Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Petru Grozavu: Un Ataturk pentru Ucraina

 
Marti, 27 Mai 2014 Chisinau, Romania de Est (Basarabia)/Romanian Global News


Pe 25 mai Ucraina are de ales un nou presedinte. Daca nu va fi si un presedinte al minoritatilor, degeaba se fac aceste alegeri... Ucraina are nevoi de un Ataturk, ca sa poata renaste, iar daca nu-l va avea, va trebui sa moara.

Dezintegrarea Ucrainei ramane in planurile Rusiei. Crimeea a fost inceputul, nu si sfarsitul. Dupa "victoria" "omuletilor verzi" asupra Crimeii, sub cutit au fost trecute alte doua regiuni din estul Ucrainei — Donetk si Lugansk, care, asemeni Crimeii, si-au declarat independenta fata de Kiev in urma unor referendumuri trucate. si, putin probabil ca lucrurile sa se opreasca aici.

Lucrurile au trecut de "linia rosie", Ucraina este in situatie de razboi civil, s-a varsat sange, populatia s-a impartit in "ai nostri" si "ai lor", iar Moscova, care este principalul implicat in dezordinile din Ucraina, lasa deschisa poarta separatismului, dandu-i sanse si pentru alte regiuni decat Donetk, Lugansk sau Crimeea. Intr-o declaratie de presa pentru agentia americana Bloomberg, premierul rus D. Medvedev declara acum cateva zile, cu text deschis, ca Rusia nu are in plan sa-i garanteze Ucrainei integritatea teritoriala si nu se va opune "vointei populatiei", care va vrea sa se separe de Ucraina. "Noi nu suntem obligati sa garantam nimanui nimic" si "nu avem nici un angajament de acest fel fata de Ucraina", spune Medvedev. Potrivit lui, "Rusia nu si-a asumat niciodata angajamentul sa tina cu forta in componenta Ucrainei o parte din teritoriul a carei populatie vrea altceva".

Soljenitin, intr-o parere cu Putin

"Planuri" in jurul Ucrainei au existat totdeauna. Moscova nu a tratat, in serios, Ucraina ca stat, niciodata separat de interesele Rusiei. si ori de cate ori s-a intamplat ca Kievul sa iasa din cuvantul Kremlinului, Ucraina a primit "palme" si "mustrari". E de ajuns sa rebobinam, fugitiv, cel putin declaratiile liderului national-liberalilor rusi, V. Jirinovski. Rusii nu au crutat Ucraina nici dupa 1990 si nici pana atunci, simtindu-se in drept si s-o faca, pentru ca Ucraina, in dimensiunile ei latifundiare de azi, este creatia Moscovei. Rusiei i-a trebuit la frontiera de est o Ucraina mare, puternica si sovina — adunata din rapturi teritoriale, tot asa cum le-a trebuit si o republica sovietica socialista moldoveneasca la est de Prut – acest cap de pod spre Balcani, pentru care a pierdut pe totdeauna prietenia Romaniei. Faptul ca Ucraina este un conglomerat accidental de teritorii si popoare, adunate clai peste gramada din "pomenile" Rusiei si care nu au nimic in comun cu Ucraina (dar nici cu Rusia) nu a scapat, de-a lungul vremii, nu numai celor din politica oficiala. Presa din Rusia a scos zilele trecute pe Regnum.ru, mai multe cugetari ale marelui disident sovietic Alexandr Soljenitan, care, acum 20 si ceva de ani, scria in jurnalele sale, cu referire la Ucraina: "nu toata Ucraina, cuprinsa in hotarele ei sovietice formale de azi, este Ucraina cu adevarat". Ucrainenii s-ar putea supara, rusii, dupa ceea ce s-a intamplat in Crimeea — mai putin, iar noi chiar ca nu avem de ce sa nu-i dam dreptate, desi Soljenitin, dupa revenirea sa in Rusia din marele exil si intrarea in politica, si-a schimbat pozitia vizavi de teritoriile romanesti ocupate de URSS si atasate Ucrainei, nu le mai considera (ca in anii de pribegie), romanesti, ci rusesti.

