Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

- Centenarul Coposu, 20 Mai 2014 -

Comunicat de presa
Biroul parlamentar Sorin Iliesiu – senator USL de Sibiu

     
-  Centenarul Coposu, 20 Mai 2014  -
 
 
Maine, 20 Mai, se implinesc 100 de ani de la nasterea lui Corneliu Coposu. Domnul Sorin Iliesiu - senator USL de Sibiu, a publicat o marturie dedicata acestuia, in cadrul proiectului memorial Corneliu Coposu initiat de fostul presedinte al Romaniei Emil Constantinescu, proiect publicat pe websaitul Fundatiei Romane pentru Democratie.
Prezentam cateva fragmente din evocarea senatorului Iliesiu:
« Pe Domnul Coposu l-am cunoscut personal acum 22 de ani, in primavara anului 1992, cand domnul Petre Mihai Bacanu, la o sedinta a Conventiei Democrate din Romania, a propus sa fiu desemnat directorul campaniei electorale audio-video a acesteia. La scurt timp, l-am insotit pe Domnul Coposu in turneul pre-electoral din Franta, Belgia si Olanda /.../. Ne-am apropiat mult. M-a intrebat de unde sunt de loc. I-am spus ca sunt din Baia-Mare, dintr-o familie de greco-catolici si ca tatal meu, Victor Iliesiu, s-a nascut la somcuta Mare, ca fiu al invatatorului Gavril Iliesiu si al Mariei Buteanu /.../. “si eu sunt greco-catolic. Am avut si eu niste neamuri, Buteanu, la somcuta. Poate-mi esti nepot. si bunicul tau Iliesiu de unde e?” “Din satul Lemniu, din Salaj” “si eu tot din Salaj sunt”. Ulterior, mi se adresa, uneori, cu apelativul “nepoate”. La un moment dat, mi-a propus sa ma inscriu in PNtCD cand ajungem la Bucuresti. I-am spus ca am fost membru PCR si ca mi-ar fi jena sa stau alaturi de supravietuitorii inchisorilor comuniste. In 1978, in anul 4 de facultate la IATC, facusem cerere de intrare in PCR, fiind sigur ca voi fi respins din cauza dosarului de familie, astfel incat voi avea un motiv serios de a cere sa plec definitiv din tara, in America, la fratele meu mai mare. Celebrul actor Octavian Cotescu era secretar PCR la IATC si, dupa ce i-am spus ca de fapt vreau sa am un pretext pentru a cere sa plec definitiv din tara, a intervenit la Centrul universitar de partid pentru ca cererea mea sa nu fie respinsa. Asa am devenit membru figurant al partidului comunist. Domnul Coposu mi-a spus ca nu conteaza ca am fost in PCR, ca dansul va garanta pentru mine /.../ Dupa alegerile din 1992, m-a vizitat de cateva ori la studioul meu. I-am propus sa-mi acorde un interviu filmat despre detentia lui in inchisorile comuniste. A fost de acord. M-am documentat aproape un an, apoi am inceput sa redactez intrebarile. Dupa ce am terminat, l-am rugat sa incepem filmarile. M-a intrebat cate intrebari i-am pregatit. Am facut gresala sa-i spun adevarul: „Peste 100”. „Pai eu credeam ca-i o filmare de o ora-doua. Atunci hai s-amanam dupa Pasti”. L-am sunat dupa Pasti si mi-a spus ca putem face filmarile abia dupa Rusalii. Apoi s-a imbolnavit, a plecat in Germania la tratament si a revenit in tara doar ca sa moara. Am ramas cu intrebarile fara raspunsuri. Ani de zile am fost obsedat de ideea intrebarilor fara raspuns. Sunt convins ca si din cauza aceasta am scris in 2005, de Sf.Pasti, „Proclamatia pentru Romania” din care citez primul punct: „Avand in vedere ca Romania a indurat cel mai cumplit regim comunist din Europa, ea fiind singura tara in care inlaturarea comunismului s-a facut cu varsare de sange, Romania trebuie sa fie prima tara in care sa aiba loc Procesul Comunismului. Propunem organizarea acestuia in cursul anilor 2005-2006 si condamnarea tuturor crimelor, ororilor si abuzurilor comise de regimul comunist; condamnarea celor mai multe dintre acestea ar trebui sa fie exclusiv morala, in spiritul iertarii crestine si al reconcilierii nationale”. Ideea iertarii crestine am preluat-o de la Domnul Coposu /.../.
In 2005, raspunsul presedintelui Romaniei Traian Basescu - la scurt timp dupa ce a castigat alegerile intrucat promisese „Dreptate si Adevar” - fusese ca nu poate condamna crimele comuniste intrucat nu exista nici dovezi si nici un raport al acestora. In consecinta, in octombrie 2005 - dupa luni de zile de asteptare in zadar ca domnul Basescu sa infiinteze comisia care sa elaboreze raportul pe care-l invoca -, am redactat un scurt raport, sintetizand si completand materiale scrise anterior de expertii Memorialului de la Sighet.
Iata preambulul raportului redactat de mine in 2005 pentru domnul Basescu, dupa ce am selectat ceea ce mi s-a parut cel mai semnificativ din interviul acordat Doamnei Lucia Hossu-Longin de Domnul Coposu:
Citat din marturia lui Corneliu Coposu (1914-1995),
liderul anticomunismului in Romania postcomunista
      “Poporul roman a fost singurul dintre popoarele ocupate de sovietici, din sud-estul Europei, care n-a capitulat dupa ocupatia sovietica si care a protestat retragandu-se in munti, formand echipe de rezistenta. Poporul roman n-a dezarmat dupa ce toate statele din jurul nostru s-au resemnat in a accepta comunismul care le-a fost impus de armata de ocupatie sovietica, si enumar: Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Germania de rasarit. Doar partidul nostru (P.N.t.) a dat 272.000 de oameni arestati dintre care trei sferturi au murit in inchisoare. Asta a fost adevarata rezistenta romaneasca. Victimele acestei rezistente au fost pe de o parte intelectualitatea romana, ofiterimea romana, tot ceea ce a  avut ca suprastructura neamul romanesc in frunte cu toti sefii de partide, toti fostii ministri, fostii sefi de scoala, fostii oameni de inalta gandire filozofica, oameni care s-au realizat in toate domeniile. N-a scapat nici unul de aceasta persecutie comunista. Au fost sacrificati sute de mii de oameni care au murit in cele 50 de locuri de detentie, in cele cateva zeci de lagare, in lagarele de munca, la canalul Dunare - Marea Neagra, in toate institutiile represive care au vanat tot ceea ce reprezenta o luciditate, o gandire, o dorinta de independenta in poporul roman. Regimul comunist a concentrat, cu evident scop de exterminare, pe cei socotiti ca reprezinta varfurile rezistentei anticomuniste. Puscaria nici nu avea rostul sa conserve detinutii, ci dimpotriva, sa suplineasca ezitarile puterii politice de a-i lichida prin glont. De aceea au fost atat de putini supravietuitori. Sigur ca scopul a fost realizat in proportie de 90%. In orice caz, am verificat pe viu proverbul romanesc sa nu-i dea Dumnezeu omului atat cat poate sa suporte. Omul suporta extraordinar de mult, peste limita pe care si-ar ingadui-o sa si-o imagineze.”
 
