Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ARHITECTUL DIVIN ESTE DUMNEZEU: TATAL MEU


(Continuare de la editia precedenta)

As vrea sa-ti destainui, dragul meu cititor, ca si eu am avut, candva, intrebari de-ndoiala, cand imi simteam inima goala, cand mintea mea-ncerca prin logica sa explice lucruri si fapte neexplicate decat prin calauzirea divina si prin credinta constienta si atenta la farul de lumina din Cuvantul lui Dumnezeu. Priveam, seara, primavara si vara, cerul cu miile de stele, cu luna: regina luminii de noapte, ce-mi arata in tainice soapte ca Cineva a asezat-o-n tavanul acela de sus, pe bolta cerului, de unde niciodata nu a plecat rebela, din a ei lume a misterului. Si ma-ntrebam cine si cum a agatat acel bec minunat,  tocmai pe-o gura de rai, dand noptii pretioasa lumina?!...
De multe ori am stat transfigurat de uimire sa privesc, in luna lui cuptor, de pe malul marii sau – mai tarziu al oceanului – primele raze de soare, cand se crapa de ziua, iar de dupa orizont aparea, ca un print de lumina, soarele, ca sa ne dea ziua cu lumina si caldura cu viata ce ne-o ducem aici: pe pamant. Logica mea de a explica aparitia acestei surse de lumina si viata ramanea in ceata, si vedeam soarele ca o minune a lui Dumnezeu, pe care n-o puteam explica eu, ci doar imi lasam imaginatia sa produca, in creierul meu semintele: cuvintele metaforice, in care, cu rabdare, vedeam soarele ca un vultur sau ca pe un Fat-Frumos, dintr-un basm cu multa poezie... Si-am lasat mana sa-mi scrie:
Soarele este ca un vultur batran
Ce zboara fericit pe bolta senina,
Fara sa se teama catusi de putin,
De sagetile calde de multa lumina.

Soarele, pe cer, apare rosu-n fericire,
Dimineta, ca un tanar fara-mbatranire!
Soarele-i un Fat-Frumos, nascut in tara,
Unde-i doamna-n frumusete primavara!

