Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Scrisori lui Eminescu

Pr. Alexandru STANCIULESCU-BARDA

 

Scrisoare lui Eminescu (I)

Badie Mihai!…

Pe taramul acela al tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte, pe care de atata amar de vreme hoinaresti, ti-o fi dor de tara, de codrii si paraie, de holdele parguite si de fecioarele sfioase, de lacul albastru, de marea-nviforata, de luna si de luceafar, de stele si de plopii singuratici. Ti-o fi dor, badie, sa mai afli ce-i pe plai, ce-i in lume si in suflet. Oi vrea sa stii cate impliniri s-au zamislit pe de-a-intregul, cate vifore ne-au spulberat sperantele, cu cate oase ne-am insemnat hotarele, cu cate lacrimi ne-am plans ingenuncherile.

Dulcea ta Romanie a fost adesea otravita, acrita si amarata de lifte din patru zari, venite sa ne ceara pamant si apa. A fost adesea sfartecata, jupuita, ciopartita, i s-au taiat picioarele si mainile, i-au infundat gura, i-au scos ochii si i-au spart timpanele, dar ea a continuat sa strige „Victorie", sa blesteme, sa se roage, sa geama si sa scrasneasca. Gloriile si le-a platit cu fluvii de sange, dar laurii au incununat fruntile altora; flacaii ei s-au spetit in ocne si temnite, au murit in transee si nici macar morminte legiuite n-au avut.

Dorul ne-a hranit sufletul si speranta. Ne-a fost dor de libertate, de paine si dreptate, de cer albastru si de sarbatori, de colinde si altare. Cu cat ne-a fost dorul mai mare, cu atat ne-au indepartat mai mult de vatra. Au crezut ca ni se rup firele, dar au fost ca funiile de matase din povesti. Mare-a fost trecutul, temut mi-e viitorul. Cardurile de corbi ne dau mereu tarcoale, cu hameseala lor din totdeauna, lupii ne urla pe la gardurile stanei, suntem singuri, tot mai singuri intr-o lume straina si haina. Dulcea Bucovina si Tara Basarabilor si a Musatinilor zac sub calcai strain, iar azi nici nu indraznim sa mai vorbim de ele, ca sa nu deranjam marimuri de aiurea.

Mandru erai, badie, cand gandeai la viitor, dar tare ma tem ca daca ai citi istoria veacului ai innebuni. Fiii mandri ai tarii, plaiesii de-altadata ai lui Stefan, au fost umiliti si-ngenuncheati, batjocoriti si huiduiti. Piatra-piatra de e piatra, o calca roata si crapa; o calca de mii de ori si-o arunca in voitori. O ia apa, o ia vantul, noua ne-a ramas cuvantul. Si cuvantu’ si oftatu’, inima ca stanc-a statu!

Razbunare cruda, zau, ca n-am facut, chiar daca prilejuri am avut destule. Ne-am aparat brazdele, vetrele, altarele si pruncii. Daca a fost nevoie, i-am speriat nitel la Marasesti, Oituz, pe Jiu si pe unde a mai vrut Dumnezeu. Atat si nimic mai mult. I-am gonit cat am putut, ne-am curatat hotarele, mortii i-am ingropat, bolnavii i-am vindecat, apoi am pus mana pe coarnele plugului si ne-am vazut de treaba. La sarbatori avem ragaz si-l ascultam pe popa cum ne citeste pomelnic lung cu cei ce nu s-au mai intors acasa, dintre noi. Am stiut ca este un Dumnezeu acolo, sus, in ceruri, care cantareste si judeca oameni si popoare si am mai lasat si-n seama Lui, c-a Lui e razbunarea.

