Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

De ce-l mai sarbatorim pe Eminescu

16 Ianuarie, 2010

Iata o intrebare pe care a adresat-o un tanar jurnalist unui dascal de limba si literatura romana. Nu cunosc raspunsul care a fost dat unei astfel de intrebari, care, atunci cand vine din partea unui tanar, mai poate fi inteleasa ca inocenta, dar cand vine din parte cuiva care se vrea purtator de opinie, atunci, sigur, apar serioase semne de intrebare legate de profesionalismul pretinsului gazetar.

L-as fi intrebat pe acest gazetar daca s-a rugat cu o seara inainte, si daca da, de ce se mai roaga, doar s-a rugat o data, nu mai e nevoie sa repete rugaciunea!

De fapt, oficial, il omagiem pe Eminescu in doua momente de calendar - 15 ianuarie si 15 iunie. I se poate parea cuiva ca e cam mult pentru ceea ce filosoful numea “omul deplin al culturii romane” sau “poetul nepereche”? Poate crede cineva ca Eminescu are nevoie de omagiile noastre? Oare nu noi avem nevoie de binecuvantarea lui?! Nu noi ar trebui sa ne declaram privilegiati ca avem in cultura romana un astfel de carturar? De fapt, poate ca n-ar trebui sa-l omagiem doar de doua ori pe an, ci sa-l omagiem noi, in fiecare zi, nu “slavindu-l de neinteles, ci sarutandu-i versul”, cum ar spune Nichita Stanescu.

Iar omagiul suprem care poate sa-i fie adus lui Eminescu este sa fie citit, sa nu ajunga sa fie mai mult citat decat citit. Pentru ca multi exclama: “Da, Eminescu e Luceafarul poeziei romanesti, e cel mai mare poet al tuturor timpurilor”, dar nu-si amintesc cand l-au citit ultima data, iar lecturile din anii de scoala sunt o amintire. De-abia pot sa spuna cateva ceva din Eminescu, dintr-o romanta pe versuri eminesciene.

Fiecare varsta il citeste si il descopera altfel pe Eminescu, el trebuie citit si recitit nu doar ca poet, ci si ca prozator, dramaturg, gazetar. El inca mai poate fi nu doar profesorul nostru bun de literatura, ci si profesorul nostru bun de viata.

Noi imbatranim, opera lui nu. Isi pastreaza actualitatea, ca orice opera monumentala.

Oricat de agresivi ar fi detractorii contemporani ai lui Eminescu, ei nu pot demola edificiul sau cultural. Ma mira cum niste pigmei, cu sau fara papion, il arunca in debaraua culturii pe Eminescu, promovand in schimb tot felul de genii de cartier.

Ma mira cum au tupeul sa puna sub semnul indoielii gustul literar si judecata unor mari critici ai istoriei literaturii romane, cum vor sa arda pe rug o biblioteca de exegeza eminesciana. Despre niciun alt scriitor roman nu s-a scris atat de mult cat s-a scris despre Eminescu.

Eminescu isi asteapta cititorii, ii asteapta pe cei care vor sa se descopere pe ei insisi prin opera eminesciana. Eminescu e pastorul cel bun, care nu te lasa sa ratacesti.

Ca Eminescu e inca citit si ca e citit bine, m-am convins citindu-i si ascultandu-i pe cei care s-au confruntat in Concursul “Cuvinte ce exprima adevarul”, organizat de Inspectoratul Scolar Judetean si Colegiul National “Unirea”, (Targu-Mures n.r.). M-am convins ca sensibilitatea generatiei tinere intra in rezonanta cu opera eminesciana, ca operei sale ii sunt gasite chei noi de interpretare si intelegere. Mai mult, in cadrul aceluiasi concurs, la sectiunea interpretare, am ascultat versul eminescian interpretat cu emotie si incandescenta varstei.

Asa poate fi sarbatorit Eminescu, asa poate fi omagiat Eminescu. Pentru ca ziua lui Eminescu trebuie sa fie in fiecare zi!

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page