Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

159 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu

EMINESCU INTERZIS

- GANDIREA POLITICA -

(reeditare a lucrarii: Radu Mihai Crisan,

Drumul Doinei. Arma cuvantului la Mihai Eminescu, Editura Tibo, Bucuresti, 2008)

Dumnezeu nu e in cer, nu-i pe pamant; Dumnezeu e in inima noastra.

Mihai Eminescu,

CINE ESTE MIHAI EMINESCU

Cine este Mihai Eminescu?

Dispretul pentru uzurparea conducerii de putinii care nu s-au ridicat macar prin inteligenta, cultura si munca lor”.

Cine este Mihai Eminescu?

Evlavia pentru timpurile de cinste, barbatie si masura”.

Cine este Mihai Eminescu?

Afirmarea unitatii romanesti eterne, groaza de cotropirea straina, care ucide o constiinta, impiedica o desfasurare, sfarma un viitor, lasa fara ingrijire un trecut, pentru a da in loc jaf si coruptie, oricare ar fi numele cotropitorului, al celui dintai dintre neamurile de cultura ori a celei din urma plebi asiatice”.

Nicolae Iorga

Trei extrase din cuvantarea tinuta la 16 octombrie 1911, cu prilejul dezvelirii statuii lui Mihai Eminescu in Galati.

TESTAMENTUL POLITIC

AL LUI

MIHAI EMINESCU

Mult-iubitul si prea-patimitul meu neam romanesc,

„Romanii nu sunt nicaieri colonisti, venitúri, oamenii nimanui; ci, pretutindenea unde locuiesc, sunt autohtoni, populatie mai veche decat toti conlocuitorii lor”. „Rasa istorica formatoare a acestei tari este „acel neam de oameni, acel tip etnic care, revarsandu-se de o parte din Maramures, de alta din Ardeal, a pus temelia statelor romane in secolele al XIII-lea si al XIV-lea, si care, prin caracterul lui innascut, a determinat soarta acestor tari, de la (anul) 1200 si pana la (anul) 1700". „Nu exista nici o deosebire intre rasa romana din Muntenia, Moldova, din cea mai considerabila parte a Ardealului si a Tarii Unguresti. E absolut aceeasi rasa, cu absolut aceleasi inclinari si aptitudini de „om a carui trasatura distinctiva e adevarul: inteligent fara viclenie, rau – daca e rau – fara fatarnicie, bun fara slabiciune, n-are o cocoasa intelectuala sau fizica ce cauta a o ascunde, nu are apucaturile omului slab; ii lipseste acel iz de slabiciune care precumpaneste in fenomenele vietii noastre publice sub forma linsa a bizantinismului si a espedientelor…Toate figurile acelea fatarnice si rele, viclene, fara inteligenta, toate acelea cate ascund o duplicitate in espresie, ceva hibrid, nu in cap in cadrul notiunii roman. Poate, asadar, ca acei oameni n-au avut timp sa se asimileze, poate apoi ca sa fie din rase prea vechi, prea osificate, prea stationare, pentru ca, prin incrucisare, sa mai poti scoate ceva bun din ele.

