Rodica Elena Lupu
Fascicolul nr 3. UNDE ESTI?
Nimic nu rezista vointei inversunate de a reusi
UNDE ESTI?
(Continuare din numarul precedent)
- Cum? Intai aflu ca te-a sarutat, acum imi spui ca te-ai culcat cu el. Maine ce se va mai intampla?
- Nu se va intampla nimic. Am fost o proasta. Iarta-ma. Dar hai sa nu stricam tot. Te rog, Alin.
- Trebuia sa te gandesti inainte. Acum, e prea tarziu.
- Dar ne-am simtit foarte bine impreuna. Chiar tu ai spus, am petrecut momente grozave impreuna.
- Uita-te la tine! Ce scena! Nu ti-e rusine? Esti ridicola.
Nora, ramane cu paharul in mana, fara sa guste din bautura pe care a turnat-o in pahar. Isi da seama ca nu mai e nimic de facut. Alin ii arunca o privire taioasa:
- Bine, ai fost sincera si stiu ca nu ti-a fost usor. Dar asta nu sterge faptul ca te-ai culcat cu Anton.
- Imi pare rau, am fost o proasta.
- Cand ma gandesc la discutiile noastre... M-ai acuzat de nenumarate ori ca ma gandeam la Adina. Ce sa-ti spun... Chiar m-ai facut sa ma simt prost si cand colo tu ma inselai cu Anton!
- El nu mi-a dat pace. De cand am inceput sa ma vad cu tine s-a tinut numai dupa mine, ma sufoca.
- Saracuta de tine! Pana la urma, a trebuit sa cedezi, nu?
- A fost vina mea. Dar il stii pe Anton, cand isi pune ceva in cap, nu te poti opune, foloseste orice mijloc.
- Sigur, il cunosc foarte bine. El te-a obligat sa joci rolul de asociata. Te-a obligat sa te culci cu el... Are o mare influenta asupra ta, n-am ce zice.
- Am gresit. N-ar fi trebuit, dar se intampla o data in viata. Nu vreau sa te pierd.
- Mereu imi spui asta, dar apoi, nu stiu cum, m-am tot impiedicat de el. Nu te mai cred si basta.
- Am terminat cu el. Definitiv.
- Ajunge! ii spune Alin si o respinge pe Nora care se apropie de el cu intentia de a-l imbratisa. Acum te rog sa pleci. Maine dimineata, opereaz. Trebuie sa ma odihnesc. Singur.
Cuvintele lui Alin o determina pe Nora sa nu mai insiste si pleaca.
***
Vazandu-l trist, Adina se aseaza langa tatal ei si incearca sa lege cu el o conversatie:
- Fratele meu o sa ma surprinda mereu. Cand l-am intrebat mi-a spus ca Nora e doar un mod placut de-as pierde timpul.
- Amandoi sunt maturi si vaccinati. Lasa-i in pace, Adina. Nu e treaba noastra sa-i judecam.
- Dar nu-i judec. M-am gandit ca Alin ar trebui sa stie si l-am sunat. Asa mi s-a parut corect. Oricum, nu era acasa.
- Uneori, e bine sa lasi oamenii sa-si urmeze drumul. M-am convins, e mana destinului. E inutil sa ne agatam de ceva ce nu mai exista. Tu si Alin v-ati despartit si nu te mai priveste ce face. Stiu ca e greu, dar trebuie sa privesti adevarul in fata, pentru ca iluziile se platesc scump.
- Tata, vreau sa-i spun doar ca Nora nu merita increderea lui.
- Nu, cred ca e ceva gresit. Ti-ar placea sa intri iar intr-un joc al rivalitatilor, al minciunilor? De ce nu incerci sa dai pagina si s-o iei de la capat? Nu uita ca eu iti sunt alaturi si chiar daca am probleme cu mama ta, voi fi mereu alaturi de tine.
- Iti multumesc, tata.
Cuvintele tataliui sau o pun pe Adina pe ganduri. Telefonul ii intrerupe si Adina ridica receptorul.
- Alo.
- Buna, Adina.
- Buna, Alin.
Cand aude cine e la telefon, tatal ei se ridica si iese din sufragerie.
- Ce mai faci?
- Bine. Tu? N-am mai vorbit de mult.
- Chiar daca e mai tarziu, te felicit pentru procesul Mariei. Ai fost grozava.
- Multumesc.
- Te-am sunat, fiindca ti-am ascultat mesajul. Ce voiai sa-mi spui?
- Voiam sa stiu ce mai face Aura, ii spune ea dupa o scurta pauza.
- Stiu ca maine va pleca impreuna cu Mihai la Bucuresti. Si eu si tata suntem suparati. Daca ei au hotarat sa plece din acest oras, n-avem ce face.
- Si mie imi pare rau.
- Asta e. Daca ii surade ideea lui Mihai de a se muta la parintii lui in capitala. Abia dupa ce se va acomoda acolo vom sti cu adevarat cum stau lucrurile.
- Sa speram ca va fi bine.
