Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Cine combate coruptia?


de Andrei Marga

Iesita in mod salutar din dictatura in 1989, Romania a fost repede invadata de coruptie.
Nu era o maladie noua. Inainte de Al Doilea Razboi Mondial, analizele britanice socoteau Romania printre tarile corupte din Europa. In cadrele socialismului oriental, din perioada postbelica, coruptia s-a amestecat cu considerente asa-zis ideologice, incat nu mai reprezenta un articol aparte, desi continua cu noi energii. Cine nu a aflat de sistemul pilelor, al concursurilor de ochii lumii, al aranjamentelor la numirea in posturi, la admiterea in facultati, la orice serviciu?
Dupa 1989, situatia este, totusi, noua: mizele sunt mai mari si organizarea mai permisiva. Bunaoara, multe privatizari s-au facut atat de dezavantajos pentru stat si cetateni, incat numai ipoteza coruperii explica ceea ce s-a intamplat. Pe de alta parte, sub paravanul alegerilor libere, s-au creat retele de promovare in functii publice a acolitilor, care fac din trecut abia o prefata. Ca exemplu, inainte de 1989, numai unei familii ii era ingaduita prezenta pe scena politica; acum fiii, fiicele, socrii, finii, nasii incep sa fie regula. Atunci o seama de pozitii se ocupau, in cele din urma, de fruntasi profesionali ai generatiilor. Acum, se instrumenteaza pe scara mare cei mai slab pregatiti pentru functii de importanta majora. Atunci era alergie la perpetuarea in principalele catedre universitare prin odrasle (cei de la Cluj-Napoca isi pot aminti cate controverse a starnit numirea stralucitului fiu al lui Constantin Daicoviciu drept conferentiar in urma unui concurs serios!). Intre timp s-au feudalizat catedre intregi, iar retelele rudelor si nasilor s-au intins. Ceea ce au performat unii - parlamentari, europarlamentari, demnitari - se afla mai curand in proprietati private si milioanele din conturi, decat in dezvoltarea din jur. In locul unei societati a deschiderii sanselor pentru competitie si a bunastarii, tara tinde sa se impotmoleasca in saracie si coruptie. Romania a beneficiat dupa 1989 de sistemul drepturilor omului si cetateanului, de independenta fara precedent si de cel mai sustinut sprijin occidental. Cetatenii ei resimt insa mai putin beneficiile democratiei si bunastarii, tocmai datorita coruptiei.
Coruptia nu este doar in Romania, dar aici este mai fatisa si, ca cetateni, o simtim nemijlocit. De aceea, nu poate fi decat salutata angajarea SUA in sprijinirea luptei anticoruptie din Europa Centrala si de Est si din Balcani, cum s-a formulat in declaratia recenta a Secretarului de stat adjunct, Victoria Neuland. Faptul a surprins - fiind mai putin asteptat ca supraputerea lumii de astazi sa se ocupe atat de specific de situatia din aceasta parte a Europei - incat cere explicatii pentru a fi inteles.
De ce SUA pun problema coruptiei din regiune ca tema a politicii lor externe? Ce inseamna coruptie? Care sunt cauzele coruptiei din regiune? Cum se poate combate aceasta coruptie? Sa dam succint raspunsurile.
Prin insasi principiile de organizare, Statele Unite ale Americii au exercitat in toata perioada postbelica atractie pentru multe tari, inclusiv Romania. Apoi, specialisti competenti au elaborat in SUA scenariile tranzitiei de la autoritarism la societatea deschisa (vezi premonitoria carte a lui Guillermo O'Donnell, Philippe C. Schmitter, Tentative Conclusions about Uncertain Democracies, The John Hopkins University Press, Baltimore and London, 1986), care au fost inspiratoare. SUA au fost avocatul principal al unificarii europene. SUA au promovat extinderea aliantei nordatlantice spre Rasarit. Peste toate, politica externa a SUA, deja de la presedintele John Adams incoace, este subordonata raspindirii unor valori - cea a libertatii persoanei fiind hotaratoare. Impreuna, fireste, cu interesele geostrategice, acestea sunt tot atatea motive ca SUA sa abordeze cu interes ceea ce se petrece in Europa Centrala si Rasariteana. Acum, cand si in aceasta regiune valorile societatii deschise - pluralismul politic, libertatile si drepturile individuale, statul de drept - sunt prezente, dar coruptia impiedica valorificarea lor pana la capat in favoarea cetatenilor, care isi manifesta insatisfactia, este normal ca SUA sa se angajeze de partea combaterii coruptiei.
Ce inseamna, insa, coruptie? Care este conotatia cu care se opereaza astazi? Multi oameni invoca coruptia, dar nu pot arata in ce consta, in mod precis. Altii ii extind prea mult sfera. De pilda, D.Gambetta (in Corruption: An analytical Map , 2000), vede coruptie deja in „increderea tradata" pe piata sau in viata politica. As observa ca in ambele cazuri poate fi vorba de corupere, dar nu orice tradare intra sub incidenta juridica. Un sociolog influent, Seymour Martin Lipset (in Korruption, Kultur, Market, 2000), vedea in coruptie orice stradanie de a obtine putere si bogatie cu mijloace ilegale. Desigur, coruptia include recursul la mijloace nepermise juridic, dar ea se produce si atunci cand reglementarea legala nu este elaborata explicit. Pe de alta parte, nu toate ilegalitatile sunt coruptie, unele tinand de alte infractiuni (furtul, de pilda).