Ungurii dau primii de stire

Cu cine va imparti Rusia Ucraina? — ca spre asta se merge. Raspunsul direct ar fi "cu nimeni". Cel putin, cu americanii – nu, cu UE — nu, iar cu Romania nici atat, mai ales dupa scandalul cu Rogozin si supararile Moscovei. Singurul caz, in care Rusia a acceptat sa se tocmeasca in furturi de teritorii, a fost, probabil, cazul Pactului Molotov-Ribbentrop, cand Stalin si Hitler si-au impartit, amical, sferele de influenta in Europa, desi, pana la urma, tot la razboi s-a ajuns. Nu s-a trecut fara "oferte" teritoriale nici in cazul Ucrainei, desi lucrurile nu s-au facut la nivelul primei persoane in stat, dar, oricum, s-au facut si s-au facut la nivel oficial. Sa ne amintim aici de demersul vicepresedintelui Dumei de Stat a Risiei, V. Jirinovschi, care a cerut, in scris, Ungariei, Romaniei si Slovaciei sa participe la partajarea teritoriilor istorice ajunse, arbitrar, in componenta Ucrainei. Primii care au reactionat si, deocamdata, singurii, sunt ungurii. Agentia Ukrinform scrie ca premierul V. Orban i-ar fi cerut Kievului sa recunoasca comunitatii maghiare din Transcarpatia (200.000 populatie) dreptul la dubla cetatenie si la autonomie. Ministerul ucrainean de Externe a calificat pozitia guvernului ungar drept catastrofala, insistand ca Ucraina se va rupe in bucati, daca va fi dat curs acestei solicitari. Deci, Kievul este constient ca nu are de partea sa minoritatile si ca nu doar rusii din Ucraina, dar orice alta comunitate etnica din Ucraina este intr-un mare disconfort. Nu e momentul sa punem sare pe rana (desi ar trebui) dar Ucraina este inglodata in datorii fata de minoritati. Daca ungurii, cu 200 de mii de populatie, care au avut totdeauna un tratament mai special din partea Ucrainei, mai ales in perioada sovietica si se simt discriminati, ce sa zica cei peste 500.000 de romani din Ucraina, care nu mai au dreptul in documente nici macar la numele de botez, ca sa nu mai zicem de scoala, biserica, istorie, traditie, toponimie, carte romaneasca, educatie... Toate au fost si sunt trecute prin rasnita sovinismului ucrainean — foarte primitiv, impulsiv si descalificant pentru un inceput de secol 21.

Presedintele minoritatilor

In cateva zile se incheie un an scolar si in alte cateva luni va incepe altul nou. Semnele de intrebare raman, insa, ca si in ceilalti ani. Nimeni nu stie, cate scoli din cele romanesti vor supravietui si cu ce pret vor supravietui. Ispitele de a urca pe baricade sunt tot mai mari — si in Sud, si in Nord. Toata rabdarea are o limita, iar Ucraina a pierdut, din pacate, controlul asupra acestei limite. Kievul de dupa 1990, avand in stapanire "cel mai mare stat din Europa", a crezut ca i se poate orice. si a ajuns unde a ajuns. Nu stiu daca e cazul ca comunitatile romanesti din Sudul si Nordul Basrabiei, Nordul Bucovinei si tinutul Hertei sa mearga acum pe varianta Rusiei. Sau a Ungariei. Dar nici pe cea a Ucrainei, de pana acum, nu mai pot ramane. S-a ajuns la serbie politica. Marasm total. Ucraina e un fel de Siberie, alta decat cea de dupa 1940, dar Siberie. Pe 25 mai Ucraina are de ales un nou presedinte. Daca nu va fi si un presedinte al minoritatilor, degeaba se fac alegeri. Ucraina are nevoie de un Ataturk, ca sa poata renaste, iar daca nu-l va avea, va trebui sa moara.

Ziarul de Garda — www.zdg.md
Sursa: Romanian Global News
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page