Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Tainele Marii nu se cunosc de pe mal

Rodica Elena Lupu

Fascicolul nr 3. UNDE ESTI?

Nimic nu rezista vointei inversunate de a reusi

UNDE ESTI?

(Continuare din numarul precedent)

- Suna-l pe fotograf, ii spune Nora. Trebuie sa ai numarul in memorie...

Anton butoneaza telefonul si o suna din gresala pe Nora, care vazand numele lui pe ecranul telefonului zambeste.

- Ce caraghios... Da-mi mie telefonul.

Nora formeaza numarul si vorbeste cu fotograful:

- Buna, Peter. Am hotarat sa ramanem aici. Ma bucur ca-ti place. Imi pare rau, dar trebuie sa recunosv ca a fost ideea lui Anton. Atunci, ramane stabilit pentru vineri. Da, ne ocupam noi de fotomodele incheie Nora si se apropie de Anton. Tipul e entuziasmat de ideea de a face fotografiile in fabrica. O sa vezi ca va iesi un catalog nemaipomenit!

- Si eu cred la fel, ii spune Anton. Va fi o surpriza si pentru tata. Ce zici, bem o sticla de sampanie ca sa sarbatorim?

- Mai e vorba! Am organizat totul in timp record.

- Atunci, stii ce? Hai sa bem un vin bun. Va fi de bun augur pentru viitorul nostru, ii zambeste Anton.

- „Nostru"? Al firmei.

***

Orele trec in zbor pana vineri cand a fost fixata sedinta foto.

- Buna, Nora!

- Buna ziua tuturor!

- Salut, Alin!

- Cum merge treaba?

- Foarte bine. Multumesc. Suntem pe punctul de a incepe, ii raspunde Anton si nemultumit ca o vede insotita de doctor adauga: Vreau sa vorbim putin, Nora.

- Alin, nu te superi, ii spune Nora

- Nu. O sa ma uit putin pe aici.

- Multumesc.

- M-as bucura daca doctorasul ar pleca repejor, ii sopteste Anton.

- De ce? se mira Nora. Te deranjeaza prezenta lui? Suntem aici ca sa lucram, nu sa ne certam. Nu am finisat inca lucrarea. Alin e in trecere. Eu am insistat sa vina cu mine. Ai putea evita scena asta de barbat gelos.

- Buna, Nora! ii saluta fotograful si se apropie de ei.

- Buna, Peter.

- Anton vreau sa-ti arat ceva. Putem incepe cu doua fete in laborator, la inceput avand instrumentele in mana...

In timp ce fotograful ii explica despre ceea ce are de gand sa faca, Anton nu-l scapa din vedere pe Alin, care o saruta pe Nora inainte de a se urca in masina si nervii pun din nou stapanire pe el.

***

Mai tarziu, in timp ce Nora il conduce pe fotograf, incantata ca totul a iesit bine, telefonul ei suna. Anton, vazand numele lui Alin pe ecran, se grabeste sa raspunda:

- Da Alin, Anton sunt. Cine altcineva. Nu. Nu poate veni acum la telefon... Finisam colectia de sampoane. Tocmai incepem sedinta foto. Sigur, stai linistit. O sa te sune. Bine. O zi buna si tie!

La intoarcere, Nora il gaseste pe Anton cu telefonul in mana si intinde mana sa i-l dea, dar acesta refuza.

- Nu numai ca raspunzi la telefonul meu dar nu mi-l dai nici cand ti-l cer? Ce-ti trece prin cap, Anton?

- Gata, gata. Te-ai suparat? ii intinde el telefonul zambind sarcastic.

- Ce vrei, Anton? Acum trebuie sa-ti cer voie sa-l sun pe Alin?

- Te rog... Nu ai nevoie de permisiunea mea.

- Nu? Mie mi s-a parut ca am... ii smulge ea telefonul din mana.

- Nora, daca stiam ca te deranjeaza, ti-l dadeam.

- Vorbeam doar un minut. Peter putea sa mai astepte.

- Peter mai putea astepta, dar eu, nu.

Nora il priveste lung.

- Mai sa fie...

- Chiar nu-ti dai seama de ce nu am vrut sa vorbesti cu Alin?

- Asculta, Anton, nu mi se pare ca ar fi cazul.

- Stiu ca si tu simti la fel, se apropie Anton de ea si o imbratiseaza.

- Mi se pare ca esti cam sigur pe tine, domule Donea.

- Citesc asta in ochii tai.

- Da? Ce anume?