In Raportul-rechizitoriu propus de mine in 2005 presedintelui Romaniei, in cadrul capului de acuzare nr. 8 intitulat “Exterminarea programata a detinutilor politici”, am inclus urmatorul text, selectand fragmente din acelasi interviu:
“Am trecut prin 17 puscarii. Am intrat in inchisoare avand 112 kg si am iesit cantarind 51 kg. Frigul era permanent. Temperatura aproape nemodificata si vara si iarna, din cauza grosimii zidurilor. Mancarea era si ea de exterminare, cu aproximatie 400-500 de calorii pe zi: o turta facuta dintr-un amestec de faina de malai cu faina de seminte de matura. Am fost batut cu saci de nisip, cu cearceaf ud in baie, am fost pus sa fac manej…, bine, nu mai vorbesc de suspendarile pe o ruda de fier pentru a fi batut la talpi. La iesirea din inchisoare (…) uitasem sa vorbesc. Bineinteles ca fiecare detinut, fiind singur, era exclusa orice conversatie si legaturile cu ceilalti ocupanti ai celulelor s-au facut multa vreme prin Morse batut in zid, pana cand sistemul a fost descoperit si sanctionat foarte sever. Dupa aceea, comunicarile se faceau prin tuse Morse, care era extrem de obositoare, epuizanta, mai ales in halul de slabiciune in care ne gaseam toti detinutii acolo. Increderea in supravietuirea din holocaustul comunist a fost temelia rezistentei.”
In toate demersurile mele pentru memoria totalitarismului, inclusiv in apelul meu din acest an pentru o adevarata condamnare a totalitarismului comunist - care sa fie adoptata de membrii Parlamentului avand ca fundament un raport elaborat de Academia Romana -, am incercat sa rezum din memorie ceea ce mi-a spus Domnul Coposu: „Putem ierta crimele comuniste, dar, pentru ca acestea sa nu se mai repete niciodata, nu avem voie sa le uitam”. »
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page