Sub presiunea situatiilor in care a imprumutat bani pentru scopuri publice, care au intrat, insa, in buzunare private, Banca Mondiala a dat definitia univoca a coruptiei. Ea se afla intr-un document (Helping Countries Combat Corruption: The Role of the World Bank, 2000) ce se ia ca baza in diferite tari. Coruptia este „abuzul de functia publica pentru castig privat" ce se petrece atunci cand un oficial accepta mituirea, solicita sau extorcheaza avantaje private. „Este, de asemenea, abuz atunci cand agenti privati ofera in mod activ mituiri pentru a influenta politici si procese publice, in vederea unui avantaj si profit competitiv. Functia publica poate fi, de asemenea, abuzata pentru beneficiu personal, chiar daca nu se petrece mituirea, anume prin protectie si nepotism, furtul bunurilor statului sau deturnarea veniturilor statului". Este, asadar, coruptie peste tot acolo unde functia publica este folosita pentru obtinerea de avantaje private.
Care sunt cauzele coruptiei? In circulatie sunt multe raspunsuri, dar putine nimeresc realitatea. Explicatia moralista, dupa care coruptia tine de societati „inapoiate", este contrazisa de imprejurarea ca si in societati asa-zicand „avansate" este prezenta. Doar intinderea ei difera. Apoi, invocarea tranzitiei de la autoritarism la democratie drept cauza a coruptiei nu este de fapt o explicatie. Pe masura inaintarii tranzitiei, in unele tari, coruptia nu s-a redus, ci mai curand s-a generalizat. Explicatia prin democratizare nu da rezultate, caci sunt societati democratice cu coruptie marginala. Nici chiar apelul la trecutul socialist oriental al unor tari nu mai explica destul, caci coruptia se extinde mult dincoace de inlaturarea acestuia. Pe deasupra, unele tari din Europa Centrala si Rasariteana iesite din socialismul oriental au redus deja drastic coruptia.
Peste toate, coruptia are nu doar forme mostenite, ci si numeroase forme noi. La noi, de pilda, se extinde nu doar coruptia perceputa, ci si cea nesezizata (spre exemplu, sub aparente legale se instaleaza acoliti in administratie, parlament, institutii, oricum la decizii, sau se incaseaza comisioane pentru manevrarea de bunuri publice); nu doar coruptia formalizata, ci si cea informala (realizata in conditiile lacunelor de reglementare); nu doar coruptia din economie si administratie, ci si cea din invatamant, cultura, cercetare stiintifica; nu numai coruptia din afara politicii, ci si cea din politica, iar dupa dezvaluiri recente, coruperea de reglementari la adoptare nu mai poate fi exclusa.
Opinia mea - pe care am exprimat-o prima oara cu un deceniu in urma (vezi volumul Andrei Marga,Die kulturelle Wende.... Cotitura culturala, Cluj University Press, 2004, p.539) - este ca "explicatia coruptiei nu mai poate fi unifactoriala". Coruptia, intr-o situatie precum cea a Romaniei, se explica prin deficitul democratic al institutiilor, marketizarea subdezvoltata, politica institutiilor si carentele culturii civice.
Cum se poate combate coruptia si cine o face in mod eficient? Raspunsul are inevitabil doua componente.
Prima componenta este aceea ca nu se poate combate coruptia fara a face din democratie o regula curenta a functionarii institutiilor, fara a transfera numirile in functie spre competitie efectiva, fara a elabora legi adecvate si de calitate corespunzatoare si fara cultura respectului pentru valoarea profesionala si civica a fiecarei persoane. Nici Romania nu va putea lichida impovaratoarea ei coruptie fara astfel de premise.
A doua componenta este aceea ca, fiind nevoie de o actiune pe mai multe planuri, pentru combaterea coruptiei totdeauna trebuie inceput cu ceva. Nu este rau ca in Romania s-a inceput cu partea juridica. In definitiv dreptul regleaza viata in societatile deschise. Doar ca cel putin doua neajunsuri izbitoare se pot observa usor, de catre orice privitor fara prejudecati.
Primul neajuns este acela ca nu s-a instalat inca un sistem juridic sustras banuielii ca numirile au fost facute de o parte a spectrului politic in detrimentul alteia - ceea ce tradeaza de la inceput justitia. ?i in tara noastra trebuie sa se ajunga la situatia in care cei care aplica legislatia sunt recrutati, de comunitatea profesionistilor si de comunitatile cetatenilor, in mod autonom in raport cu competitia politica. In fapt, in Romania agita zgomotos deviza independentei justitiei exact cei care au reusit sa o controleze.
Al doilea neajuns consta in faptul ca se crede, cu totul gresit, ca doar de comportamentul procurorilor si al judecatorilor depinde combaterea coruptiei. Ce fac oamenii legii este, neandoielnic, important. Dar, in fapt, ca un simplu exemplu, numeroase legi sunt prost gandite si, inca si mai multe, prost formulate, iar procedurile raman discutabile. Iar atata vreme cat nu se ajunge la o legislatie in sine normalizata, se va discuta, prin forta lucrurilor, de coruptie endemica. Romania este mai corupta decat alte tari comparabile nu doar pentru ca nu se aplica legile, ci si fiindca legile sint rau intocmite si nu fac limpede distinctia dintre public si privat, ba chiar o confuzioneaza, prin conceptie si termeni, din ambele directii.
Asa stand lucrurile, o interventie, precum cea a SUA, in combaterea coruptiei este de salutat. Doar ca si eficienta acestei interventii va depinde de intelegerea cauzelor coruptiei existente si de combaterea lor pe intregul spectru. In definitiv, este vorba despre un fenomen cu multiple cauze, dependente de un sistem ce s-a creat in timp, care cere nu numai o actiune de combatere pe multiple planuri (calitatea reglementarii legale, normalizarea procedurilor de aplicare a legii, depolitizarea abordarii juridice, formarea constiintei civice si juridice, de exemplu), ci si o cunoastere bine elaborata in prealabil a coruptiei.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page