- Ca si tu ma doresti la fel de mult. Cand o femeie vorbeste, vezi ce spun ochii ei. Am dreptate?

Fara sa-i raspunda, Nora il respinge si pleaca.

***

Felul in care se poarta Anton, o pune pe ganduri pe Nora. Si, cum de fiecare data sora ei i-a dat un sfat, chiar daca nu a tinut intotdeauna cont de el, tot la ea alearga si de aceasta data:

- Iti spun ceva, Delia. N-o sa-ti vina sa crezi. M-am hotarat sa-l infrunt pe Anton si sa nu mai am de a face cu el. Voi iesi din societate.

- In sfarsit! Ma bucur. Discutiile noastre au fost de folos.

- Nu sunt asa sigura.

- De ce spui asta, Nora?

- De cate ori il vad in fata mea, nu stiu ce se va intampla. Plec hotarata sa-i spun ce am de zis si daca se poarta frumos cu mine, nu mai stiu ce trebuie sa fac. De data asta, e altfel. Da. Sunt sigura. Vreau sa-mi pastrez luciditatea si cand e in fata mea.

- Cred ca o sa reusesti.

- Sa speram.

***

La „Femina" domneste o liniste deplina. Si, pentru ca Anton nu a venit la birou, Nora se indreapta spre resedinta familiei Donea. Aici, intra prin spate, prin poarta pe care de obicei o foloseste fiul primarului si, de pe terasa, intra direct in camera lui Anton. Asezat in fotoliu, Anton este purtat de ganduri undeva departe si nu aude cand Nora se apropie de el.

- Probleme?

- Aceleasi probleme cu mama si cu tata. Toata ziua se cearta.

- Imi pare rau. Nu e usor pentru tine. Imi imaginez.

- Hai sa nu mai vorbim despre asta. De ce ai venit aici? Iti lipseam? se apropie el de Nora si o cuprinde in brate.

- Nu face asta, ca imi va fi si mai greu!

- Ce-ti va fi si mai greu?

- Sa-ti spun ce am de gand.

- Ce incordata esti!

- Vreau sa ies din societate.

- Dar cine te opreste, iubito, usa e deschisa.

- N-am chef de glumele tale, Anton.

- Glumesti, nu-i asa?

- N-am fost niciodata mai serioasa. Vand partea care-mi apartine si-mi deschid firma mea.

- De ce? Firma merge foarte bine. Vanzarile au crescut, ii spune uimit Anton. Si tu ai avut succes. Nu te inteleg.

- N-ai ce sa intelegi. Am luat o hotarare. Asta e tot.

- Asta e tot? Trebuie sa-mi dai explicatii.

- M-am gandit mult si nu mai putem continua asa.

- De ce? Vanzarile au crescut. Ne merge foarte bine. Si intre noi doi credeam ...

- Tocmai asta e problema. Nu putem continua asa. Nu ma simt bine. Situatia asta ma distruge. Vreau sa-i pun capat.

- Vrei sa zadarnicesti toate eforturile noastre si tot entuziasmul cu care am inceput? Vrei sa ma ...

- Nu asta e problema.

- Sigur ca nu e asta problema. Nu ma doresti la fel de mult ca mine. Il preferi pe nenorocitul de Alin, nu-i asa? L-ai facut pe doctoras sa te ceara in casatorie? Poate o iei si tu in barba ca sora mea.

- Nu-ti permit! Alin e un om foarte dragut si e singurul care m-a facut sa ma simt cu adevarat importanta.

- Te-a facut sa te simti importanta... Asta vrei de la un barbat?

- Da. N-ai inteles inca?

- Credem ca vrei sa simti alte senzatii cand esti cu un barbat. E clar ca Alin nu-ti poate trezi aceste senzatii.

- De unde stii tu? Ce arogant esti!

- Te cunosc, scumpa mea! In privinta asta suntem la fel.

Se apropie din nou de ea si o imbratiseaza, privind-o in ochi:

- Cat crezi ca rezisti fara mine? O zi, o saptamana? o mangiie el. Am incercat de multe ori sa ne despartim si dupa cum vezi tot cu mine ai ramas si numai eu te pot satisface...

- De data asta, e altfel.

- Nu. E la fel ca alta data. Stii de ce? Fiindca intre noi doi exista o legatura puternica, se apropie el mai mult de Nora si incearca sa o sarute pe gat.

-Termina, Anton, te rog! incearca ea sa se desprinda din bratele lui.

- Alin a descoperit alunita care o ai pe gat? E alunita mea. Asculta-mi sfatul. Nu e de tine caraghiosul...

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page