Ne-ai dorit, badie, cu cuvant de testament, sa avem fratie, precum stelele cerului, frunzele codrului, pasarile vazduhului. Ne-am infratit prin vreme de multe nevoi, am pus mana-n mana, umar langa umar si-am razbit si noi. Ne-am infratit in fata pustilor si-a mortii, pe strazile Timisoarei, Bucurestiului, Sibiului si Clujului si al altor locuri de sfanta aducere-aminte. Ne-am infratit la greu si la bucurie si greul n-a mai fost atat de greu si bucuria a fost mai mare. Ne-am infratit in saracie, in umilinta, pe campul de lupta, pe ogor la cules, la semanat, la cozi, la nunti si la inmormantari. Ne-am infratit cand am soptit Miorita, Tatal Nostru, Manole, Manole, ori poeziile matale.

Multe am sa-ti spun, badie Mihai, si-o sa revin curand.

Pana atunci, cu bine!

Pr. Alexandru Stanciulescu-Barda

***

Scrisoare lui Eminescu (II)

Badie Mihai,

Mult lacrimatu-ti-a sufletul, cand s-a stins lumina dascalului tau de limba romaneasca, sarmanul Aron Pumnul! Toata Tara de Sus, frumoasa Bucovina, o chemai sa se imbrace in doliu, sa-l jeleasca clopotele si inimile tuturor celor ce simteau romaneste, pe acele locuri. Si nu erau putini acum 140 de ani, cand scriai tu cu durere pentru cel disparut!

Cate s-au schimbat de atunci, badie! Am vazut de curand mormantul bietului Aron, la Cernauti, pitit intr-un colt de cimitir, aproape uitat. Cavouri falnice strajuiau si-1 inabuseau, cavouri de bogati anonimi, cu nume straine. Cateva flori erau presarate langa cruce si-un varf de lumanare palpaise cu putin inainte. Cineva trecuse pe acolo, inaintea noastra si-si amintise de el, de tine ...!

Cat ai plans atunci, badie, dar cat ar fi trebuit sa plangi mai tarziu, daca ti-ar fi fost dat sa vezi sate intregi mitraliate si bombardate, sute si sute de romani impuscati salbatic si aruncati in gropile comune sapate la repezeala de ei insisi!

Cat ai fi plans tu, daca ai fi vazut maicile plangandu-si pruncii mai mari si mai mici, copiii ramasi singuri plangandu-si parintii, care nu mai aveau sa vina niciodata.

Cat ai fi plans tu, daca ai fi simtit muscatura gerului siberian in trupul nenumaratilor fii ai Bucovinei tale! Aflam ca-n „vesela" ta gradina, intr-o vreme de dureroasa aducere-aminte, oamenii erau fericiti daca reuseau sa puna pe masa cateva coji de cartofi!

Cat ai fi plans tu, vazand ca in biserici se vorbeste in alte limbi, numai in cea romaneasca nu! Si asta la slujbele pentru romani!

Cat ai fi plans, cand ai fi auzit atatea sfinte aduceri-aminte ale romanilor dintotdeauna distruse ori lasate uitarii! Greu de stiut pentru noi ce ai fi simtit ..., cand ai fi citit cartile de istorie bucovineana si ai fi vazut scris acolo, negru pe alb, ca armatele romane au ocupat prin foc si sabie Bucovina, ca au ucis 11.000 de "bucovineni", ca acum e fericita Tara de Sus, fiindca a scapat de exploatarea romaneasca!

Cum te-ai bate tu, badie, cu toate stihiile si puterile lumii, daca ai afla ca singurul ziar romanesc din Cernauti, „Arcasul", e cenzurat si interzis, ca oamenii care il scriu sunt prigoniti, ca-n Parlamentul tarii un singur roman reprezinta Bucovina!

Mult ai plange, badie, cand ai sti toate ranile si toate durerile, toate uitarile si toate visarile!

De acolo, de unde esti acum, roaga-L si tu pe Dumnezeu sa ne-auda ruga cea dintotdeauna si sa-si intoarca mila spre Tara de Sus, spre frumoasa Bucovina! O veni ceasul cand urgia o trece, mania s-o topi si „tarile" romane impreuna vor fi!

Cu bine, badie, pe curand!

Pr. Alexandru Stanciulescu-Barda

15 ianuarie 2009

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page