Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Colaps moral egal colaps economic

Preot Paroh Aurel Sas, Las Vegas

„Cine este inteleptul, care sa priceapa, si cui a grait gura Domnului, ca sa spuna pentru ce a pierit tara si a fost arsa ca un pustiu, incat nimeni sa nu mai treaca prin ea? Si Domnul a raspuns: „Pentru ca au parasit Legea Mea, pe care le-am pus-o Eu, si nu au ascultat glasul Meu, nici nu s-au purtat cum le poruncea acel glas (Ieremia 9:12-13)

(Continuare din numarul precedent)

Pacatul descoperit de Scriptura ca, oamenii atunci ajunsesera sa fie „numai trup”, inseamna ca, pacatul desfraului vietii era intr-o imoralitatea dezastruoasa. Si din acest colaps moral de decadere a omului din standerele Creatorului Dumnezeu pentru o societate umana demna „rautatea oamenilor s-a marit” si „toate cugetele si dorintile inimii lor erau indreptate la rau in toate zilele” (cf. Fac. 6:5). Viata nu mai putea fi continuata pe pamant, pentru ca omul nu cauta restaurarea lui prin a umbla in caile Domnului Dumnezeu ca Noe (cf. Fac. 6:9), ci a avut loc o dezumanizare a fiintei umane prin caderile in pacat.

Raul este de la diavolul, care coboara omul in imoralitate si iresponsabilitate, iar binele este de la Dumnezeu care ridica omul la standerele moralitatii divine si il inalta la cele mai inalte responsabilitati in societatea umana. Universul Fizic, ca si Universul Ceresc, este al lui Dumnezeu, unde trebuie sa se implineasca voia lui Dumnezeu, „precum in cer asa si pe pamant” (cf. Luca 11:2). Al diavolului este iadul, cu ingerii care au cazut cu el si al oamenilor care implinesc voia diavolului de imoralitate in pacat si necredinta. Iata, unde ne descopera Scriptura ca va fi aruncat diavolul si oamenii necredintei si faradelegii: "Si diavolul, care-i amagise, a fost aruncat in iezerul de foc si de pucioasa, unde este si fiara si proorocul mincinos, si vor fi chinuiti acolo, zi si noapte, in vecii vecilor” (Apoc. 20:10).

Astfel, in potopul lui Noe, s-au adeverit Scripturile care descopera plata pacatului, zicand: „Pentru ca plata pacatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viata vesnica, in Hristos Iisus, Domnul nostru” (Rom.6:23). Si Scriptura prin care Dumnezeu a instiintat pe Adam, ce se va intampla daca va manca din „pomul oprit”, cand a zis: „Iar din pomul cunostintei binelui si al raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit!” (Fac. 2:17). Aici putem vedea si un colaps al neascultarii de Dumnezeu, Care l-a prevenit pe Adam sa nu atinga lucrul oprit ca, „va muri negresit!" (Fac. 2:17).

Desfraul si rautatea oamenilor, si dorintele inimii lor indreptate spre rau au fost si dupa potopul din vremea lui Noe, dar astazi pacatul desfraului, al rautatii si pervertirii omului de la standarele morale, cu colapsuri morale si economice sunt mai mari ca oricand. Omul modern nu mai poate sa auda de moralitate, din cauza decaderii in imoralitate. Dureros si strigator la cer.

Continuand cercetarile Biblice mai departe gasim ca, desi erau zeci de milioane de oameni cazuti in pacat inainte de potop, Dumnezeu a avut o singura familie credincioasa, a lui Noe, pe care a salvat-o in Corabie, si cu ea impreuna cate o pereche din toate vietuitoarele Universului, pentru a continua viata pe planeta dupa potop prin inmultirea lor. Iata, cum Dumnezeu ne prezinta ca l-a gasit pe Noe, prin Scriptura care zice: „Noe insa a aflat har inaintea Domnului Dumnezeu. Iata viata lui Noe: Noe era om drept si neprihanit intre oamenii timpului sau si mergea pe calea Domnului. Si i s-au nascut lui Noe trei fii: Sem, Ham si Iafet.” (Fac. 6:8-10). In aceasta Scriptura, omul poate vedea cum Dumnezeu respecta dreptatea si adevarul. Noe fiind gasit drept si neprihanit cu familia sa, l-a salvat prin Corabia care a construit-o la porunca lui Dumnezeu. Aceasta salvare o putem vedea si azi la atatia oameni, desi s-au intamplat atatea dezastre in lume.

In urmatoarele Scripturi, Dumnezeu ne descopera colapsurile economice din cauza stricarii pamantului in urma vietii de imoralitate a oamenilor, cand zice: „Si a cautat Domnul Dumnezeu spre pamant si iata era stricat, caci tot trupul se abatuse de la calea sa. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Noe: Sosit-a inaintea fetei Mele sfarsitul a tot omul, caci s-a umplut pamantul de nedreptatile lor, si iata ii voi pierde de pe pamant. Tu insa fa-ti o carabie de lemn de salcam...” (Fac. 6:12-14). Asa putem vedea colapsul economic prin „stricarea pamantului", si nerodirea lui ca urmare a colapsului moral datorita caderii omului din standerele Creatorului, in imoralitate.

