Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Tainele Marii nu se cunosc de pe mal

Rodica Elena Lupu

Fascicolul nr 3. UNDE ESTI?

Nimic nu rezista vointei inversunate de a reusi

(Continaure din numarul precedent)

- Daca nu sunt atent, o sa-mi ia toti clientii. Trebuie neaparat sa fac ceva s-o impiedic. Nu o las eu cu una cu doua.

- Ai o idee deja?

- Singura solutie ar fi sa demonstrez superioritatea firmei noastre, sa fac publicite in stil mare, sa vada de ce sun in stare...

- Si ce astepti?

- N-am nici un ban. I-am cheltuit pe toti cu povestea asta, cu amenda si nu se pune problema sa vorbesc cu tata.

- O sa vorbesc eu. Il voi convinge sa-ti imprumute bani.

- Tata a vorbit foarte clar. Nu vrea sa mai aiba de a face cu mine.

- Auzi vorba! Suntem inca o familie, fie ca vrea sau nu! Daca unul din noi are o problema, el trebuie s-o rezolve personal!

- Mama, te rog, ti-am spus...

- Acum ma duc la el si ii spun ceva. Daca-ti inchipui ca ne poate da la o parete, asa ca pe un rahat, se inseala amarnic.

* **

Asa cum i-a promis adoratului ei fiu, Elvira Donea, aranjata la ultima moda, intra in biroul primarului.

- E voie?

- Vivi... Nu ma asteptam sa vii.

- Nu? Nici eu nu credeam ca o sa vin aici, dar trebuie sa vorbim neaparat despre fiul nostru.

- Las-o balta.

- Fiul tau are nevoie de tine in acest moment.

- Incredibil! Asa ai facut de cand l-ai adus pe lume. Mereu i-ai luat apararea. Si acum, dupa tot ce s-a intamplat are tupeul sa te trimita aici ca sa intervii? Nu te inteleg cum poti sa fii de partea lui in astfel de situatii?

- El n-are nici o legatura. A fost initiativa mea. Stiu ca nu vrei sa-l mai primesti la fabrica. Nu sunt de acord, dar nu-ti contest deciiziile. Dar trebuie sa-i dai niste bani, altfel concurenta il va distruge.

- Asculta-ma bine! Regret, dar nu sunt dispus sa-l iert. Cu atat mai putin sa-i dau bani. Sa fie clar, nu mai vede nimic de la...

- Inteleg ca sunt persoana cea mai putin indicata pentru ati cere ceva, dar nu-ti pedepsi fiul din cauza mea. N-ar fi drept.

- Dar nu-l pedepsesc din cauza ta. Anton a facut lucruri foarte grave si acum, suporta consecintele. E mare, trebuie sa invete sa se descurce singur.

- De cand a plecat Nora de la firma, el risca sa-si piarda toti clientii. Vipera aia il distruge! Una ca ea...

- Asta si merita. E limpede ca a gresit. Trebuia s-o pastreze pe Nora, nu s-o lase sa plece. Ce face omul cu mana lui...

- Daca nu-l ajuti, o sa-l distrugi.

- S-a distrus singur deja. Si tu n-o mai face pe mamica intelegatoare. Faptul ca le iei apararea copiilor n-o sa le ajute la nimic.

- Ce vrei sa spui?

- Daca vrei sa ma faci sa te iert, daca speri sa uit ca m-ai inselat, jucand rolul unei mame intelegtoare, te inseli. Las-o balta, Vivi! Nici tu, nici Anton nu ma impresionati.

- Cum iti permiti sa-mi vorbesti asa?

- Te rog! Esti in stare sa faci lucruri si mai grave.

Elvira incearca sa-l plesneasca, dar Toma ii opreste mina.

***

Pe zi ce trece, Elvira isi revine. Nu-i mai pasa de certurile iscate din te miri ce. E din nou machiata si coafata iar de tinuta sa nu mai vorbim, ca in vremurile ei bune: la ultima moda. Adina o saruta si se bucura ca mama ei a devenit cea pe care o stia.

- Nu m-am vindecat, sa spunem ca mai sunt in convalescenta. Am inteles, ca trebuie sa reactionez si mai ales, pentru cei de langa mine. Copiii au mereu nevoie de mama lor, nu?

- E adevarat, chiar si eu care vreau sa ma descurc singura.

- Ce i se intampla rebelei mele?

- Ce sa-ti spun? Credeam ca am inchis pentru totdeauna un capitol din viata mea, dar, nu e asa, mama

- Alin?

- Alin, din nou el. Nu stiu ce e cu mine. Cand credeam ca am reusit sa-l uit, e din nou la orizont.

