Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Omagiu lui Nicolae Herlea


de Andrei Marga

Ca omagiu adus astazi baritonului Nicolae Herlea, sa ne gindim la personajele in care el a ramas de neuitat si sa ne intrebam: ce face unice aceste personaje prin libret, compozitie muzicala si, desigur, prin interpretare?
Rigoletto este comprimat, pana la urma, in aria „Cortigiani, vil razza dannata" din scena implorarii, cand cere umilit curtenilor din Mantova sa-i redea fiica rapita. Pe Figaro, din Barbierul din Sevilla, il gasim esentializat in aria „Largo al factotum". Regele Filip al II-lea din Don Carlos este captat in lamentatia „Ella giammai m'amo". Sau pe marchizul de Posa, gata de sacrificiu suprem, in adresarea catre Don Carlos, inaintea mortii. Contele de Luna, din Trubadurul, se prezinta pe sine in scena din fata castelului Leonorei. Iar Don Carlo di Vargas, din Forta destinului, se lasa surprins sintetic in scena in care i se adreseaza neandurator lui Don Alvaro, grav ranit si identificat ca ucigasul involuntar al lui Calatrava.
Am putea lua in analiza multe alte roluri ce revin baritonului, ca si celorlalti solisti, cu arii sau alte fragmente caracteristice pentru asumarea vietii de catre fiecare personaj. Opinia mea este ca astazi tocmai in expresivitatea personajelor in raport cu asumarea vietii este de cautat cel putin miezul a ceea ce ne spune opera lirica. Singura luata, muzica nu devine opera, iar daca devine, opera este cea care ne edifica asupra impletirii de destine exemplare, adancind atat asumarea fiecarui destin cat si aceasta impletire a tuturor destinelor prin muzica.
Hegel ne indrepta atentia, atunci cand aborda opera lirica, asupra muzicii, acceptand, desigur, ca textul poate favoriza mesajul operei. Muzica instrumentala i se parea cheia muzicii in general, iar opera reusita intervenea pentru a transpune in spectacol ceea ce muzica sesiza mai adanc. Kierkegaard cauta mesajul cel mai profund al operei la nivelul muzicii. Pentru el, restul - textul inainte de toate - are importanta secundara. Wagner ne-a aratat ca muzica nu este nicidecum totul in opera si ca opera devine altceva decat un joc conventional numai daca muzica si poezia fac corp comun. Nietzsche a legat muzica de viziunea asupra lumii, iar pe aceasta de destinul trait de personaje. Adorno a reamintit ca in opera miza este redarea a ceea ce este omenesc, incat cautarea de noi mijloace de expresie de catre compozitor este de la inceput legitima si indispensabila. Wagner a pretins libretului plauzibilitate in raport cu istoria parcursa si s-a concentrat asupra personalitatii protofondatoare a unei serii istorice. Ratzinger si Küng au pus accent pe capacitatea unica a muzicii de a sugera prezenta unei alte lumii decat cea experimentata de oameni in conditiile aspre ale istoriei.
Luand in seama toate aceste abordari, eu as pune in relief, inainte de toate, atunci cand cautam raspunsul la intrebarea „ce ne spune astazi opera lirica?", intruchiparea destinelor in personaje. Opera lirica este ilustrarea intalnirii destinelor exemplare cu ajutorul ingemanarii literaturii si muzicii si expresia unei trairi a lumii ca destin. Nu-l pastram oare in memorie pe Rigoletto ca intruchipare a fiintei umane ce se misca il lume conditionata de un handicap si nutrita de o iubire filiala ce se izbeste de brutalitatea anturajului? Nu-l indragim pe Figaro pentru ca gaseste in meritele modeste ale profesiei sale, de care aproape toti au nevoie, punctul de sprijin al vietii sale printre capriciile de nestapanit ale celor din jur? Nu ne starneste interesul Filip al II-lea ca potentat sfasiat intre vointa de putere si nazuinta de a intra in gratiile amoroase ale logodnicei fiului sau? Sau marchizul de Posa, ca personalitate oripilata de samavolnicii din jur, care alege sa se sacrifice in numele prieteniei indestructibile si libertatii? Nu ne atrage atentia contele de Luna prin convingerea ca iubirea Leonorei i se cuvine doar lui, in virtutea pozitiei in ierahia societatii? Nu ne impresioneaza Don Carlo de Calatrava prin obsedanta cautare a pedepsirii celor care au prilejuit moartea tatalui, chiar cu pretul propriei vieti? Pozitive, negative sau controversabile, personajele operei lirice intruchipeaza destine. Ele intra in interactiuni, iar libretele izbutite articuleaza interactiuni ele insele exemplare, dar opera lirica dobindeste o valoare aparte prin ceea ce reprezinta personajele caatare. Opera lirica isi castiga specificul si valoarea in fond prin forta exemplara a personajelor redate literar si muzical. (Fragment din conferinta „Ce ne spune astazi opera lirica?", sustinuta ca omagiu lui Nicolae Herlea, in 23 aprilie 2014, in programul „Medicina, cultura, arta", la Muzeul de Arta din Cluj-Napoca. Conferinta in intregime se gaseste pe andreimarga.eu.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page