Ce faceau oamenii inainte de potop, cand Noe construia Corabia dupa dimensiunile date de Dumnezeu? Ne raspunde Domnul Iisus, zicand: „Si precum a fost in zilele lui Noe, asa va fi venirea Fiului Omului. Caci precum in zilele acelea dinainte de potop, oamenii mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie, si n-au stiut pana ce a venit potopul si i-a luat pe toti, la fel va fi si venirea Fiului Omului” (Matei 24:37-39). La fel si astazi oamenii petrec in cele lumesti, si nu se gandesc ca maine poate veni sfarsitul vietii din cauza imoralitatii in care traiesc. Fericit este acela care cheama numele Domnului pentru ca se va mantui (cf. Fapte 2:21; Rom.10:13).

Despre potop

Potopul din vremea lui Noe a durat „patruzeci de zile si patruzeci de nopti”, cand apa a crescut si a ridicat Corabia deasupra pamantului si a muntilor si plutea deasupra apelor. Apa crescand mereu pe pamant, pana la „o suta cincizeci de zile” (cf. Fac. 7:17-24).

Dupa patruzeci de zile, Noe, a deschis fereasrta Corabiei si a dat drumul corbului sa vada daca a scazut apa si nu s-a mai intors pana ce a secat apa. Apoi, a trimis Noe un porumbel care mergand s-a intors inapoi, caci apa nu scazuse. Dupa sapte zile Noe a trimis din nou porumbelul din Corabie, care s-a intors inapoi spre seara cu o ramurica verde de maslin in ciocul lui. Dupa alte sapte zile, Noe dand drumul din nou porumbelului nu s-a mai intors, intelegand ca apa a scazut (cf. Fac. 8:6-12).

„Atunci a grait Domnul Dumnezeu lui Noe si a zis: Iesi din Corabie tu si impreuna cu tine femeia ta, fiii tai si femeile fiilor tai. Scoate de asemenea impreuna cu tine toate vietatile....” (Fac. 8:15-22). In continuare: „A binecuvantat Dumnezeu pe Noe si pe fiii lui si le-a zis: Nasteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti” (Fac. 9:1).

Colaps moral cu sfarsitul Sodomei si Gomorei

„Atunci a slobozit Domnul peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasa si foc din cer de la Domnul.” (Facere 19:24). Ploaia de pucioasa si foc din cer de la Dumnezeu, care s-a coborat asupra marilor orase Sodoma si Gomora, iata ce ne descopera Scriptura ca a avut loc: „Si a stricat cetatile acestea, toate imprejurimile lor, pe toti locuitorii cetatilor si toate plantele tinutului aceluia. Femeia lui Lot s-a uitat inapoi si s-a prefacut in stalp de sare” (Fac. 19:26). Asadar, colapsul moral din orasele Sodoma si Gomora a adus un colaps al vietii, cu stergerea oraselor de pe fata pamantului, a locuitorilor si plantelor tinutului aceluia. In locul lor urmand Marea Moarta cu „stalpul de sare” in fata a femeii lui Lot, ca marturie, care nu a vrut sa asculte de Dumnezeu sa nu se „uite inapoi ” cand i s-a spus sa fuga la munte (cf. Fac. 19:17).

Precum inainte de potop, Dumnezeu a gasit numai pe Noe cu familia drept inaintea Sa, tot asa a gasit in Sodoma si Gomora numai pe familia lui Lot, nepotul lui Avraam, drept inaintea Sa si pe care l-a salvat.

Care era nelegiuriea pacatului, in colapsul moral, in care traiau oamenii din cele doua orase, Sodoma si Gomora, ne descopera Scripturile, care zic: „Zis-a deci Domnul: Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si pacatul lor e cumplit de greu”(Fac. 18:20). Aceasta Scriptura ne descopera ca, pacatul locuitorilor, Sodomei si Gomorei, era „cumplit de greu”. Sa mergem mai departe prin Scripturi, si iata urmatoarea Scriptura descrie pacatul, astfel: „Zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni...., Pentru aceea, Dumnezeu i-a lasat unor patimi de ocara, caci la ei femeile au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii; Asemenea si barbatii, lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand in ei rasplata cuvenita ratacirii lor.

Si precum n-au incercat sa aiba pe Dumnezeu in constiinta, asa si Dumnezeu i-a lasat la mintea lor fara judecata, sa faca cele ce nu se cuvine. Plin de toata nedreptatea, de desfranare, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de purtari rele, barfitori. Graitori de rau, uratori de Dumnezeu, ocaratori, semeti, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, nesupusi parintilor, Nentelepti, calcatori de cuvant, fara dregoaste, fara mila; Acestia, desi au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, ca cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai ca fac ei acestea, ci le si incuviinteaza celor care le fac.” (Romani 1:22-32).

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page