Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Ortopezii

Michael Cutui

Editura: Anamarol ( 2008 )

ISBN: 978-973-8931-90-9

Volum: 318 pag

Format de buzunar (11,5cmX18cm)

Greutate: 220g

Limba: Romana

Incadrare: Literatura romana, scriitori clasici si contemporani.

http://www.michael-cutui.de/ortopezii.html

Fragmente 2:

Avionul de la Frankfurt am Main a aterizat! Se auzi anuntul, in sala de asteptare a aeroportului international Otopeni.

In sfarsit isi spuse Ducu Valeanu.

Se indrepta spre usa glisanta pe unde ieseau pasagerii. Aici se inghesuiau o gramada de oameni, incercand sa vada ceva prin geamul opac, care despartea zona de asteptare de perimetrul operativ al aeroportului.

Mai la o parte, luasera pozitie toti cei care isi asteptau partenerii de afaceri tinand in mana pancarte, pe care erau scrise nume de persoane sau de firme.

Ca sa-i mai treaca timpul, Ducu incepu sa citeasca pancartele, una dupa alta. Cateva nume le cunostea, de altele nici nu auzise.

In sfarsit, intr-un tarziu usa glisanta se deschise si primul pasager aparu in holul supraaglomerat.

Era un barbat cam la cinzeci de ani, corpolent cu un inceput de chelie, care cauta din ochi pe cineva. Pe caruciorul ce-l impingea inaintea lui, erau doua geamantane mari si o sacosa.

La el se repezi o bruneta de vreo douazeci si ceva de ani, pe care Ducu o remarcase deja. Avea vorba romanului, picioarele pana in gat si le prezenta generos de sub pardesiul de tip mini pe care il descheiase ca sa se vada si decolteul, dotat exact atat cat trebuia.

Ii cazu de gat.

-Vai darling, ce ma bucur ca te vad! Sper ca stai mai mult de data asta? Nu-i asa? intreba ea cu o voce dulce ca mierea.

Ducu urmari scena. Cred si eu ca sta, isi spuse el.

Isi fixa din nou privirea spre usa, pe care incepusera sa iasa acum, unul dupa altul, pasagerii.

In sfarsit iesi si Mihai Bratu.

Ducu ii facu un semn cu mana, apoi isi facu loc, mai cu un „pardon” mai cu coatele, pana ajunse la el.

-Ceau baiatu. Bine ai venit!

-Bine te-am gasit!

-Ce face Rike? Ce fac baietii?

-Bine, totul e OK! Ai tai?

-La fel, cu scoala cu munca, cu boacanele lui fii-meu. Ii vezi tu!

Dupa putin timp stateau in masina lui Ducu, care se indrepta spre Calea Victoriei, prin suvoiul de circulatie strangulat, la ora patru dupa amiaza, ca de obicei in capitala.

-Cum stam? intreba Mihai.

Cum ti-am spus la telefon, totul se poate face. Ai adus tot ce trebuie?

-Da. Ai vazut concurenta nu doarme!

…………………………………………………………………………………………………

Ion Paraschiv, statea la masa, in restaurantul "La mielul de aur", cu o halba de bere in fata si-si varsa naduful.

-Mai Vasile, lumea asta e nedreapta.

-Bine zici, mai Ioane, il aproba prietenul lui Vasile Simion, asezat in fata lui.

-Fii atent la mine, astia ma opereaza, imi baga o proteza din aia de sold, pe care eu dau o gramada de bani, iar acum am un picior mai scurt care ma doare, celalalt ma doare si el de nu mai pot umbla decat cu doua carje, iar ei, doctorii vreau sa spun, imi spun ca totul e in regula. Ce e in regula mai Vasile?

-Pai stiu si eu?

-Vezi asta e, ca nu stii si de aia cand te doare ceva te duci la domnul doctor sa te vindece. Asa-i?

-Asa-i.

-Si ce-ti spune el e sfant?

-Pai… asta asa e.

-Vezi ma, ca esti prost! spuse Paraschiv iritat.

Vasile se ridica in picioare.

-Mai Ioane, sa nu crezi ca daca mi-ai platit cateva beri si doua tuici, acum poti sa ma jignesti!

-Stai jos si lasa asta. Asculta la mine.

-Vreau sa fie clar, eu chiar daca nu am scoli, sa stii….

-Taci din gura si asculta, te doare pe tine sau pe mine?

-Pe tine.

-Si povestea te intereseaza?

-Da ma intereseaza, dar de doi ani nu aud decat asta.

-Si te-ai saturat. Vrei sa vorbim de fotbal, de sindicate, sau de femei.

-Nu asta am vrut sa spun, nu fii asa sensibil.

-Atunci?

-Hai sa o lasam balta, spuse Vasile Simion dadu din mana si se invarti pe scaun.

-Maricico, inca doua beri si cate o pruna lichida.

-Crezi ca mai merge? intreba Paraschiv.

-Astea le platesc eu, asa ca merge. Acum zii mai departe.

-Ce sa zic?

-Despre protezele alea ale tale.

-Deschideti urechile, poate mai inveti ceva.

-Ce ai mai citit? intreba Simion resemnat.

Maricica le aduse berea si paharelele de tuica.

-Deci, despre artroza nu vorbeste nimeni cu placere, este o afurisita de boala care te paralizeaza, iti ia orice posibilitatea de miscare si nu este vindecabila.

-Pai protezele de ce sunt?

-Astea sunt doar inlocuitori de articulatie.

-Vezi!

-Ce sa vad, la artroza se duce cartilagiul ala care e intre oase la incheieturi si atunci calca os pe os.

Stiu mi-ai mai spus. Si asta doare.

-Sigur ca doare, ca nu mai e ungere intre ele, spuse Paraschiv cu o voce docta. Cel putin 5 milioane de cetateni din Germania sufera de boala asta si expertii estimeaza ca numarul lor este in crestere, am citit eu in ziarul ala de medicina.

………………………………………………

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page