- Nu voiai sa-mi spui nimic altceva?
- Voiam sa stiu daca esti bine.
- Nu ma plang. Una calda, una rece. Azi, n-a fost prea grozav, dar sper sa nu fie mereu asa.
- Imi pare rau. Te pot ajuta cu ceva?
- Nu, stai linistita. Nu-i nimic grav. O sa-mi treaca. Sigur nu voiai sa-mi spui nimic? insista Alin. Adina, mai esti pe fir?
- Da. Transmite-i salutari lui Anca din partea mea. Ii doresc numai bine si cred ca se va acomoda in Bucuresti. E tanara si va reusi.
- Bine, Adina, noapte buna.
- Noapte buna, Alin.
***
Dimineata, Delia se apropie de Nora care serveste micul dejun.
- Ce-i cu tine?
- Sunt suparata. Alin nu m-a sunat aseara.
- Am o vaga banuiala ca vrei sa-mi ceri ceva.
- Exact.
- E ce cred eu? Tot Alin si Anton?
- Spune-mi ceva sau innebunesc.
- Iti spun pentru a nu stiu cata oara, lasa-l pe Anton si linisteste-ti sufletul. N-ai spus ca n-o sa fi fericita cu el?
- E de ajuns sa se apropie ca ma si infior.
- Un motiv in plus sa stai departe de el.
- Cum sa fac? Lucram impreuna.
- Lanseaza-te pe cont propriu. Tu ai creat linia de sampoane si creme de fata. Si au avut succes. Poti lucra singura foarte bine. El are nevoie de tine, nu invers.
- Ar fi frumos, dar nu am fondurile necesare.
- Nu esti asociata cu el? Cere-i lichidarea partii tale si asa ai rezolvat si problema asta. Nu mai sta pe ganduri.
- Stii ca nu m-am gandit? Scuza-ma putin. Da. Buna, Alin, spune... Sigur, dar ce s-a intamplat? Bine! La revedere!
- E totul in regula?
- Nu stiu. Era Alin. Mi-a spus ca vrea sa ma vada neaparat. Avea o voce... Ce s-o fi intamplat?
***
In drum spre spital, Nora nu-si poate da seama de ce o cheama Alin. De ce nu necesita amanare? De ce atata graba?
- Buna ziua. Unde-l pot gasi pe doctorul Plesa?
- In salonul 13, cu un pacient.
- Nu-l deranjez. Astept sa iasa.
- Nu-i face control, puteti intra. E camera aceea de pe colt. El mi-a spus ca daca veniti sa va trimit acolo.
- Nu cred ca e cazul.
- Puteti sa va duceti. El mi-a spus. Citez: „Daca o vezi pe domnisoara Nora Muresan, spune-i sa vina direct la mine."
- Sunteti sigura?
- Nu am amnezie ca pacientul de la 13.
Nici acum Nora nu intelege graba lui Alin de a sta de vorba cu ea. Deschide usa salonului si in soapta intreaba:
- Se poate? Sora mi-a spus ca nu consulti. Daca ai treaba, plec.
- Nu, am terminat. Gata! Ti-l prezint pe domnul Petroianu. Mi-a spus ca v-ati cunoscut mai demult.
- Buna ziua, domnisoara Muresan. Ce faceti, va amintiti de mine? V-am vandut imobilul de pe strada Mihai Eminescu, dar nu mi-ati dat cei zece milioane pentru garaj si m-ati fraierit si la pret. Merita mult mai mult, dar dumneavoastra si domnul Dragnea m-ati facut sa-l dau la un pret asa de mic.
- Nu va cunosc. Cred ca ma confundati, domnule.
- Esti o mincinoasa. Bine ca am aflat la timp. Altfel cine stie unde as fi ajuns cu una ca tine, ii sopteste doctorul Popa.
- Vrei sa ma asculti sau ai dat sentinta deja, Alin?
- Pe cine sa ascult? Pe logodnica indragostita, pe intreprinzatoarea in ascensiune sau... Toate te prind foarte bine.
- Lasa-ma sa-ti explic macar...
- Nu-i nimic de explicat.
- Anton, trebuia sa cumpere neaparat imobilul la un pret cat mai mic pentru ca tatal lui nu era de acord cu firma lui si nu-i dadea nici un ban. Ori el nu avea decat...
- Si s-a gandit sa te folosesaca pe tine.
- O pura fantezie, in a ma prezenta logodnica lui.
- Nu, Nora. O pura inselatorie. Acum inteleg ascensiunea ta rapida la firma lui Anton Donea.
- Nu-ti permit! Am reusit prin propriile mele puteri.
- Da, puterea de a-i pacali pe ceilalti. Cariera inainte de toate.
- Ce vrei sa fac?
- Nu vreau sa ma cobor la nivelul vostru, al tau si al lui Anton. Si, sincer, nu-mi pasa. Scuza-ma, sunt chemat la sala de operatie, trebuie sa plec. Cred ca ai inteles: noi doi nu ne mai cunoastem.
***
Va urma