Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Peripetiile lui Steulica

(Fragment din romanul „Cu Dumnezeu inainte!” de Ion R. Popa)

La intoarcere, Nae Utescu nu a apucat sa se departeze prea mult de gospodaria lui Calugaru, a carei imagine il stapanea, ca l-a oprit un ins slabanog, dar proaspat barbierit, cu pantaloni carpiti, dar cu camasa alba, bine spalata insa necalcata, cu o palarie arsa de soare si care, daca nu ar fi avut urechile, l-ar fi acoperit pana la gat; purta in mana o papornita, al carui continut era acoperit de un servet cu dungi albastre.

- Aflai ca-l adusesi pe do-nvatator Calugaru acasa si ca mergi inapoi, ma iei si pe mine pana unde ni s-or desparti drumurile, ca eu vreau sa ajung la Cumpana?

- Te iau, sigur ca da! Numai bine, am si eu un tovaras de drum, i-a raspuns binevoitor Nae si l-a poftit in car, moment in care a observat o incruntare pe fata-i galbejita.

- Eu sunt Steulica Sangeratu si vreau sa ajung la fiu-meu Nitu, la Romani. El facea armata la graniceri, la Siret, da’ acum am primit scrisoare ca a fost adus aci, unde o sa stea cam pana la Stamarie si pe urma il duce mai incolo, sa intareasca granita. Mi se pare ca a fost facut sergent sau ca l-or face, ca n-a-nteles bine nea Gogu Zavoianu cand mi-a citit scrisoarea, a spus Steulica cu mandrie si bucurie, care i se citeau pe chip.

- Pai, daca e-asa, mergi cu mine pana la Codesti, unde eu o iau la stanga si dumneata o tii drept inainte, pana la Cumpana, de unde poate gasesti chiar o masina de merge la Romani, ca’ nu mai e mult, dar ai de mers noaptea.

- Mai bine-asa, decat sa ajung prea tarziu si sa-mi spuna ca e plecat la instructie. Asa m-a-nvatat si nea Gogu. Tot el mi-a dat si sticla asta de tuica – si a tras servetul, aratandu-i gatul astupat cu un cocean – si mi-a spus ce si cum sa vorbesc, ca eu pan-acum n-am fost niciodata la el, daca era departe, da’ acum am zis, si eu si nea Gogu, sa nu pierd ocazia, de... Pe urma, cine stie unde-l mai muta iar!

- Bine-ai facut! Bag seama ca nea Gogu asta te povatuieste numai de bine.

- Copiii mei, toti patru, la el in batatura au crescut, incales Stanel, cel mic. Nea Gogu e mort dupa el. De-aia m-a si indemnat sa-l dau la scoala, ca ii plateste el cartile si caietele in fiecare an.

- Buna treaba! l-a admirat Nae.

- Pe la dumneata, pe-acolo, cum e? Colectiv aveti? s-a interesat Steulica.

- Avem, da’ eu nu m-am trecut pan-acum.

- Ai putut sa le tii piept? Cum ai facut de nu te-au razbit?

- N-am vrut si gata! S-au trecut tiganii cu pamantu’ de-l primisera la reforma, dar o sa ne forteze si pe-ailalti, daca nu are cine sa munceasca, fiin’ca astia stiu altele, nu munca pamantului.

Steulica, dupa un moment in care i-au defilat prin fata ochilor scene care nu-i placeau, a tresarit:

- Uite ca eu nu am reusit sa le tin piept si a trebuit sa ma trec...

- Pai am auzit ca nu aveti colectiv la Crangasi, s-a mirat Utescu.

- Asa este, nu avem, daca s-a lasat cu incaierare si cu morti, cand sa-l faca. Da’ acum cre’ca nu mai scapam, ca astia de i-au arestat atunci, cum le dau aia drumu’, vin si depun cerere de colectiv, chit ca pleaca si isi gasesc servicii. Cica ar fi ajuns la vreo cincizeci, pan-acum, cu alea de-au fost dinainte. Nu mai e scapare!

- Pai, daca nu-ti convine, de ce te-ai inscris? Sa te fi sfatuit inainte cu vreun tovaras de-al dumitale, cu vreun vecin sau cu nea Gogu ala!

- Am o mare rugaminte la dumneata! Nu mai spune cuvantu-ala..., tovarase!

- Dar nu este vorba de cei care...

- Stiu, dar eu, cand il aud, mi se face parul maciuca si vad negru in fata ochilor. Uite, am sa-ti spun povestea mea de om sarac, din care ai sa intelegi multe si de ce nu-mi place vorba asta.

