Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Nevoia de educatie

In toata perioada postbelica, Romania a avut un efectiv prea mic de licentiati in populatia tarii si o pondere redusa a studentilor intr-o cohorta.

Situatia a inceput sa se schimbe semnificativ in 1997, cand, prin Notificarea nr. 19.776, din 22 decembrie 1997, a Ministrului Educatiei Nationale, universitatile au fost autorizate sa-si stabileasca autonom locurile de studii. Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 54, din 14 august 1998, a consacrat solutia. La acest pas s-a adaugat Ordonanta Guvernului nr. 102, din 27 august 1998, care a lansat formarea continua in Romania. Situatia nu s-a schimbat destul nici pana la aceasta ora.

Conform datelor oficiale, Romania prezinta si in 2008 o prea mica pondere a licentiatilor (inca sub 10% din populatie, in vreme ce unele tari se indreapta spre 50%), prea putini studenti intr-o cohorta (in jur de 45%, in timp ce Uniunea Europeana se apropie, ca medie, de 60%) si prea putina populatie trecuta prin formarea continua. Nivelul de calificare din societate are carente (“The Economist” semnala, nu demult, "incompetenta" deciziilor), iar declinul profesiilor – ca urmare a stagnarii reformelor din educatie si a demoralizarii din societate – este, deja, alarmant. Pe de alta parte, in ultimii ani s-a intarit tendinta unor "universitati" de a inscrie studenti de dragul profitului, dupa cum s-au inregistrat comercializari ale examenelor. Vanzarea de examene, eliberarea de diplome fara acoperire, comercializarea titlurilor trebuie condamnate fara compromis si combatute cu orice mijloc. Nu este de neglijat persistenta in a preda studentilor discipline sau continuturi care nu au niciun efect in practicarea joburilor. Este o situatie care intareste ruptura pregatirii universitare de nevoile angajatorilor.

Lucrurile nu mai pot fi lasate la voia intamplarii. Eu cred ca universitatile de prim-plan trebuie sa reactioneze neintarziat cu programe de extindere si de intensificare a educatiei. In orice caz, resimtim criza economica, in care Romania a intrat si se adanceste, ca o ratiune in plus pentru ca Universitatea “Babes-Bolyai” sa isi extinda si intensifice programul educational. Sunt deja indicii ca lumea de dupa criza va fi diferita si ca educatia poate reprezenta vehiculul relansarii.

Intreprindem, in orice caz, acum, patru actiuni majore. Prima este revizuirea planurilor de invatamant si incheierea actualei reforme curriculare, incat pregatirea studentilor sa se adecveze cerintelor angajatorilor. Universitatile nu pot anticipa, in mod complet, nicaieri in lume, cerintele pietei, dar universitatile de prim-plan de la noi trebuie sa isi asume explicit raspunderea pentru starea educatiei in societate si dezvoltarea tehnologica, administrativa si culturala a tarii. A doua actiune este reorientarea studentilor spre domenii slab acoperite in Romania – biotehnologii, biomedicina, nutritie, energii alternative, geodezie, administratie, management, management cultural, economia verde etc.

A treia este amplasarea unei retele dese de invatamant superior netraditional – “on-line education”, "formare continua", "educatia adultilor". Luam ca reper preocuparea ce se manifesta in tari dezvoltate (de pilda, in SUA) de a asigura oportunitati de invatare cat mai multor oameni si de a iesi din criza intensificand educatia. Este de luat in seama, si in Romania, imprejurarea ca validitatea profesionala a unei diplome nu numai ca nu este nelimitata, dar va fi tot mai scurta. A patra actiune este diversificarea nivelelor de pregatire – in structura licenta, master, doctorat, studii postdoctorale, formare continua, studii avansate – incat mai multi oameni sa invete. Trebuie considerat si in tara noastra faptul ca absolvirea unei trepte de invatamant superior tinde spre generalizare, oricat de pretentios suna termenul.

Sanse sporite de invatamant superior inseamna echitate. impotriva tendintei de crestere a unor "universitati" prin subminarea criteriilor profesionale, trebuie spus ca nu este echitate decat acolo unde exista calitate si competitivitate. De aceea, extinderea educatiei nu are nimic de a face cu sporirea efectivului de "universitati" sau cu dilatarea fara premise indispensabile (profesori veritabili, infrastructura etc.) a programelor de astazi. Nu marimea confera relevanta unei universitati, ci calitatea efectiva a studiilor.

Diverse persoane cultiva la noi, din nou – chiar in momentul in care in orice tara civilizata se cauta extinderea si intensificarea educatiei (S.U.A., care are cele mai prestigioase universitati, isi pune problema cresterii "nivelului" educatiei, incat ne putem intreba: ce ar trebui sa faca cei care nu au universitati comparabile cu cele americane?) – ideea gresita ca ar fi prea multi studenti in raport cu slujbele aflate la dispozitie. Sunt, paradoxal, persoane din facultati care nu atrag studenti, oameni care se tem de concurenta noilor absolventi sau de concurenta pur si simplu, responsabili de oficii ale fortelor de munca judetene care isi inchipuie ca lumea se sfarseste cu ei.

Or, trebuie amintite cateva lucruri simple. A studia in invatamantul superior este, in fond, un drept al persoanei, iar acest drept se asuma explicit in tot mai multe tari. Validitatea profesionala a unei diplome nu mai este nelimitata; probabil ca ea inceteaza inainte de zece ani, daca nu intervine formarea continua. Tendinta tarilor dezvoltate este sa generalizeze treptat nivelul bachelor. Desigur ca problema gasirii unui loc de munca de catre absolvent este cruciala si trebuie abordata cu toata gravitatea de catre multe instante ale administratiei. Este, insa, un fapt bine stabilit acela ca absolventii de invatamant superior adevarat gasesc mai usor slujbe decat ceilalti.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page