesea o batea crunt pe Poliana, care in cele din urma l-a parasit schingiuita.

Locotenent-colonelul Dumitru Burlan relateaza ca debarcarea lui Nicolae Ceausescu era urmarita si de un alt grup de fruntasi ai partidului, despre care Elena Ceausescu nu era informata, deoarece secretul se pastra cu strictete de generalul de Securitate Neagoe, in cabinetul caruia se intruneau complotistii. Acest grup si-a inceput activitatea prin anul 1987. Generalul Neagoe, care comanda pe cei 13 securisti, garda de corp ce-l pazeau pe Ceausescu, i-a risipit treptat, astfel incat in decembrie 1989 au ramas doar trei ofiteri, toti subordonati numai lui si colonelului Lazarescu, cel care avea atributia logisticii, deci si a tehnicii de ascultare a telefoanelor. Colonelul Lazarescu bloca ascultarea cabinetului generalului Neagoe, unde se adunau complotistii, anume generalul Victor Athanasie Stanculescu, Nicoltoiu, membru al CC al PCR, Apostoiu, secretarul Consiliului de Stat si altii. Locotenent-colonelul Dumitru Burlan a simtit ca grupul care se aduna la generalul Neagoe pregatea o miscare din interiorul Securitatii care sa-l elimine fortat pe Ceausescu. A descoperit chiar patru casete audio incriminatorii pentru grupul de complotisti. Inspaimantat nu a destainuit nimanui ce aflase, dar i-a cerut generalului Neagoe sa-l schimbe din functie sau sa-l mute la alta directie din Securitate, spunandu-i destul de explicit ca nu doreste sa ajunga in fata Curtii Martiale, acuzat de tradare. Generalul Neagoe a luat casetele respective, ordonandu-i sa-i raporteze numai lui tot ce afla, nu altcuiva, adaugand: "Du-te Burlane, nu fii speriat, ca pana la intai ianuarie o sa vezi tu!". Toata aceasta scena se petrecea la 3 decembrie 1989. Peste doua saptamani izbucnea revolutia la Timisoara.

Locotenent-colonelul Burlan isi aminteste si despre asa-zisa sinucidere a generalului Milea, ministrul Apararii Nationale, declarat tradator de Nicolae Ceausescu. El a vazut cadavrul generalului in camera in care zacea mort si a vorbit cu doctorul Osianu, cel care a constatat decesul, despre modul ciudat al pozitiei corpului generalului. Orice militar, daca vrea sa se sinucida, isi trage un glont in tampla sau in gura si moartea survine instantaneu. Insa generalul Milea era impuscat in piept, intr-o ipostaza greu de imaginat ca s-ar datora sinuciderii. Traiectoria glontului era orizontala, indicand clar ca fusese impuscat de la distanta. Daca s-ar fi sinucis, pe camasa ar fi ramas urme de praf de pusca specifice patrunderii glontului din imediata apropiere a corpului, iar in plus acesta ar fi ramas in trup. Ceea ce nu s-a intamplat. Burlan considera ca moartea lui Milea a fost asul din maneca al generalului Stanculescu, utilizat pentru doua tinte. Mai intai sa-l inspaimante pe Ceausescu, facandu-l sa plece din sediul CC-ului, iar apoi sa preia el comanda armatei, manipuland situatia. Manevra i-a reusit. Burlan a promis sa dezvaluie si alte amanunte privitoare la adevarata fata a evenimentelor din decembrie 1989. Numai daca, pana atunci nu va avea soarta atator generali si colonei care erau implicati in complotul rasturnarii lui Ceausescu, toti morti, unul dupa altul.

Culmea ironiei din toata povestea este incercarea Elenei Ceausescu de a imita in 1989, caricatura de lovitura de palat imaginata de Nicusor, in 1987, punandu-si sotul pe linie moarta, iar pe fiul sau, secretar general al partidului.

Gh. Bratescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page