Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Bolnavii mureseni sunt tratati ca-n comunism

Centru universitar renumit, cu specialisti alesi pe spranceana, Targu-Muresul se lauda ca tine fruntea marilor orase din Romania in privinta sistemului sanitar. Pana sa fie reorganizat, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta, era cel mai mare din tara; tot in Targu-Mures functioneaza in cadrul Institutului de Boli Cardio-vasculare, primul centru destinat exclusiv copiilor si tot aici, a luat fiinta singurul serviciu de urgenta privat din Romania. Iata cateva dintre motivele de mandrie ale muresenilor.

Dincolo insa, de progresele facute in ultimii ani, dincolo de performantele mai mult sau mai putin palpabile, dincolo chiar de luptele surde pentru sefia unor institutii, ramane situatia bolnavilor de rand, ce sunt nevoiti sa indure neajunsurile unui sistem mult prea depasit.

Un reporter al Ziarului de Mures a intrat in pielea unui pacient obisnuit pentru a vedea concret greutatile si obstacolele pe care acesta le are de indurat in lupta lui pentru supravietuire.

„Cine se trezeste de dimineata, departe ajunge”

Netinand cont de inteleapta vorba romaneasca: „Cine se trezeste de dimineata, departe ajunge”, m-am trezit in dimineata cu pricina, abia pe la ora 8. Mult prea tarziu pentru trebusoara dificila pe care o am de facut. Astazi trebuie sa dau de cap unei boli imaginare pe care, din considerente jurnalistice, m-am hotarat sa mi-o atribui. Simptomele sunt cat se poate de comune: greturi, stari de voma si dureri de stomac, ce ma chinuie, hai sa zicem, de o luna de zile.

Cu spalat, cu pieptanat, cu autobuzul care se incapataneaza sa nu mai vina, ajung la cabinetul medicului de familie putin peste ora 9. Aici, ingramadeala mare si miros foarte intepator. Imi fac cu greu loc printre oamenii ce-si asteapta calmi randul si ma sprijin de un perete mai retras intre un afis anti-fumat si o reclama la aspirina. Nu stiu cum o fi prin alte parti, dar la medicul de familie la care am mers nu exista nici un fel de numere de ordine si toata socoteala randului e tinuta pe principiul „eu sunt dupa doamna si dumneavoastra sunteti dupa mine”. N-am stiut de acest sistem si convins fiind de cinstea colegilor mei de suferinta, am pierdut aici aproape doua ore. In fine, cu diagnosticul „suspect de ulcer” si cu trimiterea in buzunar, ma arunc in primul taxi iesit in cale si pornesc in tromba spre Spitalul Judetean.

La pomul laudat...

La Spitalul Judetean exista un soi de numere de ordine scrise de mana, al caror inteles n-am reusit nicicum sa-l descifrez. Imi iau si eu un astfel de numar pentru sectia Gastroenterologie si ma alatur gloatei ce se indeasa in fata usii „doamnei doctor”. Aici, la fiecare deschidere a usii cabinetului, se creeaza o adevarata debandada, toti se ingramadesc spre usa mult ravnita, sa prinda, pe cat se poate, un loc mai in fata.

„Dumneavoastra ce poftiti?!” ma trezesc admonestat de o asistenta careia fara sa vreau ii blocam drumul.

„Imi astept randul la consultatie” spun cu satisfactia omului prins cu toate actele in regula. Am si trimitere si carnet de sanatate si numar de ordine.

„Dar programare aveti?” ma nauceste ea din senin.

„Trebuie neaparat?” incerc timid sa prind glas. In ritmul asta cred ca n-o sa mai termin niciodata articolul.

„Pai cum, crezi ca vii la medic asa, fara programare?” nu ma slabeste deloc nemiloasa asistenta.

„Dar ma simt rau de tot”, ma milogesc si imi iau o mutra galbejita.

„Atunci asteapta pana termin cu ceilalti pacienti si pe urma om vedea.”

Asa ca astept. Minutele se scurg molcom si se transforma in ore. Langa mine, o fetiscana balaie framanta in maini o inimioara de plus cu muzicuta.

„Mtooo ailaviu...”

Astept si ma intreb inciudat, cum ar fi fost daca boala mea era pe bune. Bine ca nu e, ca ma prapadeam de tot asteptand in picioare atatea ore.

„Mtooo ailaviu...”

Nu stiu de ce am ciudata impresie ca toata lumea imi cam intra in fata.

In sfarsit. Imi vine si mie randul.

„Dumneata cu ce probleme pe la noi?” ma intreaba cu o amabilitate abia stapanita „doamna doctor”.

„Pai ma doare stomacul si am stari de voma...” incep sa-i turui simptomele invatate din timp, cu teama ca nu cumva sa ma incurc in ele.

Dupa un consult fugar, doar din vorbe, „doamna doctor” ma expediaza:

“ Trebuie sa iti faci mataluta, toate analizele. Acum nu mai gasesti pe nimeni ca-i tarziu si m-ai tinut si pe mine peste program. Da’ vii frumusel maine dimineata, pe nemancate, sa ti se ia sange si dupa aia, faci si endoscopia. Te duci si cumperi de la farmacia din incinta sulfat de bariu, da’ vezi sa fie la cutie, nu la punga, ca ala e mai bun. Buna ziua!”

Atat. Dupa ce am cumparat sulfat de bariu la punga, ca la cutie nu mai era, m-am indreptat cu pasi greoi spre casa.

Asa am pierdut o zi intreaga doar ca sa aflu numele unui amarat de praf...

Probabil va intrebati cum s-a terminat pana la urma povestea buclucasei mele “boli”. Habar nu am nici eu. Am mai pierdut intr-un mod foarte asemanator, alte cateva zile, dar fara vreun rezultat concret. Maine trebuie sa merg din nou, la acelasi canon. Iar de data asta chiar ca o sa ma trezesc cu noaptea-n cap. Pentru ca stiti vorba romanului:

"Cine se trezeste de dimineata, departe ajunge...”

Nu-i nimic. Maine sigur o sa reusesc. Si nu mai repet inca o data greseala de astazi. Maine o sa ma trezesc la prima ora. Sa fiu acolo inaintea tuturor, sa nu mai stau la atatea cozi si sa mi se tot inchida usi in nas. Ca stiu acum, prea bine vorba romanului, "Cine se trezeste de dimineata, departe ajunge...”

Allain Cucu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page