Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Tainele Marii nu se cunosc de pe mal

Rodica Elena Lupu

Fascicolul nr 3. UNDE ESTI?

Nimic nu rezista vointei inversunate de a reusi

UNDE ESTI?

(Continuare din numarul precedent)

- Cum? Intai aflu ca te-a sarutat, acum imi spui ca te-ai culcat cu el. Maine ce se va mai intampla?

- Nu se va intampla nimic. Am fost o proasta. Iarta-ma. Dar hai sa nu stricam tot. Te rog, Alin.

- Trebuia sa te gandesti inainte. Acum, e prea tarziu.

- Dar ne-am simtit foarte bine impreuna. Chiar tu ai spus, am petrecut momente grozave impreuna.

- Uita-te la tine! Ce scena! Nu ti-e rusine? Esti ridicola.

Nora, ramane cu paharul in mana, fara sa guste din bautura pe care a turnat-o in pahar. Isi da seama ca nu mai e nimic de facut. Alin ii arunca o privire taioasa:

- Bine, ai fost sincera si stiu ca nu ti-a fost usor. Dar asta nu sterge faptul ca te-ai culcat cu Anton.

- Imi pare rau, am fost o proasta.

- Cand ma gandesc la discutiile noastre... M-ai acuzat de nenumarate ori ca ma gandeam la Adina. Ce sa-ti spun... Chiar m-ai facut sa ma simt prost si cand colo tu ma inselai cu Anton!

- El nu mi-a dat pace. De cand am inceput sa ma vad cu tine s-a tinut numai dupa mine, ma sufoca.

- Saracuta de tine! Pana la urma, a trebuit sa cedezi, nu?

- A fost vina mea. Dar il stii pe Anton, cand isi pune ceva in cap, nu te poti opune, foloseste orice mijloc.

- Sigur, il cunosc foarte bine. El te-a obligat sa joci rolul de asociata. Te-a obligat sa te culci cu el... Are o mare influenta asupra ta, n-am ce zice.

- Am gresit. N-ar fi trebuit, dar se intampla o data in viata. Nu vreau sa te pierd.

- Mereu imi spui asta, dar apoi, nu stiu cum, m-am tot impiedicat de el. Nu te mai cred si basta.

- Am terminat cu el. Definitiv.

- Ajunge! ii spune Alin si o respinge pe Nora care se apropie de el cu intentia de a-l imbratisa. Acum te rog sa pleci. Maine dimineata, opereaz. Trebuie sa ma odihnesc. Singur.

Cuvintele lui Alin o determina pe Nora sa nu mai insiste si pleaca.

***

Vazandu-l trist, Adina se aseaza langa tatal ei si incearca sa lege cu el o conversatie:

- Fratele meu o sa ma surprinda mereu. Cand l-am intrebat mi-a spus ca Nora e doar un mod placut de-as pierde timpul.

- Amandoi sunt maturi si vaccinati. Lasa-i in pace, Adina. Nu e treaba noastra sa-i judecam.

- Dar nu-i judec. M-am gandit ca Alin ar trebui sa stie si l-am sunat. Asa mi s-a parut corect. Oricum, nu era acasa.

- Uneori, e bine sa lasi oamenii sa-si urmeze drumul. M-am convins, e mana destinului. E inutil sa ne agatam de ceva ce nu mai exista. Tu si Alin v-ati despartit si nu te mai priveste ce face. Stiu ca e greu, dar trebuie sa privesti adevarul in fata, pentru ca iluziile se platesc scump.

- Tata, vreau sa-i spun doar ca Nora nu merita increderea lui.

- Nu, cred ca e ceva gresit. Ti-ar placea sa intri iar intr-un joc al rivalitatilor, al minciunilor? De ce nu incerci sa dai pagina si s-o iei de la capat? Nu uita ca eu iti sunt alaturi si chiar daca am probleme cu mama ta, voi fi mereu alaturi de tine.

- Iti multumesc, tata.

Cuvintele tataliui sau o pun pe Adina pe ganduri. Telefonul ii intrerupe si Adina ridica receptorul.

- Alo.

- Buna, Adina.

- Buna, Alin.

Cand aude cine e la telefon, tatal ei se ridica si iese din sufragerie.

- Ce mai faci?

- Bine. Tu? N-am mai vorbit de mult.

- Chiar daca e mai tarziu, te felicit pentru procesul Mariei. Ai fost grozava.

- Multumesc.

- Te-am sunat, fiindca ti-am ascultat mesajul. Ce voiai sa-mi spui?

- Voiam sa stiu ce mai face Aura, ii spune ea dupa o scurta pauza.

- Stiu ca maine va pleca impreuna cu Mihai la Bucuresti. Si eu si tata suntem suparati. Daca ei au hotarat sa plece din acest oras, n-avem ce face.

- Si mie imi pare rau.

- Asta e. Daca ii surade ideea lui Mihai de a se muta la parintii lui in capitala. Abia dupa ce se va acomoda acolo vom sti cu adevarat cum stau lucrurile.

