Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Peripetiile lui Steulica

(Fragment din romanul „Cu Dumnezeu inainte!” de Ion R. Popa)

(Continuare din numarul precedent)

Comandantul a trecut la cazul lui Steulica. Mai intai l-a legitimat si l-a intrebat unde merge.. Ca sa verifice, a dat telefon la Romani, ca sa-i confirme daca au un militar cu numele de Sangeratu S. Nitu, mentionand ca are in arest un ins care pretinde ca ar fi tatal sau, dar, fiind din Crangasi, nu e exclus sa fie unul dintre cei cautati de militie de-atata timp. Ofiterul de serviciu nu numai ca a confirmat, dar a rugat sa-l tina in arest pana vine o masina sa-l ia.

Masina l-a depus pe Steulica direct la comandamentul unitatii, unde a fost preluat de catre serviciul de garda. Mandru ca i se dadea atata atentie, dupa o noapte putin zis agitata, Steulica nu prea stia ce se petrecea, mai ales cand a primit ... invitatia de a astepta intr-o incapere, intelegand ca la conducerea unitatii era un control de la comandamentul aliat, fiindca se intamplase ceva grav la granita romano-iugoslava de pe raza judetului vecin, dar cu implicarea unor militari ai unitatii. A incercat sa intre in vorba cu cei doi soldati inarmati care il pazeau, dar acestia nici nu au clipit.

Spre seara a fost trecut in spatiul destinat arestatilor, desi nu facea parte din efective, unde a primit si masa. Era impacientat ca nimeni nu vorbea cu el, iar cand a intrebat de Sangeratu Nitu, fetele acelea s-au posomorat mai tare.

Abia in dimineata urmatoare a fost chemat la comandant. Cel putin, el asa a crezut. S-a prezentat cum il invatase Gogu Zavoianu. Colonelul a zambit, si-a aprins o tigara si, ceea ce i-a facut o impresie deosebita, l-a servit si pe el. Apoi, a inceput sa-i puna intrebari, pe care le mai auzise, in parte. La capatul dialogului, comandantul, de fapt loctiitorul politic al acestuia, i-a spus:

- Fiul dumitale, soldatul fruntas Sangeratu Steulica Nitu, care urma sa fie inaintat la gradul de caporal de douazeci si trei august, dupa care ar fi primit o grupa de graniceri la Gruieni sau la Pristolniceni, este intr-o mare ancheta, iar aceasta a devenit si mai complicata dupa telefonul primit de la Cumpana, cand am facut legatura intre fenomenul de la Crangasi si acesti baieti, mai ales ca fiul dumitale provine chiar din acea localitate. De aceea, el mai ramane sub ancheta. Al dumitale, impreuna cu inca doi, a fost detasat pentru sase zile la punctul de granita Gruieni. Cand au iesit din garda, incalcand regulamentul, s-au apucat sa faca baie in Dunare. Voit sau nu, asta a trebuit si inca nu a terminat sa stabileasca ancheta noastra, au ajuns in apele teritoriale iugoslave si au fost capturati de graniceri, care nu au vrut sa-i returneze.

- Dar ei au vrut sa vina indarat? a intrebat Steulica, gandindu-se la ceilalti, pentru ca de Nitu nu se indoia.

- Da, in afara de unul...

- Ala nu e Nitu al meu, nu?

- Nu e el, nu! a zambit colonelul.

„Ptiu, drace! Ca sa-l scap pe Stanel, am intrat in colectiv, acum ce-o mai trebui sa fac!” si-a zis el, stergandu-si transpiratia.

- Ma si miram! Nitu al meu n-ar putea sa faca una ca asta. Nu stiu cum de-au ajuns ei acolo. Cre’ca numai ala de nu vrea sa se-ntoarca i-a pacalit si i-a trecut dincolo fara ca ei sa fi stiut.

- Vom vedea la ancheta.

- Dar Nitu-al meu unde este acum?

- El si cu celalalt sunt inca la Gruieni, ca de-acolo au fugit.

- Nitu-al meu n-a fugit. A crezut ca doar face baie si atat. Dar hotomanu-ala i-a luat pe colo, pe colo, o fi zis „cine poate ca mine”, s-a mai dat la fund, copilu’ meu venit nou aci n-a stiut, pana cand au ajuns unde a vrut el.

- Eu de aceea am vrut sa stau de vorba cu dumneata, ca sa vad ce parere ai despre baiat si cum ai explica gestul sau. M-ai lamurit fara sa te fi intrebat.

Colonelul, un om voinic, cu par putin si fruntea lata, parea destul de blajin. Doar cand se incrunta si isi zburlea mustata parea mai fioros. Nu degeaba s-a intins la discutii cu Steulica, om simplu, dar care parea sincer, cel putin prin modul cum a trait momentul. Asa proceda si cu subordonatii sai, care se vedeau incurajati si isi dadeau drumul la gura. De data asta, si-a zis ca „s-ar putea ca, in simplitatea sa, acest om sa aiba dreptate. Oricum, logica lui e de luat in seama. Vom vedea!”

- Cand il aduceti aici pe Nitu-al meu?

- Cand s-o termina ancheta.

- Atunci, ma duc eu la el.

- Deocamdata, nu poti, esti retinut si dumneata.

- Eu? De ce?

- Cand a disparut baiatul dumitale, unitatea a sunat la sfat ca sa fii trimis aici. Ieri ni s-a raspuns ca esti plecat chiar spre noi. Atunci a fost emisa ideea ca dumneata ai fi pus la cale trecerea Dunarii si esti suspectat impreuna cu ei. De ieri, cum spuneam, lucrurile s-au complicat, momentul de acum fiind legat de evenimentele din satul acela, fiind banuit ca esti unul din fugarii de-acolo.

- Pacatele mele! si a inceput sa rada zgomotos.

Apoi, Steulica a trecut de la ras la plans, cand a povestit peripetiile sale si cand si-a amintit de pataniile cu cei doi paznici.

- In ce ma priveste, pe mine m-ai convins ca nu ai niciun amestec in toate astea, dar trebuie sa-i convingi si pe cei care te vor ancheta.

Peste cateva zile, cercetarea s-a incheiat. Cei doi tineri se faceau vinovati nu de trecerea frauduloasa a granitei, de care ramanea sub acuzare numai caporalul care a refuzat sa se inapoieze, ci doar de incalcarea regulamentului, pentru care primeau cate sase zile de arest sever, urmand ca dosarul sa fie inaintat tribunalului militar.

Totusi, un aspect a ramas neelucidat. De ce se intampla asemenea cazuri in armata? Pornind de la acestea, partea sovietica a acuzat armata romana ca a capitulat in fata propagandei imperialiste si a pasit pe calea tradarii cauzei socialismului. De aici, s-a ajuns la necesitatea verificarii cadrelor ofiteresti, pentru a inlatura pe cele care transmit soldatilor admiratia fata de raiul imperialist si calca in picioare principiile internationalismului proletar.

Ion R. Popa , Craiova - Romania

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page