Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Casa memoriala "Nicolae Iorga" ; o calatorie de studii la Valenii de Munte

Dupa o lunga calatorie cu trenul, cu tramvaiul si microbuzul, infruntand capriciile unei zile caniculare de vara, fiind mijlocul lunii lui cuptor, am ajuns in localitatea in care numele lui Iorga se pronunta cu deosebit respect, oraselul de munte unde savantul a locuit si a creat vreme de 32 de ani.

Depasind cel de-al doilea parculet de pe strada George Enescu, apoi un monument inchinat eroilor neamului, de forma circulara, alb ca si jertfele lor pure, observi mai multe corpuri de cladiri la fel de imaculate, cu usi de un negru patrunzator. Prima cladire este chiar casa memoriala, in fata ei tronand, intr-un mic scuar, bustul savantului. Casa este construita in stil brancovenesc, dupa spusele ghidului, muscelesc dupa alte surse, cu pridvor inalt, cu coloane inspirate din constructiile italiene, acele splendide „loggia”, dar pentru a accede la acest cerdac trebuie sa treci mai intai de o usa de lemn negru, cu „ivarul"’, dupa expresia elevilor, „din vremea strabunicii"’, apoi sa urci o scara pe care insa ai acces abia dupa ce incalti o pereche de papuci textili, legati de glezne.

Dupa ce urci scara pridvorului, in stanga se afla un hol din care intri in cele patru camere: biroul savantului, dormitorul sau, apoi alte doua incaperi amenajate ca si saloane de oaspeti. Interesante si contradictorii au fost opiniile elevilor: ca patul pare prea mic, stiind ca savantul avea 1,90 m inaltime, ca este un sacrilegiu sa trecem toti prin spatiul intim al unui om, chiar daca el a fost asa de insemnat, deci emotiile lor erau evidente, apoi ideea ca totul pare oprit la momentul istoric al existentei savantului, exceptand accesoriile moderne din hol, acele jaluzele verticale, care sunt totusi, li s-a explicat, indispensabile protejarii valorilor de patrimoniu din muzeu.

Mobilierul de lemn de tei, maron deschis, cu bogate ornamente in stil popular romanesc, a fost comandat, ni s-a spus, in Bucovina, iar perdelele si draperiile, in stil traditional romanesc, din borangic cu broderie sparta sau din tesatura de bumbac, colorata in culori vegetale traditionale rosu si negru, in punct romanesc, au fost lucrate in atelierul creat de Iorga la Valeni, de cusaturi populare. Scoartele, de o inestimabila valoare, din lana vopsita in casa, sunt cele originale, de aceea si grija deosebita pentru incaltamintea vizitatorilor.

Peretii sunt impodobiti cu icoane pe sticla executate la manastirile din Bucovina, iar deasupra patului dublu din dormitor, acoperit cu o usoara cuvertura de matase naturala, se afla icoana cea mai valoroasa, ferecata in argint, a sfantului Nicolae, ocrotitorul caminului.

Tablourile din camerele de oaspeti sau din hol ii reprezinta fie pe Iorga, pictat de fiica sa Magdalena Iorga, casatorita in Italia cu Alessandro Valota, industrias, fie pe sotia sa, doamna Catinca, aceea care i-a stat alaturi mai bine de 40 de ani, supravietuindu-i inca un an dupa tragica moarte, fie pe vornicul Manolache Draghici, strabunicul din partea mamei, ultimul cronicar al Moldovei, colonel in armata; sunt prezente si frumoase peisaje ori natura moarta, flori, toate aceste picturi apartinand unor artisti celebri sau mai putin celebri: Nicolae Grigorescu, Severo Burada, Catul Bogdan, Theodor Aman.

Dependintele casei, care altadata erau camerele copiilor sau ale studentilor veniti la savant, adapostesc azi mobilier de valoare, un pian care mai poarta parca urmele degetelor fiicelor, mamei si bunicii sale, ceasuri, crucifixe, scaune deosebit de interesante ca si forma, biblioteci incarcate de numeroasele sale scrieri originale, tiparite la tipografia „Datina romaneasca" din Valenii de Munte.