Steulica a povestit intreaga patanie cu maiorul sprancenat care l-a anchetat in legatura cu moartea lui Stalin, pe care Stanel, la scoala, o comparase, in fata fiicei unei activiste, cu moartea caprei. Fusese introdus in arestul militiei de la Codreni, unde a avut norocul sa i se destainuiasca alti arestati, unul pentru ca a dat cu caciula in sus de bucurie si altul care a exclamat ca s-a produs o minune dumnezeiasca sperand ca vor scapa si de regimul stalinist. Asa a aflat cum trebuia sa se comporte cand a fost in fata maiorului, care acasa il lovise de era sa scape peste zabrelele casei.

- La sfarsit insa, m-am trezit cu maiorul. „Copilul dumitale este acum retinut de oamenii nostri”, la care eu m-am mirat si am intrebat: „Ce inseamna retinut?”, ca nu stiam. „Adica inchis, dar ii dau drumul imediat, daca zici ca este cum ai spus –ca eu ii jurasem ca aia, capra de murise, era viata lui - si daca ai face si cerere de inscriere in colectiv, acum as da telefon si i-ar da drumul pe loc”, m-a luat maiorul cu o vorba mieroasa. „Pai fac, cum sa nu fac, i-auzi, na! Da’ eu nu stiu carte” am incercat s-o mai lungesc, da’ maiorul mi-a promis indata ca gaseste el pe cineva care s-o scrie. E, dumneata ai fi putut rezista daca erai in locu’ meu? Sa stii copilu-nchis si sa te dai in laturi de la ce-ti cere el?

- Ai dreptate! Nu as fi putut si ar fi iesit tot ca la dumneata, i-a facut in voie Nae.

- Sa-ti spun ceva, acum. Eu aveam de gand sa ma-nscriu, ca vorbisem si cu nea Gogu, care mi-a spus ca e treaba mea. Asa ma invatase Nitu, asta de e la graniceri, ca sa ma-nscriu, ca ar vrea sa ramana-n armata si, daca nu sunt in colectiv sau macar sa am cerere, nu-l primeste. M-am gandit ca pentru un pogon si trei litre nu pot sa stric viitorul copilului, mai ales ca uite, unii au dat pamant mult degeaba, numai sa scape de el. Ba imi zisese ca n-ar fi rau sa intru si-n partid, da’ nu m-am mai apucat si de-asta. Asteptam sa ma intalnesc cu do-nvatator Crangasu, ca el ma mai rugase, ca sa facem cererea aia impreuna. Da’ cand am vazut cum s-au purtat cu mine, mi s-a facut greata, auzi dumneata? Cum s-ar zice ei m-au pus sa le dau pamantu’ de la tata pentru libertatea copilului! Ce politica e asta? Mai si zic mereu ca ei sunt cu cei saraci. Pe loc, atunci, n-am mai putut sa zic nimic, mi se-ncleiase gura.

Nae a oftat si nu a gasit niciun raspuns. S-a multumit sa grabeasca boii, plesnindu-i cu biciusca peste spinare.

***

Incet, incet, cand ziua tocmai urma Soarele dincolo de linia de orizont si lasa noaptea in locul sau, carul lui Utescu a ajuns la Codesti, unde drumurile se desparteau. Utescu a oprit, Steulica a coborat si a multumit strangand mana lui Nae, care se daduse jos si tinea de boi, care ar fi vrut sa se infrupte din lanul de porumbi, apropiat de drum.

- Uite, asta e drumul de care si carute spre Cumpana, dar nu o iei pe el, ca te ocoleste mult. Mergi pe poteca asta de picior, care, iata, mai incolo ajunge la marginea padurii si asa continua pana aproape de Cumpana, unde iese tot in drumu’ asta; o tii pe el, drept inainte, pana ajungi in centru...

- De unde stiu eu care e centru’? se mira Steulica, deja transpirat de grija drumului necunoscut.

- O sa vezi ca acolo e o rascruce mare, se intalnesc mai multe drumuri, si de o parte si alta sunt niste case mai mari. In una e raionu’, in alta e militia, in alta e cooperatia... La una din astea trebuie sa gasesti pe cineva care sa-ti spuna pe care drum s-o apuci. Iata ca e si luna, te duci bine. Mergi sanatos, Doamne-ajuta!

Dupa ce a fost sigur ca a inteles ce trebuia si a mai multumit inca o data, Steulica si-a pus papornita pe ciomag si acesta pe umar, luand-o la picior cu pas hotarat. „Nu se nimeri macar zi de targ la Cumpana, ca atunci nu eram singur!” si-a zis el. Sub clarul de luna, se vedea bine poteca batatorita de picioarele celor care mergeau saptamanal la targ. Aceasta trecea printre lanuri de porumbi, apoi pe langa o miriste pe stanga, pana unde incepea padurea, a carei liziera o urma, iar locul miristii era luat de porumbi de doua ori mai inalti decat Steulica.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page