Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Despre o carte ce demoleaza demitizarile pseudo-istoricilor post-decembristi, în frunte cu „literatul” Lucian Boia

 

Multa vreme am crezut ca la UBB nu sunt absolventi de istorie care stiu sa scrie carti bune, nu numai pastise demitizante apud Lucian Boia si manuale alternative de cea mai joasa speta intelectuala, fara valoare stiintifica. scoala istorica clujeana azi, fara un I.A. Pop, O. Ghitta, D. Radosav, L. Tarau, I. Bolovan sau Vali Orga, nu ar fi decat o echipa de activisti civici si eterni bursieri fara opera. Totusi, am citit cu interes zilele acestea o exceptionala carte semnata de tanarul cercetator Florian Dumitru Soporan de la Centrul de Studii Transilvane: „Natiunea Medievala in Europa Centrala si de Est” (secolele XIII – XVI), Presa Universitara Clujeana, 2008. Tanarul istoric demanteleaza stiintific, cu succes, intregul esafodaj istoriografic post-decembrist privind lipsa unui sentiment etnic si religios la natiunile medievale, in special la romani. Cartea este construita pe teoria idei de natiune medievala lansata in anii 80 de istoricul Pompiliu Teodor si continuata de I. A. Pop in anii 90. Florian Dumitru Soporan considera ca din zorii evului mediu a existat o identitate regionala, etnica, lingvistica si religioasa la popoarele Europei. Sigur aceasta nu era ridicata la rangul de ideologie nationala a sec. XIX, dar sentimentul apartinator a omului de un neam, o limba si o religie a existat inca de la inceputuri. Teritoriul, etnia, limba si religia au fost factorii care au coagulat popoare si le-au identificat si particularizat intre ele. Chiar si xenofobia medievala a fost un factor de diferentiere fata de celalat, impotriva celor care vorbeau o alta limba si aveau o alta religie. Florian Dumitru Soporan expune gradual cu documente si argumente cum ideea de Franta s-a construit incepand cu secolele XII in jurul Regelui, iar cronicarii francezi in secolul XIII vorbeau de poporul francez si Regatul Frantei, care trebuie „sa cuprinda toate teritoriile locuite de francezi”. Lupta regelui francez sau a imparatului german pentru investitura nu erau decat emancipari nationale in subsidiar fata de centralismul religios al Romei. Ideea de national a trecut de la Republica Christiana la particularitati regionale. De la „gentes” la „regna” sau chiar „natio”. Chiar si razboaiele religioase au fost modalitati de afirmare etnico-nationale: M. Luther prin Reforma a rupt pe germani de Roma si a coagulat natiunea germana din punct de vedere religios, asa cum husitii au fost rebelii religiosi care i-au identificat/diferentiat pe cehi fata de nemtii romano-catolici. Razboaiele Poloniei fata de Ordinul Teuton a fost o miscare de emancipare si eliberare a polonezilor fata de germani, care ii urau si deconsiderau pe acesti slavi vestici. Moscova lui Nevski si Donskoi, nu a fost altceva decat o coagulare etnica a poporului rus in jurul Ortodoxiei si a luptei de eliberare de sub tatari. De asemenea, Notarul Anonim de la curtea lui regelui Bela al III-ea si Simon de Keza vorbeau deja de o natiune maghiara coagulata in sens medieval, la sfarsitul secolului al XIII-lea.
 


Cronicarii sarbi si bulgari vorbeau in secolul XIV de o constiinta etnico-religioasa a celor doua popoare de frontiera a crestinatatii in Balcani fata de avantul islamic al otomanilor. Singurul popor, caruia istorici, ca Lucian Boia -, fara apel la cronici si documente si nu ne-a convins de ce, spun ca nu era o natiune medievala -erau romanii. Desi cronicarii Macarie – prin religie -, Ureche, Costin (sec. XVI – XVII) vorbesc limpede de constiinta unitatii etnice a romanilor din jurul Carpatilor, de originea lor „de la Ram”, ca erau ortodocsi, Lucian Boia si autorii manualelor alternative eludeaza documentele si faptele istorice si exclud pe romani din concertul european de natiuni medievale. Toata istoria fondarii Valahiei si Moldovei este legata de descalecatul romanilor din Maramures si Fagaras, care fugeau de opresiunea catolica maghiara peste Carpati la un popor de acelasi neam si religie; lucru acesta nu vrea sa-l vada Lucian Boia, dar excelent o prezinta in carte tanarul istoric clujean Florian Dumitru Soporan. Orice turist care viziteaza manastiri vechi din Ardeal poate observa inscriptii slavone ce amintesc de ctitori ortodocsi din Moldova sau tara Romaneasca, care inaltau biserici si lacasuri de cult pentru fratii lor intru neam si credinta dincolo de Carpati, dar in viziunea lui Lucian Boia si autorii manualelor alternative, aceste argumente nu sunt relevante privind recunoasterea unitatii de limba, neam si religie a romanilor medievali. Pentru ei, Mihai Viteazul nu este decat un mercenar aventurier platit de Casa de Habsburg, desi dupa fenomenul unirii de la 1600 absolut toti cronicarii maghiari au reactionat violent, de frica, in scris impotriva ideii de unitate a valahilor si schismaticilor ortodocsi. Cartea lui Florian Dumitru Soporan este o replica stiintifica edificatoare si letala pentru pleiada de istorici „literati”, mai mult eseisti si prozatori, in frunte cu Lucian Boia, care din dorinta de a epata si a face multi bani din scandaluri carturaresti au renuntat de mult la statutul de profesori de istorie si scriu in acelasi registru ideologic ca Mihail Roller din anii 50.

Ionut Tene

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page