Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Colaps moral egal colaps economic

Preot Paroh Aurel Sas, Las Vegas

„Cine este inteleptul, care sa priceapa, si cui a grait gura Domnului, ca sa spuna pentru ce a pierit tara si a fost arsa ca un pustiu, incat nimeni sa nu mai treaca prin ea? Si Domnul a raspuns: „Pentru ca au parasit Legea Mea, pe care le-am pus-o Eu, si nu au ascultat glasul Meu, nici nu s-au purtat cum le poruncea acel glas (Ieremia 9:12-13)

(Continuare din numarul precedent)

Acestea erau pacatele Sodomei si Gomorei cu homosexualitatea in frunte, care au condus la colapsul moral, la caderea din standarele de viata normala si la plata pacatului care este moartea (cf. Rom. 6:23) la orasele Sodomei si Gomorei cu locuitorii ei. Aceste pacate strigatoare la cer le vedem astazi cum isi cer drepturile si cum sunt aprobate de guvernele lumii.

Colaps moral si economic in Egipt

„Iata, vin sapte ani de belsug mare in tot pamantul Egiptului. Dupa ei vor veni sapte ani de foamete si se va uita tot belsugul acela in pamantul Epitului si foametea va secatui toata tara” (Facere 41:29-30).

Asa a talcuit Iosif visul lui Faraon ca, vor veni sapte ani de belsug si sapte ani de foamete peste tara Egiptului, si faptul ca visul s-a aratat de doua ori lui Faraon, aceasta inseamna ca este lucru hotarat de Dumnezeu sa se implineasca (cf. Fac. 41:32). „Cei sapte ani de foamete” erau urmarea pacatului idolatric in tot Egiptul si imoralitatile care aveau loc. De exemplu: Tanarul Iosif, care a fost luat de egipteanul Putifar in casa lui, si care la randul sau era comandantul garzii lui Faraon, a ajuns ca femeia lui Putifar sa-i zica lui Iosif: „Culca-te cu mine!” (Fac. 39:1-7).

Iosif neacceptand pacatul desfraului cu femeia stapanului sau, ea a mers la Putifar si spus invers, ca evreul Iosif i-a zis ei: „Culca-te cu mine!”, iar Putifar la bagat in temnita pe Iosif, iar mai-marele temnitei a dat pe mana lui Iosif conducerea temnitei (cf. Fac. 39:8-23).

Colapsul economic din Egipt a fost salvat, pentru ca Faraon a ascultat sfatul lui Iosif de a pune un barbat priceput si intelept peste tara Egiptului ca, sa economiseasca grau pentru paine din cei sapte ani de belsug, pentru cei sapte ani de foamete (cf. Fac. 41:33-36). Acest sfat a placut lui Faraon si diregatorilor lui, si i-a zis lui Iosif: „Apoi a zis Faraon catre Iosif: de vreme ce Dumnezeu si-a descoperit toate acestea, nu se afla om mai intelept si mai priceput decat tine. Sa fii dar tu peste casa mea. De cuvantul tau se va povatui tot poporul meu si numai prin tronul meu voi fi mai mare decat tine. Apoi Faraon a zis lui Iosif: Iata, eu te-am pus astazi peste tot pamantul Egiptului! si si-a scos Faraon inelul din degetul sau si l-a pus in degetul lui Iosif, ... era de treizeci de ani (cf. Fac. 41:39-57).

Si venind foamete peste toata fata pamantului, Iosif, omul cu Duhul lui Dumnezeu (cf. Fac. 41:38), a deschis jitnitele si a vandut paine la toti egiptenii si la toti care veneau si din alte tari in Egipt sa cumpere grau (cf. Fac. 41:56-57). Asa a ajuns si familia lui Iosif, tatal lui Iacov, cu fratii lui in Egipt sa cumpere grau de paine si apoi sa se mute la Iosif in Egipt. Cititi capitolele de la 42 la 47 din Cartea Facerii. Se pot vedea lucrarile lui Dumnezeu de purtare de grija pentru cei ce cheama numele Lui (cf. 2Tim. 2:19)

Deci, in salvarea pieirii poporului in cei „sapte ani de foamete”, constatam, caci, colapsul moral, care duce la colapsul economic, poate fi salvat prin oameni cu Duhul lui Dumnezeu ca evreul Iosif din Egipt, despre care Faraon a zis: „Si a zis Faraon catre dregatorii sai: Am mai putea gasi, oare, un om, ca el, in care sa fie duhul lui Dumnezeu?” (Fac. 41:37).

Aceasta inseamna ca, Faraon a fost luminat de Dumnezeu, sa vada in Iosif duhul lui Dumnezeu, pentru a se salva poporul in cei „sapte ani de foamete”. Asadar. Intre toti inteleptii Egiptului si intre toti preotii egiptenilor, care slujeau idolilor, nu s-a gasit un intelept cu duhul lui Dumnezeu, ca Iosif, caruia Faraon sa-i poata incredinta tara spre salvare in anii de foamete, decat numai evreul Iosif. Prin urmare, colapsul moral si economic de azi, din aproape intreaga lume, poate fi salvat numai prin oameni cu duhul lui Dumnezeu. Si acum, iata, raspunsul Domnului Iisus, care zice: „Cine are urechi de auzit sa auda.” (Matei 13:9).

