Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Strategii si jocuri politice liberale. Debutul campaniei lui Crin Antonescu



Cu alte ocazii, am afirmat ca viitorul presedinte al Romaniei a fost deja atent selectat si ca este doar o chestiune de timp pana in momentul in care ne va fi aratat si noua.
Foarte multa lume, avizata sau mai putin avizata in domeniu, vorbeste de o lipsa a candidatilor la alegerile din toamna. Nu este nicidecum o lipsa. Ci doar o diversiune. O incercare de distragere a atentiei prin toate miscarile si convulsiile politice ce au loc in aceasta perioada si care vor da in final trupa de prezidentiabili, nimic altceva decat actorii secundari ai cursei catre Cotroceni.
Intreaga atentie publica a fost captata in aceste zile de anuntul facut de Crin Antonescu din care s-a tras concluzia rapida ca acesta nu va mai candida la prezidentiale, devenind, peste noapte, noua figura de martir politic si obtinand in acest fel un nesperat capital de imagine.
Este mai mult decat evident ca ceea ce s-a petrecut in ultimele zile cu domnul Antonescu, atat pentru cei care inteleg mecanismele din spatele aparentelor politice, cat si pentru cei care mai au inca naivitatea de a mai crede ca ceea ce se vede reprezinta realitatea politica, se poate coagula intr-o singura idee - strategie de campanie.
Dar ideea care conteaza in ceea ce il priveste pe domnul Antonescu si retragerea sa strategica este aceea ca Romania, o tara adanc incastrata in trasaturi socialiste, o tara in care dictatura este singurul regim stiut, nu ar putea sa aiba, la modul cat mai realist, un presedinte de factura liberala. A nu se intelege aici ca este vorba de calitatile personale ale domnului Antonescu, ci de calitatile sale de om politic si de evidentele istorice de netagaduit.
Asadar, este mai mult decat logic ca, pentru moment, domnul Antonescu a iesit din cursa pentru prezidentiale. Pasul facut este unul care intra in normalitatea unui partid de conjunctura, ce nu a avut o proprie identitate si care s-a alimentat strict din numeroasele aliante ivite. Stilul lui Crin Antonescu este stilul neoliberal, ce oglindeste perfect o politica „de tip anexa”, caci, la fel ca PNL post 89, si domnul Antonescu are un singur atribut- conjunctura, fiind un personaj „de tip efect”, aparut in urma anumitor contorsiuni politice.
De altfel, este nevoie de o mai mare atentie cu privire la motivatiile reale pe care domnul Antonescu le-a avut pentru asa-zisa retragere din cursa pentru prezidentiale, pentru ca sunt aceleasi pe care le-a avut in momentul in care a parasit alianta din care a facut parte in ultimii doi ani.
Din acest moment, domnul Antonescu, in ciuda subitei simpatii care i-a cuprins pe multi dintre cei care, pana mai ieri, il atacau si acum il deplang, a ales pozitia cea mai confortabila intr-o perioada de reconfigurare politica dramatica, transformandu-se intr-un observator din umbra, ce priveste relaxat la scena politica, devenita un ring din care nu ar fi iesit altfel decat sfasiat mortal din punct de vedere politic.
Acum... cand un personaj a iesit din lumina reflectoarelor, era normal ca un altul sa apara in prim-planul lasat temporar gol, generand speculatii privitoare la misteriosul viitor presedinte. Astfel, Klaus Johannis, acest Buffalo Bill aparut din preeria politica, cu aura de justitiar, ne este prezentat drept un prezidentiabil credibil si de dorit, care ar putea castiga din lupta celorlalti, dar si cu potentiala sustinere a „parintilor vestici”.
Dar trebuie sa facem un exercitiu logic si de bun-simt, nu doar politic, ci, mai ales, romanesc: Oare, domnul Johannis ar putea deveni vreodata presedintele Romaniei? Iar ca o punte de reflectie la aceasta intrebare v-as da doua argumente, nu pro, dar nici contra:
1. Dupa experimentul UDMR, un alt PNL la capitolul aliante oportune, romanii, puternic marcati de o istorie bazata pe vasalitatea fata de diferite imperii, dintre care unul este cel Austro-Ungar, si printr-o nefericita asociere mentala, constienta sau mai putin constienta, a tuturor minoritatilor din zona transilvaneana, ar vota vreodata un conational de alta etnie? Doar pentru faptul ca Barak Obama reprezinta o exceptie, nu inseamna ca, si la noi, unde totul incepe greu la nivel de mentalitate si se termina si mai greu tot la acest nivel, acest model poate reprezenta o reusita.
2. Oare, s-ar putea repeta traiectoria politica a lui Traian Basescu, printr-un primar al unui oras important al provinciei, dar, totusi, provincial, mai ales tinand cont de faptul ca Traian Basescu a avut o puternica proptea politica si anume Ion Iliescu?
Oricum, daca ar fi sa ne uitam la exemplele generoasei noastre istorii regaliste, as fi tare curioasa sa vad in ce s-ar transforma un presedinte de etnie germana, alaturi de un Guvern format din romani sadea, eventual, unul condus de Traian Basescu.

Marina Ene
Consultant politic
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page