Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Copacul Viu Îsi Leapada Frunzele Vestede În Bataia Furtunii



„Imi este tot mai greu sa ma inteleg,” spuse Cristian in timp ce isi turna o portie buna de cafea in ceasca. „De mai multe zile am impresia ca totul imi sta impotriva, desi incerc sa fac tot ce pot sa imi controlez gesturile si gandurile,” continua aparent intr-un monolog ce se inchidea asemenea unui cerc din locul de inceput.

„Fii mai concret,” raspunse Mihai. „Nu este indicat sa controlezi in detaliu ceea ce simti, fiindca mereu vor fi lucruri pe care involuntar le vei omite. Mai degraba iti recomand sa evidentiezi ce anume iti cauzeaza suferinta, iar dupa aceea sa te concentrezi pentru identificarea unei posibile solutii.”

„Nu intelegi ca nu exista solutie? De indata ce as exprima ceea ce simt cei din jur ar reactiona impotriva mea fara sa le pese de furtuna pe care o port in suflet,” replica Cristian plimbandu-se nervos prin mijlocul camerei. „Sunt prins intr-un joc fara iesire, iar acest lucru ma deprima fiindca nu intuiesc nicio rezolvare, ci doar o continua suferinta pana la disolutia deplina a propriei mele persoane.”

Vantul batea cu putere in fereastra ce dadea catre un parc in care zareau mai multe alei pe care nu se plimba nimeni la acea ora tarzie cand noaptea lua in stapanire orasul cu tot ce cuprindea el. Norii se stransesera, iar picuri mari de ploaie incepeau sa cada stergand suprafata neteda a drumului din fata casei si trotuarele flancate de copaci plini de frunze ce fosneau ca intr-un cor de glasuri ce vorbeau prin sunete continue ce tineau loc de cuvinte.

„Cauti o solutie?” simti nevoia sa intervina Mihai. „Daca asa stau lucrurile, atunci esti pe calea cea buna! Deseori, drumul catre iesirea dintr-o circumstanta defavorabila incepe prin simplul efort de a depasi barierele ce te inconjoara, chiar daca pe moment nu ai inca viziunea continuarii jocului vietii,” continua el. „Iti spun din experienta, ca de fiecare data cand ajungi in ‘locul fara iesire’ la scurt timp se produce o schimbare majora si se trece intr-un nou cadru.”

„Vorbe, vorbe si iar vorbe! Tu crezi ca exagerez cand spun ca nu mai identific vreo solutie? Ca in jur nu intrezaresc nicio iesire? Si cel mai grav este faptul ca nu mai suport acest joc al dedublarii prin care imi maschez simtamintele. Cat timp pot sa merg in felul acesta?” izbucni Cristian lovind fara sa vrea coltul unui scaun ce se rasturna cu zgomot pe podea.

Un fulger straluci prin mijlocul cerului. Imediat, glasul unui tunet anunta inceperea furtunii. Vantul batea in rafale ce indoiau copacii, smulgea frunzele si tara crengi rupte pe mijlocul strazii. Ploaia devenea tot mai puternica, iar stavilarele cerului se deschisera pentru a permite raurilor nevazute sa se reverse peste pamant, locuri si oameni, mai precis asupra acelor nefericiti ce subestimasera forta furtunii si se aventurasera pe jos sau cu masina sa iasa prin oras.

„Nu sunt doar vorbe,” raspunse Mihai. „Dupa cum stii, dinamica naturii se reflecta prin alternante ce contrasteaza violent precum noaptea fata de zi sau iarna fata de vara. Aceasta alternanta este normala, dar noi, oamenii, avem tendinta sa ne construim sisteme de gandire ce ignora alternanta contrariilor. De exemplu, avem o gandire de ‘vreme buna’ pe care o construim cu atentie si migala, dar ignoram venirea principiului contrariu pentru care nu ne pregatim defel,” continua el. „Din aceasta cauza, in loc sa ne intareasca experienta alternarii principiilor, ajungem sa fim slabiti tot mai mult, fiindca pregatirea noastra ramane unilaterala.”

„Ce vrei sa spui?” replica taios Cristian. „Cum sa imi construiesc o viziune de ‘vreme rea’ fara sa ajung sa ma deprim? Tu crezi ca este simplu sa ti se distruga universul interior datorita trecerii prin experiente demoralizatoare? Sau subestimezi forta adevaratelor incercari ce iti subrezesc pana la limita resursele interioare? Nu cred ca esti realist in ce afirmi, ci mai degraba oferi niste sfaturi aparent logice, dar lipsite de temeiul experientei.”

„Nicidecum,” raspunse Mihai. „Am o experienta apreciabila in a intelege logica alternarii fenomenelor in propria mea viata. Pe parcursul mai multor zeci de ani am observat cum trecerea de la o extrema la alta a contextului in care ma aflam nu si-a schimbat vreodata maniera de manifestare. Daca te raportezi doar la o perioada scurta, intr-adevar, lucrurile par dezechilibrate; dar daca maresti scara timpului, atunci vei remarca o interesanta armonie, ce scapa perceptiei de moment.”

Norii trecusera, iar luna aparu pe cer in toata splendoarea ei. Nu era complet plina, dar contururile sale ovale confereau grandoare stelelor ce o inconjurau asemenea unor jerbe intinse pe suprafata neteda si mata a cerului. Vantul devenise calm, continuu si mangaia coroanele copacilor. Linistea se asternu peste intreaga zare, in timp ce luminile orasului licareau timid asemenea unor licurici imprastiati printre firele de iarba.

„Vrei sa spui ca daca voi privi dintr-o perspectiva mai ampla, atunci voi putea distinge o solutie oferita chiar prin schimbarea ce va veni?” raspunse Cristian de data aceasta pe un ton calm. „Da, ai dreptate cand spui ca exista o alternanta a principiilor, iar inchiderea perspectivei precede deschiderea sa ulterioara. Imi aduc aminte cand in adolescenta am vrut sa imi pun capat zilelor din cauza unor suferinte, pe care acum le consider de-a dreptul ridicole. Doar instinctul de conservare m-a scapat in acea ocazie, dar revizuind experienta dupa treizeci de ani, imi dau seama ca lipsa de perspectiva imi ingusta viziunea si nu imi oferea nicio alta solutie.”

„Imi pare bine ca ai inteles acest  lucru,” spuse Mihai in timp ce privea pe fereastra catre cerul bogat de stele. „Din perspectiva prezentului este imposibil sa distingi viitorul. Insa daca vei lua in considerare toata experienta vietii prin care ai trecut, atunci vei identifica principii ce anima intreaga existenta si care nu se schimba vreodata. Astfel, cand ajungi la o limita de netrecut, cu siguranta ca urmeaza un salt neasteptat pentru ca jocul sa continue mai departe. Nu trebuie decat sa astepti in liniste si cu rabdare schimbarea situatiilor din jur; daca vrei, este asemenea furtunii, ce nu poate dura la nesfarsit, ci dupa un timp de dominatie, se retrage in tacere pentru a lasa loc derularii normale a lucrurilor.”

Cristian renunta sa mai bea o noua ceasca de cafea. Privi cerul si remarca frumusetea naturii dupa trecerea furtunii si adauga ca pentru sine: „Cred ca este timpul sa mergem la culcare. In fond, maine va incepe o noua zi si nu am de gand sa o impovarez cu greutatile lucrurilor prin care am trecut!” raspunse el in timp ce parasea camera si isi abandona indoielile asemenea copacului ce isi leapada frunzele vestede si crengile moarte in bataia vantului furtunii.

Octavian Lupu
Bucuresti
28.04.2014


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page