Tragic ar fi, in vremea aceasta, a colapselor morale si inceputul celor economice, sa se adevereasca proorocia lui Isaia, care zice: „...Cu urechile veti auzi, dar nu veti intelege, si cu ochii va veti uita, dar nu veti vedea. Caci inima acestui popor s-a invartosat si cu urechile aude greu si ochii lui s-au inchis, ca nu cumva sa vada cu ochii si sa auda cu urechile si cu inima sa inteleaga si sa se intoarca, si Eu (Dumnezeu) sa-i tamaduiesc pe ei” (Matei 13:14-15).

Colaps moral si ratacirea de patruzeci de ani in pustie

In istoria poporului Israel, dupa iesirea din Egipt, sub conducerea lui Dumnezeu prin Moise, trecerea prin Marea Rosie si calatoria prin pustie spre pamantul fagaduintei, Canaan, (cf. 1Cronici 16:18), poporul a cazut in multe colapse morale din cauza neascultarii incat Dumnezeu a vrut sa-i piarda, dar Moise s-a rugat pentru ei si Dumnezeu i-a salvat (cf. Iesire 32:10-14).

Cele Zece Porunci

Cand Moise era pe Muntele Sinai, unde a stat „patruzeci de zile si patruzeci de nopti” (cf. Iesire 24:18), sa aduca Tablele Legii, cele Zece Porunci, de la Dumnezeu, poporul si-a facut vitel de aur, ca dumnezeu si s-a inchinat lui (cf. Iesire 32:1-6). Tablele Legii aduse de Moise, de la Dumnezeu din Muntele Sinai, Scriptura zice despre ele, ca: „Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu si scrierea era scrierea lui Dumnezeu, sapata pe table” (Iesire 32:16).

Moise ajungand din Munte jos la popor, cand s-a apropiat de tabara a dat Tablele Legii la o parte si s-au sfaramat, iar vietelul de aur l-a ars in foc (cf. Iesire 32:19-20). Apoi, l-a intrebat pe Aron, ce s-a intamplat? Iar el a raspuns ca: poporul acesta razvratitor i-a cerut sa-i faca dumnezei, iar el le-a cerut aurul pe care l-a aruncat in foc si a iesit acest vitel (cf. Iesire 32:21-24).

Astazi, la fel ca atunci, Domnul Iisus Hristos a adus Evanghelia mantuirii omenirii, iar oamenii si popoarele in loc sa stea s-o primeasca cu Credinta isi fac dumnezei de aur, de unde urmeaza ratacirea si moartea lor. De ce? Din cauza neascultarii.

Dupa o vreme, Dumnezeu l-a chemat din nou pe Moise sa se suie in Muntele Sinai, zicandu-i: „Zis-a Domnul catre Moise: Ciopleste doua table de piatra, ca cele dintai, si suie-te la Mine in munte si voi scrie pe aceste table cuvintele care au fost scrise pe tablele cele dintai, pe care le-ai sfaramat” (Iesire 34:1). Si a facut Moise precum Domnul i-a poruncit, si a stat in Muntele Sinai la Domnul Dumnezeu, iarasi "patruzeci de zile si patruzeci de nopti", cand nici paine nu a mancat, nici apa n-a baut si a adus Moise Tablele Legii, din nou, cu cele Zece Porunci (cf. Iesire 34:28).

Cand Moise s-a pogorat de la Dumnezeu, din Muntele Sinai la popor, fata lui stralucea, pentru ca vorbise cu Dumnezeu, iar fiilor lui Israel le era frica sa se apropie de el. Atunci Moise i-a chemat la el si au mers toate capeteniile obstei si le-a spus tot ce poruncise Domnul pentru ei in Muntele Sinai (cf. Iesire 34:29-35). Astfel, poporul Israel a ratacit prin pustie si l-a haranit Dumnezeu cu Mana, „patruzeci de ani", pana a ajuns in tara fagaduintei, Canaan (cf. Iesire 16:35), „unde curge lapte si miere” (cf. Iesire 33:3). Iar in Canaan au intrat numai copiii celor ce iesisera din Egipt, din cauza neascultarii de Dumnezeu.

Apa din Stanca

Iata Eu voi sta inaintea ta acolo la stanca din Horeb, iar tu vei lovi in stanca si va curge din ea apa si va bea poporul”. Si a facut Moise asa inaintea batranilor lui Israel.”(Iesire 17:6). „A luat deci Moise toiagul din fata Domnului, cum poruncise Domnul. Si a adunat Moise si Aron obstea la stanca si a zis catre obste: „Ascultati, indaratnicilor, au doar din stanca aceasta va vom scoate apa?” Apoi si-a ridicat Moise mana si a lovit in stanca cu toiagul sau de doua ori si a iesit apa multa si a baut obstea si dobitoacele ei.”(Numeri 20:9-11). Deci: „Increde-te in Domnul si fa binele, locuieste in tara si umbla in credinciosie” (Psalm 37:3), caci „Domnul poarta de grija” (cf. Facere 22:14).

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page