- Sa speram ca va fi bine.

- Nu voiai sa-mi spui nimic altceva?

- Voiam sa stiu daca esti bine.

- Nu ma plang. Una calda, una rece. Azi, n-a fost prea grozav, dar sper sa nu fie mereu asa.

- Imi pare rau. Te pot ajuta cu ceva?

- Nu, stai linistita. Nu-i nimic grav. O sa-mi treaca. Sigur nu voiai sa-mi spui nimic? insista Alin. Adina, mai esti pe fir?

- Da. Transmite-i salutari lui Anca din partea mea. Ii doresc numai bine si cred ca se va acomoda in Bucuresti. E tanara si va reusi.

- Bine, Adina, noapte buna.

- Noapte buna, Alin.

***

Dimineata, Delia se apropie de Nora care serveste micul dejun.

- Ce-i cu tine?

- Sunt suparata. Alin nu m-a sunat aseara.

- Am o vaga banuiala ca vrei sa-mi ceri ceva.

- Exact.

- E ce cred eu? Tot Alin si Anton?

- Spune-mi ceva sau innebunesc.

- Iti spun pentru a nu stiu cata oara, lasa-l pe Anton si linisteste-ti sufletul. N-ai spus ca n-o sa fi fericita cu el?

- E de ajuns sa se apropie ca ma si infior.

- Un motiv in plus sa stai departe de el.

- Cum sa fac? Lucram impreuna.

- Lanseaza-te pe cont propriu. Tu ai creat linia de sampoane si creme de fata. Si au avut succes. Poti lucra singura foarte bine. El are nevoie de tine, nu invers.

- Ar fi frumos, dar nu am fondurile necesare.

- Nu esti asociata cu el? Cere-i lichidarea partii tale si asa ai rezolvat si problema asta. Nu mai sta pe ganduri.

- Stii ca nu m-am gandit? Scuza-ma putin. Da. Buna, Alin, spune... Sigur, dar ce s-a intamplat? Bine! La revedere!

- E totul in regula?

- Nu stiu. Era Alin. Mi-a spus ca vrea sa ma vada neaparat. Avea o voce... Ce s-o fi intamplat?

***

In drum spre spital, Nora nu-si poate da seama de ce o cheama Alin. De ce nu necesita amanare? De ce atata graba?

- Buna ziua. Unde-l pot gasi pe doctorul Plesa?

- In salonul 13, cu un pacient.

- Nu-l deranjez. Astept sa iasa.

- Nu-i face control, puteti intra. E camera aceea de pe colt. El mi-a spus ca daca veniti sa va trimit acolo.

- Nu cred ca e cazul.

- Puteti sa va duceti. El mi-a spus. Citez: „Daca o vezi pe domnisoara Nora Muresan, spune-i sa vina direct la mine."

- Sunteti sigura?

- Nu am amnezie ca pacientul de la 13.

Nici acum Nora nu intelege graba lui Alin de a sta de vorba cu ea. Deschide usa salonului si in soapta intreaba:

- Se poate? Sora mi-a spus ca nu consulti. Daca ai treaba, plec.

- Nu, am terminat. Gata! Ti-l prezint pe domnul Petroianu. Mi-a spus ca v-ati cunoscut mai demult.

- Buna ziua, domnisoara Muresan. Ce faceti, va amintiti de mine? V-am vandut imobilul de pe strada Mihai Eminescu, dar nu mi-ati dat cei zece milioane pentru garaj si m-ati fraierit si la pret. Merita mult mai mult, dar dumneavoastra si domnul Dragnea m-ati facut sa-l dau la un pret asa de mic.

- Nu va cunosc. Cred ca ma confundati, domnule.

- Esti o mincinoasa. Bine ca am aflat la timp. Altfel cine stie unde as fi ajuns cu una ca tine, ii sopteste doctorul Popa.

- Vrei sa ma asculti sau ai dat sentinta deja, Alin?

- Pe cine sa ascult? Pe logodnica indragostita, pe intreprinzatoarea in ascensiune sau... Toate te prind foarte bine.

- Lasa-ma sa-ti explic macar...

- Nu-i nimic de explicat.

- Anton, trebuia sa cumpere neaparat imobilul la un pret cat mai mic pentru ca tatal lui nu era de acord cu firma lui si nu-i dadea nici un ban. Ori el nu avea decat...

- Si s-a gandit sa te folosesaca pe tine.

- O pura fantezie, in a ma prezenta logodnica lui.

- Nu, Nora. O pura inselatorie. Acum inteleg ascensiunea ta rapida la firma lui Anton Donea.

- Nu-ti permit! Am reusit prin propriile mele puteri.

- Da, puterea de a-i pacali pe ceilalti. Cariera inainte de toate.

- Ce vrei sa fac?

- Nu vreau sa ma cobor la nivelul vostru, al tau si al lui Anton. Si, sincer, nu-mi pasa. Scuza-ma, sunt chemat la sala de operatie, trebuie sa plec. Cred ca ai inteles: noi doi nu ne mai cunoastem.

***

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page