- Ce s-a intamplat? se aseaza mama alaturi de ea pe canapea.

- N-o sa crezi, dar ieri, ne-am vazut. A avut curajul sa-mi spuna ca inca ma iubeste si, dintr-o data, nu stiu ce s-a intamplat dar si eu il iubesc.

- Atunci, care e problema?

- Am inceput sa ies cu altcineva. ti-l amintesti pe inspectorul Radu?

- Nu...

- Inspectorul acela de la politie care se ocupa de cazul pe care l-am aparat nu demult. Era el si comisarul Albu.

- Sigur ca-mi amintesc, dar stiu ca in timpul procesului, va detestati.

- La inceput, da. Dar, pana la sfarsitul procesului, s-a infiripat ceva.

- Atunci, poate ti se va parea ciudat sa auzi asta de la mine, dar limpezeste-ti gandurile si apoi, fa ce simti. stii bine ca nu l-am considerat pe Alin potrivit pentru tine. Dar s-au intamplat atatea in ultimele luni incat si eu m-am schimbat mult. Daca esti convinsa ca-l iubesti pe Alin, nu te lasa conditionata de nimic.

***

Ploaie torentiala care s-a abatut asupra orasului nu mai contenste. Radu opreste in fata casei Donea si coboara. Ocoleste masina, deschide umbrela si o ajuta pe Adina sa coboare si ea.

- Ce frig e!

- Atunci... O sa ne mai vedem, Adina?

- Curand.

- Sigur?

- Absolut, ii raspunde Adina si el o imbratiseaza.

- La revedere!

- Pe curand, Radu.

Scena dintre cei doi nu a scapat-o din vedere Alin care opreste masina la doar cativa metri de ei. Coboara, dar se razgandeste si deschide din nou portiera.

- Alin! Stai!

- Buna.

- Ce s-a intamplat?

- Nimic. M-au sunat de la spital si trebuie sa plec.

- Stai putin, as vrea sa-ti vorbesc.

- Las-o balta. Am avut destule vesti proaste pe ziua de azi. Si, culmea, te-am mai vazut imbratisandu-l si pe Radu.

- Lasa-ma sa-ti explic.

- Nu e nevoie. E limpede ca ai facut o alegere.

- N-ai inteles nimic.

- Nu-ti face griji, voi supravietui. Suport deziluziile. si eu, ca prostul speram ca ma mai iubesti, ii spune el si da sa plece.

- Alin, stai!

- Ce vrei de la mine, Adina? De ce nu ma lasi in pace?

- Pentru ca vreau sa-ti vorbesc.

- Nu ma intereseaza nimic. Daca vrei sa fii cu Radu nu trebuie sa te justifici. Poti sa faci ce vrei. Poti sa pleci.

- Nu plec de aici pana mu-ti spun tot ce am de spus!

- Ascult...

- Ceea ce ai vazut intre mine si Radu, imbratisarea aceea, a fost una ca intre amici. Nu e ceea ce crezi...

- Nu cred ca ma priveste...

- Nu? Eu si Radu ne-am despartit. Am avut curajul sa-i spun ca iubesc un alt barbat. Pe barbatul meu. N-am incetat sa te iubesc. Toate lunile astea, fara tine, am crezut ca mor. Te rog... Sa nu mai lasam pe nimeni sa ne desparta. Bine? Te rog, imbratiseaza-ma!

- Iubito... o imbratiseaza si o saruta Alin. Nu-mi vine sa cred. Mi se pare un vis, o saruta el din nou.

- Nu e un vis. Sunt aici, Alin, si te iubesc.

***

Vor petrece Revelionul impreuna si asa cum s-au inteles, la ora opt seara, Alin vine sa o ia pe Adina.

- Buna seara! Va deranjez?

- Nici vorba. Ma bucur ca te vad, Alin, ii spune primarul Donea.

- Sarut mana Elvira, ii ia el mana si i-o saruta.

- Alin... Cat ma bucur ca te vad. Cine ar fi crezut...

- Destinul ne joaca feste.

- Hai sa inchinam un pahar in cinstea acestui destin, le spune tata. Trebuie sa sarbatorim logodna voastra.

- Inca n-am vorbit cu Adina despre asta.

- Ma bucur ca sunteti iar impreuna. Stiu ca va iubiti cu adevarat.

- Multumesc. Asa e si asa a fost mereu numai ca... In ciuda tuturor dificultatilor noi doi n-am incercat sa ne iubim.

- Stiu si va doresc tot ce-i mai bun. Sper ca de data asta sa nu mai intervina nimic si sa va casatoriti.

Elvira se apropie de sotul ei si il prinde de mana.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page