„Exista multe indicii, atat in numirile localitatilor si raurilor, precum si in alte imprejurari, care denota o unitate a neamului romanesc preexistenta formatiunii (preexistenta formarii n.n.) statelor noastre. In adevar, pe cand gasim in Tara Romaneasca Argesul, gasim tocmai in nordul Daciei un parau numit Argestrul, care se varsa din stanga in Bistrita, rau ce izvoraste din Maramures. Pe cand in Tara Romaneasca aflam Campulungul ca tinut si descalecatoare, aflam in Bucovina, in creierul muntilor, un Campulung tot ca tinut si descalecatoare. Inainte sau imediat dupa formarea statelor romane, vedem romanii de sub Coroana Ungariei pretinzand sa se judece intre ei dupa dreptul lor propriu, jus Olachale sau Olachorum; o cerere analoga fac moldovenii ce pribegisera in Polonia, sa se judece dupa dreptul romanesc. Si aceasta cand? Pe la 1380. Care-a fost acest drept consuetudinar la care ei tineau cu sfintenie, fie sub coroana Ungariei, fie sub a Poloniei? El n-a fost scris niciodata; era atat de viu in constiinta poporului, atat de necontestat de nimenea, incat nici unul din vechii nostri Domni, n-a gasit de cuviinta sa-l codifice. In fine, unitatea actuala a limbei vorbite, desi e in parte un merit special al lui Matei Basarab, dovedeste totusi ca, si in aceasta privire, erau elemente cu totul omogene, preexistente limbei bisericesti, care inclinau a capata o singura forma scrisa. Organografic vorbind limba era aceeasi; numai termenii, materialul de vorbe, difereau pe ici pe colo. O unitate atat de pronuntata a limbei dovedeste o unitate de origini etnice. E indiferenta cestiunea daca elementele ce compuneau acest sambure de popor modern erau tracice si latine sau latine si ilirice, destul numai ca, in al VI-lea secol dupa Hristos, la navalirea avarilor in Tracia, anul 579, oastea condusa de Martin si Comentiol e compusa din oameni care vorbesc romaneste. Tot acest neam apare in Dacia, iar asupra originii lui se cearta pana azi invatatii. Sigur e ca, desi au multe elemente slavone in limba, nu sunt slavi. Motivul pentru care nu sunt si nu pot fi slavi este lingvistic. Legile dupa care cuvintele latine s-au prefacut in cuvinte romanesti si-au sfarsit demult evolutiunea lor; in momentul in care romanii au primit cuvinte slavone, limba lor era formata de secole deja, incat, desi cuvintele slavone sunt vechi, ele nu s-au asimilat nici pana in ziua de azi cu limba noastra, exceptie facand vreo patru sau cinci vocabule care privesc pastoria. E incontestabil ca un popor care, sute de ani, n-a avut nevoie de drept scris, desi a avut epoci de bogatie si de glorie, a fost un popor tanar, sanatos, bine intemeiat.

Etnograful Hoffman scrie, in secolul al XVIII-lea, ca dezvoltarea craniului la rasa romana e admirabila, ca sunt cranii care merita a fi in fruntea civilizatiei. In sfarsit Wirchow, naturalist celebru, da craniului albanez rangul intai intre toate craniile de rasa din vechiul Imperiu al Rasaritului, si cel albanez e identic cu cel al rasei romane, cu al mocanilor nostri de azi"., idem, Adevarul doare. Pe la 3 martie…, Timpul, 1 aprilie 1881, in Opere, vol. XII, pag. 122

Mai mult, „Miron Costin, in suta a saptusprezecea, constata unitatea de limba, de datine juridice, religioase si de viata familiala. El descrie curatenia si frumusetea limbei vorbite in Maramures si viata neatarnata a romanilor de acolo, ne da legenda fondarii Moldovei si Tarii Romanesti, constata identitatea de origine si limba a poporului. In acelasi timp, cartile bisericesti, tiparite in Ardeal, in Moldova, in Tara Romaneasca, opresc procesul de diversificare si de dialectizare a graiului viu; acesta primeste, prin carti, o norma unitara in rostire si in scriere, caci, printr-un instinct fericit, traducatorii si scriitorii originali aleg ca model dialectul cel mai arhaic al romanilor, cel vorbit in Tara Romaneasca si intr-o parte a Ardealului, intrucat la cel mai vechi din toate se puteau reduce, ca la un prototip, dialectele ce incercau a se forma pe atunci. Poate sa fi fost un „Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-si legiui trebuintele si tranzactiunile ce rezulta neaparat din acele trebuinte, reciprocitatea relatiunilor sale: intr-un cuvant: legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decat din el insusi; conditiunea de viata a unei legi, garantia stabilitatii (garantia legitimitatii n.n.) sale e ca ea sa fie un rezultat, o expresiune fidela a trebuintelor acelui popor; legislatiunea trebui pusa in aplicarea celei mai inaintate idei de drept, pusa in raport cu trebuintele poporului, astfel incat explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege sa nu contrazica spiritul acestora. Industria trebuie sa fie a natiunii aceleia si pazita de concurenta iar purtatorul ei, comertul, s-o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hraneste pe industrias si imbraca pe agricultor, trebuie, de asemenea, sa fie in mainile aceleiasi natiuni. Stiintele, afara de ceea ce e domeniu public, trebui sa prezinte lucruri proprii natiunii, prin care ea sa fi contribuit la luminarea si inaintarea omenirii; artele si literatura frumoasa (beletristica n.n.) trebui sa fie oglinzi de aur ale realitatii in care se misca poporul, o coarda noua, originala, potrivita pentru binele cel mare al lumii".

