Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Clipa.com - adevaratul sens al unui scurt moment



Clipa cand ma da talentul pe dinafara si ma apuc sa scriu. Dar si cand privesc rigid la o coala de hartie alba fara sa stiu ce sa astern pe ea. Viata e formata din milioane similiar de clipe. De tot felul: bune, rele, frumoase sau hidoase, de neuitat sau gata sa dea mana cu domnul Alzheimer. Clipa e un orgasm al momentului, o extrem de scurta bataie a genelor, zvacnirea pleoapelor, un tic nervos. Dar poate fi si-un vis frumos sau un cosmar trait sau pur si simplu imaginat. Clipa e totul: un sumazurium de clipe ne desemneaza viata in trecut, acum si-n viitor.
Clipa cand venim pe lumea aceasta: strigatul noului nascut, eliberat de cordonul ombilical si primul semn de viata care-l da. Este momentul cand am impietrit de fericire la vestea ca “aveti o fata frumoasa”. Aceasta fericire mi-a fost dat sa o retraiesc cinci ani mai tarziu cand s-a nascut baiatul meu. Clipe de neuitat ! Momentul cand pornim in viata.
Clipa cand pe culoarul facultatii am privit deodata fermecat in doi ochi mari, verzi de mi-a cazut inima in fundul pantalonilor. O clipa ce dureaza aproape de cincizeci de ani fara sa se sfarseasca, alaturi de aceea, care pentru o clipa m-a “vrajit” fara sa-mi dau seama si care mi-a devenit o sotie devotata.
Clipa este insasi atunci, cand dezamagirea pune stapanire pe tine dintr-un motiv sau altul. Cand te-a parasit iubita in tinerete, te-a tradat un prieten sau te-a jignit un oarecare.
Ea este ciuperca peste orasul Hiroshima, flacara de napalm din Vietnam sau momentul cand din dusul lagarelor de concentrare curgea Cyclon B si nu apa mult asteptata apa benifica.
Clipe sunt cu duiumul ! Pe care le tinem oare minte, pe care le-am uitat ? {in minte reintoarcerea dupa cinci ani de munca silnica din lagar a tatalui. El, stand invers pe un scaun subred de bucatarie, rezemat de spatarul lui cu fata plecata si ochii plini de lacrimi, privind la dusumeaua goala, la camera pustie. Clipa cand astepta sa revina dupa cinci ani intr-un palat si a gasit o casa amarata pe care a lasat-o plina la plecare si acum era goala.
Clipa impactului cu civilizatia vestica, clipa dinainte, a plecarii pe pamanturi necunoscute, momentul primilor bani primiti la sosirea pe aeroport in Frankfurt si clipa cand ne-am pus capetele ostenite intr-un pat suprapus in lagarul de tranzit din Nürnberg.
Momentul cand functionarul ce urma sa efectueze inregistrarea noastra n-a vrut sa creada – parca avea vreo importanta ? – ca sunt de origine germana pana cand am scos o hartie de la tata si bunicul eliberata de Gauleitung Bukarest. Ce clipa mareata a fost ! Sa-i fi vazut doar fata rosie si gesturile repezite ce au condus la o inregistrare eronata a familiei pe care dupa trei zile a trebuit s-o corecteze. Clipe… Clipe de viata.
Clipe cand am cutreierat acest pamant in lung si-n lat, fara obosoeala, cu placerea meseriei in sange, dormind pe bancile aeroporturilor, prin gari sau chiar in picioare ca sa revin acasa dar nu in patrie.
Momente si clipe de jena, groaza si rusine la frontiera romana in anul 1981. Le-am povestit si le-am iertat dar nu le uit. Clipa revederii cu colegii de gradinita si de scoala germana din Bucuresti cu care am sarbatorit prima agapa in Boxdorf langa Nürnberg, intr-o veche sura dar plina de oameni ce nu se vazusera mai mult de un sfert de secol. Clipa cand ne-am revazut fata-n fata cu colegii de la facultate, dupa alt sfert de secol de la absolvire, O clipa in care am realizat ca numele meu lipseste cu desarvasire din lista absolventilor acestui institut.
Clipa cand am reinviat. Clipa cand am deschis ochii dupa ce am fost legat de aparate la clinica universitara din Erlangen, ca un bolnav irecuperabil, Clipa divina care m-a readus din nou pe lumea aceasta contrar tuturor prezicerilor medicale. Momentul cand am invatat din nou sa ma ridic, sa ma tarasc si in sfarsit sa merg pe propriile mele picioare. Ce momente patetice si pline de darnicie cand am citit maldarul de vederi, carti postale, scrisori etc, venite din intreaga lume. Oameni pe care unii nici nu-i cunosteam se rugau pentru mine ca Dumnezeu sa-mi redea sanatatea. Ce clipa mareata sa-mi pot vedea din nou sotia, copiii si nepotii veniti sfiosi la capataiul meu, plini de bucurie si speranta ca am revenit in viata.
In lumea virtuala exita insa o     unde un entuziast al ziaristicii, lupta pentru independenta jurnalistica. Dansul mi-a facut onorul sa-mi gazduiasca scrierile in paginile ziarului sau virtual pentru care ii multumesc. Numele “Clipa” e numele momentelor din viata noastra, a tuturor si ma obliga s-o onorez aici si nu pe un alt mediu virtual – social, cum multi o fac. Independenta ziaristica este un produs ideal, de neatins. Orice punct sau virgula publicate miros a paternitate si doar abilitatea ziaristului poate sa-I stearga ceva din acest iz. Are insa nevoie de ajutorul mediilor. Putine sunt care insa acorda aceasta sansa de neutralitate. De aceea multumesc “Clipa.com” ca-mi gazduiesti articolele!

Robert Pugler
 Germania
 02.Iunie 2014
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page