In nenumarate randuri, cu prilejul primului razboi mondial, cand casa e parasita, sau dupa cutremurul din septembrie 1940, cand este grav avariata, Iorga si-a gasit alte locatii la Bucuresti sau Sinaia.

In camera de lucru se afla un birou mic de stejar pe care este asezata o calimara de marmura, documente in frumoasa slova veche, iar in apropiere, intr-o vitrina, tipariturile originale ale revistei „Neamul romanesc"; pe pereti apar fotografii ale familiei sale: tatal, avocatul Nicu Iorga, mama, Zulnia Iorga, batrana doamna care a locuit la Valeni pana la moartea sa, survenita dupa cum consemna Valeriu Rapeanu la 93 de ani, in 1934, apoi fratele sau mai mic, Gheorghe sau George Iorga, proprii sai copii, cei noua din cele doua casatorii: doi din prima casatorie, cu Maria Tasu, in afara celor doua fetite ce au decedat de mici, ceilalti sapte din casatoria cu Ecaterina Bogdan.

Casa memoriala se inscrie intre alte cladiri cu o destinatie foarte generoasa: un muzeu de etnografie, reamenajat in 1995, dar care accentueaza de fapt o latura a personalitatii savantului: dragostea sa pentru popor, pentru traditiile acestuia, pentru taranul roman creator de valori adevarate, precum si un muzeu de arta bisericeasca, adapostit de cladirea fostei scoli de misionare, create de savant, pentru pregatirea de cadre didactice care sa predea in invatamantul primar.

Cu unele dintre absolvente a purtat o vie corespondenta, stiut fiind faptul ca a fost o vreme ministru al invatamantului si, dupa spusele contemporanilor, avea obiceiul sa raspunda tuturor scrisorilor pe care le primea, iar dascalitele cereau de multe ori carti pentru scolile in care profesau, ceea ce savantului ii facea deosebita placere, fiind foarte generos cu astfel de daruri.

Am fost profund impresionati de patul cu tabliile inalte de la cele doua capete care creau iluzia optica de dimensiune redusa, facandu-i sa intrebe daca in acest pat chiar putea sa incapa un om de talia savantului, au fost deasemenea impresionati de exponatele din muzeul de etnografie, in special de diorama reprezentand o stana traditionala, cu oite impaiate, cu vase specifice pentru separat untul, putineii, au fost impresionati de uneltele taranesti folosite in gospodarie: furcile de tors, vartelnitele, razboiul de tesut orizontal, toate din lemn, sau de icoanele pe lemn ori pe sticla sau cele ferecate in argint, de mobilierul cu ornamente traditionale comandat in Bucovina, de scoartele frumos colorate in nuante vii, folosind vopseluri vegetale, adevarate comori de suflet.

S-au aplecat cu mare atentie asupra cartilor sale, prezentate in vitrine, asupra scrierilor bisericesti cu slovele bogat ornamentate, cu absconsele chirilice care i-au fascinat prin estetica lor, apreciind grija restauratorilor pentru acestea, au privit cu interes picturile si obiectele personale ale savantului.

Elevii au privit cu interes si peisajul din jurul localitatii, incercand sa si-l imagineze pe cel din vremea lui Iorga, apreciind linistea padurilor, farmecul alternantei reliefului ondulat, al Subcarpatilor Curburii, al vaii Teleajenului, anume ales de istoric, dupa spusele muzeografului de aici.

Poate ca si graba noastra de a ne incadra in timpul ramas prea scurt, datorita unor neajunsuri ale calatoriei, poate ca si emotia elevilor in fata acestor marturii despre un geniu al poporului nostru si al lumii, au facut ca la plecare sa avem impresia ca ne dorim sa revenim cat mai curand pentru a privi mai pe indelete tot ce ne-a impresionat. Vizita a fost deosebita si pentru faptul ca elevii au aflat date noi despre programul cotidian al savantului, care isi propunea si realiza zilnic scrieri importante, neobosit chiar si cand era bolnav, fapt care i se intampla totusi destul de rar.

Gigi STANCIU

Profesor titular de istorie

Colegiul National de Arte „Regina Maria”

Constanta 2008

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page