N-am putu sa explic mii de lucruri si fenomene  prin logica mintii mele, pana intr-o zi, cand mi s-a lipit de suflet credinta, in momentul in care am citit, in Scrisoarea lui Dumnezeu: Tatal meu cuvintele potrivite, care sa-mi atinteasca privirea spre farul de lumina al glasului Sau, ca sa-mi dea raspunsul la intrebarile indoielilor mele. Si am auzit si eu, ca si incercatul Iov, altadata, glasul de Tata al lui Dumnezeu, adresat logicii cu izvorul in creierul meu, iar acum, as dori, cuvintele Lui s-atinga si logica din creierul cititorului:
„Incinge-ti mijlocul ca un viteaz, ca Eu sa te intreb si tu sa Ma inveti.
Unde erai tu cand am intemeiat pamantul? Spune, daca ai pricepere. Sti tu Cine i-a hotarat masurile sau Cine a intins franghia de masurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui sau Cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci cand stelele diminetii izbucneau in cantari de bucurie si cand toti fiii lui Dumnezeu scoteau strigate de veselie? Cine a inchis marea cu porti, cand s-a aruncat din pantecele mamei ei, cand i-am facut haina din nori si scutece din intuneric, cand i-am pus hotar, cand i-am pus zavoare si porti, cand i-am zis: << Pana aici sa vii, sa nu treci mai departe; aici sa ti se opreasca mandria valurilor tale?>>
De cand esti, ai poruncit tu diminetii? Ai aratat zorilor locul lor, ca sa apuce capetele pamantului si sa scuture pe cei rai de pe el, ca pamantul sa se schimbe ca lutul, pe care se pune o pecete si toate lucrurile sa se arate imbracate ca in haina lor adevarata, pentru ca cei rai sa fie lipiti de lumina lor si bratul care se ridica sa fie zdrobit? Ai patruns tu pana la izvoarele marii sau te-ai plimbat tu prin fundurile pamantului? Ti s-a deschis portile umbrei mortii? Ai cuprins tu cu privirea intinderea pamantului?
Vorbeste, daca stii toate aceste lucruri...
Unde este drumul care duce la locasul luminii si intunericul unde isi are locuinta?
Poti tu sa le urmaresti pana la hotarul lor si sa cunosti cararile locuintei lor?
Stii, caci atunci erai nascut, si numarul zilelor tale este mare!
Ai ajuns tu pana la camarile zapezii? Ai vazut tu camarile zapezii? Ai vazut tu camarile grindinei, pe care le pastrez pentru vremurile de stramtorare, pentru zilele de razboi si de batalie? Pe ce cale se imparte lumina si pe ce cale se imprastie vantul de rasarit pe pamant? Cine a deschis un loc de scurgere ploii si a insemnat drumul fulgerului si al tunetului, pentru ca sa cada ploaia pe un pamant fara locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni, pentru ca sa adape locurile pustii si uscate; si ca sa faca sa incolteasca si sa rasara iarba? Are ploaia tata? Cine da nastere picaturilor de roua? Din al cui san iese gheata si cine naste promoroaca cerului, ca apele sa ingroase ca o piatra si fata adancului sa se intareasca? Poti sa innozi tu legaturile Gainusei sau sa dezlegi franghiile Orionului? Tu faci sa iasa la vremea lor semnele zodiacului si tu carmuiesti Ursa Mare cu puii ei? Cunosti legile cerului sau tu ii oranduiesti stapanirea pe pamant? Iti inalti tu glasul pana la nori, ca sa chemi sa te acopere rauri de ape? Poti tu sa arunci fulgerele, ca sa plece? Iti zic ele : <<Iata-ne?>> Cine a pus intelepciunea in negura norilor, sau cine a dat pricepere intocmirii vazduhului? Cine poate sa numere norii cu intelepciune si sa verse burdufurile cerului, pentru ca sa inceapa pulberea sa faca noroi si bulgarii de pamant sa se lipeasca impreuna? Tu izgonesti prada pentru leoaica si tu potolesti foamea puilor de lei, cand stau ghemuiti in vizuina lor, cand stau la panda in culcusul lor? Cine pregateste corbului hrana, cand puii lui striga spre Dumnezeu, cand umbla rataciti si flamanzi?”
Dupa ce am meditat la cuvintele din intrebarile puse de Dumnezeu robului Sau Iov, am strigat si eu, in unison cu el: „Da, am vorbit – fara sa le inteleg – de minuni, care sunt mai presus de mine si pe care nu le pricep...” Ma pocaiesc si cred ce Dumnezeu descopere sufletului meu!
Ajuns la acest punct al spovedaniei mele de credinta constienta in Dumnezeu, pun intrebarea ce-mi vine in minte, pentru tine, cititorule: Quo vadis homini? (Incotro mergi, omule?)
Explicarea originii universului este tema centrala ce ne orienteaza viatain lumea noastra bizara si materialista din acest al 21-lea secol, in care traim evenimente ce ne strecoara, in suflete, ingrijorari si nesiguranta zilei de maine, caci in acest timp, traim vremuri din ce in ce mai grele: cu invatatori mincinosi si indoielnici,  vesti de razboaie, un neam se scoala impotriva altui neam, cutremure de pamant, uragane, geruri cumplite, ploi interminabile, foamete, boli incurabile, ura impotriva credinciosilor, necredinta, dragostea celor mai multi oameni s-a racit, indiferenta, egoism, rautate, inmultirea faradelegilor, se vand unii pe altii, formalism religios, necredinta, toleranta pacatelor, imoralitatea, lipsa de mila, propaganda ateista prin carti, reviste, radio, ziare, televiziune, filme, pornografie desantata, lipsa de respect intre oameni, indiferenta religioasa, lepadarea de credinta in Dumnezeu a multora si „alipirea de duhuri inselatoare si de invataturile diavolesti, abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor” etc.
Eu cred din toata inima mea, din tot sufletul meu si cu toata fiinta mea ca Dumnezeu a creat Universul si tot ce exista in el! Am ajuns la aceasta axioma spirituala, dupa ce am citit, am studiat, am cercetat si am experimentat credinta in Arhitectul Universului:  Dumnezeu, care toate le-a creat si le conduce dupa legile stabilite de El, de la inceput. Da, cred constient ca Dumnezeu m-a creat, ca sa mostenesc viata vesnica! Cred ca Dumnezeu m-a iubit atat de mult, ca a dat pe Singurul Sau Fiu sa moara in locul meu si pentru pacatele mele, ca si eu sa ma bucur de mantuirea in dar, ce mi-a dat-o, murind pe Calvar, pe o cruce sinistra si trista, dar a inviat si eu sunt salvat... Ce Mantuitor minunat! Sunt, pentru veci de veci, un fericit  mantuit si salvat!...
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page