Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

COMEDIA ARTEI SAU ASEMANARILE SI DEOSEBIRILE DINTRE PICTURA SI FOTOGRAFIE

Al Florin TENE

 

                       

Se cunoaste faptul ca pictura este o parte a artelor plastice  reprezentand o realitate in imagini colorate, sau alb-negru, imagini artistice bidimensionate, create pe panza, hartie, lemn si sticla, in mai multe tehnici, de un artist, sau chiar mai multi, dand astfel nastere unei opere de arta. Pictura este expresia produsului realizat de om cu capacitatea  de a reproduce un obiect, fenomen, imagine, trecute prin catalizatorul talentului sau. De la primele desene din perioada preisorica, unde arta parietala poate fi gasita pe roci, iar  picturile rupestre erau pictate pe roci si in pesteri, cum ar fi cea de la Chauvet, ajungandu-se la renumitele picturi din perioada renasterii, cum ar fi Rubens, Rembrandt, Velazquez, Nicolas Poussin, mai tarziu Goya, Picasso, si pana in zilele noastre, pictura, ca arta, nu a putut fi inlocuita de fotografie.

 

Arta fotografica este un mister. Fotografia a devenit o imagine estetizanta, aceasta a venit de dincoace sau de dincolo de estetic, prin care esenta ei tehnica a devenit o revolutie considerabila in modul de reprezentare. Daca in pictura ochiul si mana artistului creaza opera de arta, in fotografie, arta imagini este rezultatul obiectivului, ochiului artistului si tehnica folosita in realizarea acesteia.Aparitia eruptiva a fotografiei pune in cauza arta insasi, in monopolul ei estetic asupra imaginii.

 

Pana la aparitia aparatului de fotografiat in anul 1829, inventie realizata de Jozeph Nicephore Niepce , cele trei fenomene necesare ob?inerii imaginilor fotografice erau cunoscute de mult timp:inca de pe vremea lui Aristotel s-a stiut cum se poate pune realitatea intr-o cutie: este suficient sa facem o gaura intr-o cutie inchisa ca sa apara o imagine reala inversata pe fondul interior al cutiei. Se obtine astfel o asa-numita camera obscura.Pe de alta parte, alchimistii stiau ca lumina innegreste clorura de argint.A treia contributie a venit din partea lui John Herschel, care in 1819 a descris proprietatiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei.

 

Or, arta a fost cea care a devorat fotografia si nu invers. Platind pretul pentru asta, dat fiindca s-a golit putin cate putin de substanta. Fotografia vine din alta parte si acolo trebuie sa ramana. Dupa parerea mea, face parte dintr-o alta traditie, atemporala, non-estetica, aceea trompe-l`oeil-ului, care strabate intreaga istorie a artei, dar parca indiferenta la peripetiile ei. Acesta men’ine statutul magic al imaginii, in timp ce arta tranzlateaza spre esthetic conform unei curbe care duce de la sacru la frumos, si in final la estetica generalizata. In acest context forta antropologica a imaginii se opune reprezentarii bine echilibrate, ca si oricarei viziuni realiste- ea pastreaza ceva din iluzia radicala a lumii. Fotografia este ireductibila la estetizarea lucrurilor, este legata de aparenta acestora, de evidenta lor, de o aparenta inselatoare.Este opusul dublei destinatii care i-a fost impusa-realism sau estetism. Aici se desparte complet de imaginea pictata.

 

Singurele opere puternice sunt cele care isi interzic sa mai joace comedia artei, a esteticii si a culturii. In domeniul gandirii, acestea sunt cele care isi interzic sa mai joace comedia ideilor, a interpretarii si a sensului.

 

La fotografie, tehnica este cea care ii confera caracterul inedit ca imagine. Prin aceasta tehnicitate se reveleaza lumea ca radical non-obiectiva. La pictura, artistul traind in sanul unei lumi care, foarte probabil, nu are alt scop decat schimbul neintrerupt, sporit si cu fiecare zi mai complex al formelor indiferente ale energiei si ale iubirii, omul contemporan si al viitorului nu cunoaste si nu v-a cunoaste alt paradis in cer si pe pamant decat cucerirea nevoii de a spori si de a armoniza in el insusi propria-i energie si iubire. Obiectivul aparatului de fotografiat, spre deosebire de ochiul si mana artistului, este cel care, in mod paradoxal, reveleaza inobiectivitatea lumii, acel ceva care nu va putea fi solutionar prin analiza sau prin asemanare. Prin tehnica ei, fotografia, spre deosebire de pictura in care descoperim sufletul omului-artist, ne poarta dincolo de asemanare, in inima iluzia realitatii. Transformand, astfel, prin acest lucru, si viziunea noastra despre tehnica. Suntem purtati, prin intermediul fotografiei, dincolo de refuzul moral-filosofic al tehnicii “alienante “, intr-o perspectiva asupra tehnicii ca loc strategic al unui dublu joc, ca oglinda maritoare a iluziei si formelor. La pictura descoperim sufletul artistului care gandeste lumea, la fotografie lumea ne gandeste. Obiectivul este cel care ne priveste si ne gandeste.

 

Concluzionam: ramane omul, calitatea lui in adancul tuturor lucrurilor. Chiar daca unitatea stilului se produce, cel putin pentru un ceas, in universalitatea efortului spiritual, va ramane calitatea omului, si sunetul si culoarea proiprie pe care ea le realizeaza. Nu doresc ca omul sa devina asemeni unui roi de albine. Bine organizat. Caci omul, atunci ar fi identic cu albina, un monstru surprinzator, desigur, dar al carui automatism mohorat, asemeni cum a incercat filozofia comunista, inspira un fel de spaima.

--------------------------------

Al Florin TENE

Cluj-Napoca

mai 2014

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page