„Peste noapte si prin surprindere", „am admis legiuiri straine", „legi straine in toata puterea cuvantului, care substituie, pretutindenea si pururea, in locul notiunilor natie, tara, roman, notiunea om, cetatean al universului, fie din Berber, Nigritania, China sau(;) Galitia?"… „Ei, bine, nu le-am admis pentru roman, cu interesele caruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau si care stiu a se folosi de dansele. Am creat o atmosfera publica pentru plante exotice, de care (din cauza carora n.n.) planta autohtona moare… Azi avem cele mai inaintate institutii liberale. Control, suveranitatea poporului, codice frantuzesti, consilii judetene si comunale. Stam mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rau, caci institutiile noi nu se potriveau (si nu se potrivesc n.n.) cu starea noastra de cultura, cu suma puterilor instinct de adevar, poate c-a fost chiar cunostinta limbei latine care i-a indemnat la aceasta. Alaturi cu limba exista, ca element de unitate, literatura populara, a carei raspandire uniforma nu e de tagaduit. Aceleasi balade ce s-au cules in muntii Moldovei sau ai Ardealului s-au aflat, in variante, in Dobrogea, incat se constata ca amintitele piese de literatura populara aveau tendinta de-a se raspandi la toti romanii".

E intr-adevar ciudat (simptomatic n.n.) de-a vedea un popor eminamente plugar ca al nostru si a carui ratiune de-a fi este tocmai originea lui traco-romana, cum, din chiar senin si intr-o singura noapte, erige teoria de om si om teorie absoluta de stat si face din banul international si din posesiunea acestuia singura masuratoare pentru a deosebi inraurirea unui om de a celuilalt in viata statului. Nici )nu) e lesne de inteles cum un popor de plugari, ba inca unul care s-a lasat de pastorie de ieri-alaltaieri si s-a apucat de plug inainte de abia (cu) cincizeci de ani, putea sa se creada indestul de bogat pentru a introduce, la el, forme de civilizatie si institutii pe care tarile apusene, bogate prin industrie si printr-o dezvoltare economica de sute de ani, abia le pot plati.

Cea mai superficiala socoteala din lume ar dovedi, indestul, ca puterea productiva a natiei romanesti n-a crescut, n-a putut sa creasca in raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizatie straina, introduse cu gramada in tara noastra… Inzecitu-s-au si insutitu-s-au oare averea romanului si veniturile lui pentru a plati institutiile de o suta de ori mai scumpe? Desigur ca nu. Clasele productive au dat indarat; proprietarii mari si taranii au saracit; industria de casa si mestesugurile s-au stins cu desavarsire – iar clasele improductive, proletarii condeiului, cenuserii, oamenii ce incurca doua buchi pe hartie si aspira a deveni deputati si ministri, advocatii, s-au inmultit cu asupra de masura, dau tonul, conduc opinia publica, fericesc natia in fiecare zi, pe hartie".

(Va urma)

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page