Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Octavian Taslauanu la varsta meditatiilor tarzii

A dezertat din armata austro-ungara si a devenit ulterior ofiter de informatii in armata regala romana. Scriitor si om politic cunoscut, de doua ori ministru in perioada interbelica, Octavian Taslauanu a avut cu siguranta o viata plina. Esecurile politice, dezamagirile suferite din partea unor prieteni, moartea primei sotii, dar si inaintarea in varsta l-au facut spre sfarsitul vietii din ce in ce mai meditativ, dandu-i in acelasi timp si un acut si apasator sentiment de insingurare.

Fiu al preotului greco-catolic, Ioan Taslauanu, din Bilbor, Octavian Taslauanu (1876-1942) a urmat clasele primare la Giurgeu-Sanmiclaus, Nasaud, Brasov si Blaj. Intre 1902-1914 a condus revista „Luceafarul" si pentru un timp scurt a fost si redactor-sef al revistei „Transilvania", functie pe care a preluat-o de la Cornel Diaconovici. Intre 1906-1914 a fost secretar al Astrei, iar dupa razboi, in cadrul guvernului condus de Alexandru Averescu a indeplinit succesiv functia de ministru al industriei si comertului (13 martie - 16 noiembrie 1920) si apoi pe cea de ministru al lucrarilor publice (16 noiembrie 1920 - 1 ianuarie 1921). Octavian Taslauanu a fost si initiator al „Bibliotecii Populare", colectie de popularizare subventionata de Astra, dar si autor al unor interesante „Spovedanii", publicate in 1976, de Editura „Minerva" din Bucuresti. Prieten cu o serie de oameni politici mureseni, Taslauanu era foarte legat de Targu-Mures, pe care l-a vizitat de mai multe ori, atunci cand venea la cunoscutii sai din aceste locuri.

"Am ramas sarac si necajit… dar nu infrant",

"M-am asternut pe munca si am izbutit sa invat Universitatea - scria Taslauanu despre inceputurile sale - fara sa primesc un ajutor de la cineva…Ma uitam cu mahnire, dar fara invidie, la cei bogati care aveau tot ce le trebuie ca sa se inarmeze pentru lupta cu viata…Nu ma plangeam insa nimanui si continuam sa trag in jug…" Moartea primei sale sotii, viata sa pe frontul austro-ungar, dezertarea si trecerea clandestina in Romania, precum si viata din Bucuresti, unde politicienii se consumau in polemici marunte, l-au dezamagit pe tanarul ardelean. Scriind despre un necesar "bilant" al vietii sale, Taslauanu nota cu amaraciune: "Toata viata mea a fost o truda grea staruind in cinste. Pana la sfarsit am platit aceasta cinste cu munca amara, iar la sfarsit m-am ales cu o faima pe care n-am meritat-o. Bilantul vietii mele, la varsta sexagenara, e ca pentru tot binele ce l-am facut si pentru credinta curata a idealismului meu, nu m-am ales decat cu constiinta impacata. Am ramas sarac si necajit… dar nu infrant".

"Eu nu am visat la o viata usoara…"

Dupa o viata traita intr-o daruire exemplara, implicare activa si eficienta in mai multe domenii, implinirea varstei de 60 de ani i-au prilejuit scriitorului Octavian Taslauanu - omul care fusese de doua ori ministru - cateva meditatii: "…pornit din satul meu natal, din Bilbor, niciodata nu am visat la o viata usoara si la prea multe mariri. Imi dadeam seama de mic copil ca viata mea va fi o truda cum a fost a parintilor si a strabunilor mei. In Ungaria ca roman, la ce te puteai astepta?..." Plin de optimism, acesta nota in continuare: "In acest an, 1936, la 1 februarie, am implinit 60 de ani, dar nici prin gand nu-mi trece sa renunt la viata. Noi muntenii suntem mai indaratnici. Plamadeala fapturii si firii noastre este mai stancoasa. Nu se lasa usor invinsa de iernile anilor…." In pofida optimismului reflectiilor sale, sase ani mai tarziu, in octombrie 1942, Octavian Taslauanu a plecat discret la cele vesnice. "Mult prea devreme", asa cum inserau ziarele vremii in cateva stiri lapidare, ca drept necrolog pentru omul care traise si luptase in Primul Razboi, dar care nu mai apucase sfarsitul celui de-al doilea. Apucase insa sa vada in 1940, prabusirea unui ideal. Un ideal pentru care candva luptase.

Nicolae BALINT

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page