Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Despre cetatile de sub cetati

Despre Castelul Corvinilor exista biblioteci, atat in tara, cat si in Austria, Ungaria si una chiar cu numele „Corviiana”, la Bratislava, pare-se si la Praga, asadar in arealul vast al fostului Imperiu.

Denumirea de „Corvinestilor" a fost pana recent mentinuta si unii inca o sustin in mod eronat: Ioan (Johannes, cum il aflam in documente si chiar pe sarcofagul de piatra) a fost Corvin, ci nu Corvinescu, spre a fi justificat pluralul si sufixul „escu”. ( fiul lui...)

Ioan de Hunedoara, invocat in Imnul Romaniei

Recent, hunedorenii au comemorat 550 de ani de la moartea marelui strateg supranumit la Vatican „Atletul lui Christos", deoarece el a fost un ultim gardian al intregii Europe crestine contra invaziilor si expansiunii otomane. Despre el a scris carturarul venetian ce i-a fost cancelar si istoric, Ioan de Capistrano, memorabilul epitaf: „s-a stins lumina lumii!”. Sintagma rezista si azi ca o cutremuratoare definitie a unui om genial dintre cei ce influenteaza istoria. Disputele interminabile privind obarsia sa, religia si altele, au fost si inca rabufnesc, fara a avea in fond o relevanta, alta decat cea a extremelor deviant nationaliste, atat la unguri, cat si la romani. Ioan de Hunedoara, cel invocat si de Imnul National (Corvine) a fost din stirpe munteana si innobilarea ce avea sa ii fie pecete al unui destin asumat fata de pamantenii epocii sale si istorie, a fost o atestare de merite pentru vitejia sa si a armatelor de tarani instruiti a lupta cavalereste. Castelul a primit apoi si alte domenii, toate fiind pastrate si incontestabile. 

Sanpetru si legendele lui

Este atestata inca din secolul XIV existenta unei stravechi fortificatii pe amplasamentul actual al Castelului de pe stancile de granit, castrul regal zidit in piatra dura la iesirea din valea rausorului Zlasti, dinspre Muntii Poiana Rusca. Recente fotografieri ale noastre din amonte de dealul numit Sanpetru, releva insa conturul unei Cetati mult mai vechi – care asteapta a fi cercetata arheologic. Parerea noastra este ca de aceasta Cetate straveche – coborand cronologic pana la daci, vorbeste legenda pe care o voi reda mai jos, cea versificata, adica menita a fi invatata si tinuta minte prin invatare, dupa datinile imemoriale ale culturii arhaice pamantene.

Ritualuri aidoma celor aztece sau incase

Inainte de a cita legenda, amintesc ca dupa 2003, in stanca dura a aceluiasi deal, sub fosta cetate – sau castru arhaic – arheologii clujeni si hunedoreni au descoperit un senzational mormant comun la mica adancime pe pat de granit, care continea un grup de schelete de copii si obiecte ce atestau anul 104-105, dupa monedele cu functie de „ort" alaturate altor obiecte de cult in obiceiul inceputului de mileniu unu. Inca nu se stie ce rost a avut inmormantarea acestor copii, daca nu cumva a fost vorba de o incinerare rituala, o jertfa. In noimele divinatiilor antecrestine, un sacrificiu obisnuit la Popoarele Soarelui. In fond, nu departe de acest deal cu cetate, exista Soarele de Andezit, la Gradistea Muncelului, adica la Sarmizegetusa Dacica Regia, cetatea de domnie a ultimilor regi Daci. Soarele de Andezit este practic un Altar cu rigole destinate scurgerii sangelui – ca bunaoara la azteci ori incasi.

Coduri mitologice

Legenda Cetatii mai jos reprodusa de mine, amplaseaza mult mai devreme existenta ei. Astfel de Intemeieri – creatii – sunt atribuite unor Uriasi (extrem de frecvente in Hunedoara, Orastie, Hateg, Padurenime, Deva, Zarand etc.), fiinte supranaturale, dar si zane (unii cred zeite). Frecventa mare a acestor „coduri" mitologice, inclusiv ale Muntilor Sacri – Kogaion, este de reanalizat si decriptat, fiind un fascinant rezervor al Memoriei colective ancestrale. Dar iata ca si Muntele Retezat ar fi fost intemeiat tot de straniile fiinte troienite in ceramica Mitului, Legendei, Memoriei ancestrale a neamurilor – din Neam. E cert ca legenda nu se refera la actualul Castel-Cetate Hunedoreana, ci la una din illo tempore, de la Intemeiere. O redam conform lui I. Radu – Istoria vicariatului greco-catolic al Hategului, 1013, dar si altor surse apropiate noua.

Spun ca zane trei de-odata

Trei cetati au radicat,

Una-n Hunead, ceelalta

La Gradiste-n deal inalt,

Alta Orlea p-un deal mare.

Cand odata se-ntalnira

De cetati s-au intrebat,

Ceste doua sus sarira

Si mirare-au  cuvantat:

Nostrele cetati pe mane

Ori ajute, ori n-ajute

Domnul gata le vom pune

Hunedoara spune iute:

Si io peste-o saptamana

De-mi ajuta Dumnezau

Si-mi va fi cu indemana

Voi fini tot lucru meu

Oaca dar c-a ei cetate

Buna fu si azi se vede

Dar czut-ai celelalte

Stand zidiri cu iarba verde.

Doua zane intra-ace-oara

Fier cumplit a ridicara

Iute dupa Hunedoara

Invartind il aruncara

Catre munti (care) fugise

De mania celor doua

Si la tara mai sosise.

Fierul muntele in doua

L-au lovit si l-au taiat,

D’ice muntele si noua

Se numeste Retezat.

Va doresc tuturor Sarbatori Fericite!

Eugen Evu, Hunedoara

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page