Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

UTA-UTA CU BARCUTA



   Celebrul vals „Valurile Dunarii” care s-a bucurat de un enorm succes la sfarsitul anilor 1800, a fost inspirat de o frumoasa poveste de dragoste petrecuta in orasul Lugoj, din Romania. Autorul celebrei melodii care s-a cantat in deschiderea Expozitiei Universale de la Paris in anul 1899, in aranjamentul pianistului francez Emile Waldteufel, era Iosif Ivanovici, un banatean harazit cu mare talent muzical, instrumentist, dirijor de coruri, fanfare si compozitor. Creatia sa a insumat valsuri, cadriluri, polci, mazurci, piese de inspiratie populara, marsuri militare, dar si piese pentru pian, sau pentru voce cu acompaniament de pian. Iosif Ivanovici si-a facut un nume in lumea muzicala mai ales prin stralucitoarea compozitie „Valurile Dunarii”. Datorita popularitatii, inclusiv in epoca in care a fost creat, la sfarsitul secolului XIX, celebrul vals a fost adesea atribuit gresit lui Johann Strauss – fiul,  care compusese o alta piesa celebra – „Dunarea albastra”, lasand in urma lui un vals nemuritor, cunoscut in toata lumea..
   „Valurile Dunarii” a fost publicat si in Statele Unite ale Americii, cativa ani mai tarziu. Marlene Dietrich il canta la pian intr-un film de mare succes al anilor 1930. Cativa ani mai tarziu  piesa a aparut cu versuri adaptate in engleza „Oh, how we danced on the night we were wed!” si cu un nou nume, „The Anniversary Song”, in filmul „The Jolson Story” din 1946.
   „The Anniversary Song” sau „Danube Waves” a mai aparut de-a lungul anilor pe coloana sonora a multor filme celebre. In Romania „Valurile Dunarii” a fost auzita pentru prima oara intr-un film romanesc in 1959, in pelicula eponima semnata de regizorul Liviu Ciulei, dar era cunoscuta din vremea adolescentei mele si cantata la diferite instrumente. Il cantam la pian si fredonam cuvintele: „Barca pe valuri pluteste usor/ inima –mi salta plina de dor…”
   Iata, am ajuns in zilele noastre sa vedem imagini cu reprezentanti de seama ai tarii noastre in barca ce plutea pe ulitele unui sat, din judetul Teleorman, in scopul inspectarii inundatiilor din acel judet. Ca-n filme! Uta-uta cu barcuta! si barca impinsa de „sclavii” acestor timpuri, avandu-i pe „imparati” in barca, ferindu-i de apa care le-ar fi putut intra, deh Doamne!, in cizmele noi, curate, elegante.
   86 de comune fusesera inundate, 250 de persoane ramase fara un acoperis deasupra capului si trei vieti omenesti pierdute, reprezenta bilantul celei de a doua zi al inundatiilor, eveniment care are loc, de cele mai multe ori in luna aprilie a anului, cu intensitati diferite de la an la an, dupa cantitatile de apa cazute. Se pare ca ar fi trebuit sa se fi construit un baraj, pentru evitarea acestor catastrofe. Nu s-a facut la timpul potrivit si acum - consecintele. Despre necesitatea unor astfel de baraje s-a tot auzit in decursul anilor, dar nu s-a facut nimic pentru evitarea catastrofelor, nu din comoditate, ci mereu din lipsa de bani.  Nu s-a luat in consideratie faptul ca eventualele pagubele vor costa mult mai multi bani. Ce au facut politicienii cu promisiunile lor din timpul campaniilor electorale? Dar de ce sa ne mai intrebam, cand asa cum am mai spus-o candva, cele mai multe „gogonele” se „mananca” in timpul campaniilor electorale.
   In zadar s-au emis avertizari de catre meteorologi, pentru ploile si vantul care a suflat, in zadar ele se vor repeta in urmatoarele zile! Vizitele de lucru facute in acest mod nu incalzesc cu nimic inimile si suferintele oamenilor care si-au au pierdut membri de familie sau agonisirea de-o viata sub ape. O plimbare cu barca pe valuri trasa de niste vasali, chiar daca apa-i de cativa centimetri adancime, este placuta, se poate si fredona in gand frumosul vals scris din amor... Trebuie ca a fost placut, nu-i asa? „Barca pe valuri pluteste usor, ce-mi pasa mie de necazul lor …”. Compasiune? Sa fim seriosi! Spectacol grotesc!
   „Tu ce faci fa/ma Doina, aicea? Aveai chef de niste inundatii?” Suna cam asa: Fa, Doina, ti s-a facut de o inundatie? „Fa”- apelativ cu care s-ar fi adresat unui ministru si ministrul probabil a fost flatat ca i s-a acordat atentie in acele momente. A fost real sau nu, oricum, ne putem astepta de la oamenii needucati sau, cum am mai spus-o, de la copiii care zburdau pe maidanul cartierelor rezidentiale, nesupravegheati de parinti si invatand unii de la altii aceste apelative lipsite de respect. Copiii maidanezi de ieri, investiti astazi in functii inalte… Fiindca, spun, o mama nu se poate adresa niciodata copilului sau cu „fa, baiatule!”, dragostea de mama existand in sufletul fiecarei femei. Un limbaj ca acesta, smecheresc, este usor accesibil si firesc a fi luat ca exemplu de catre aceeasi categorie de oameni needucati. Se intipareste usor in memorie si iese cu greu, devenind obisnuinta. Si pana la urma nu intereseaza atat de mult cine a spus, daca chiar s-a spus, sau, s-ar fi putut spune, cat intereseaza gestul prostesc, lipsit de responsabilitate, aventurier, de a te plimba intr-o barca printre oamenii napastuiti, in loc sa pui mana sa ajuti cu ceva…
   N-a avut nimeni curajul sa le spuna, celor doi, vreo cateva vorbe pe care le meritau… Macar sa fi avut barca si niste vasle, sa-i fi vazut oamenii facand ceva, dand din maini… Dar nu! Stateau ca niste belferi, trasi de niste slugi. Unde le era bunul simt?
   Chiar daca unii considera bunul-simt a fi un atribut biologic nativ, Einstein spunea ca „Bunul simt este o colectie de prejudecati dobandite pana la varsta de 18 ani”. Pe scurt, de aici inainte, le ai sau nu le ai! Si daca nu ai dobandit bunul simt pana la varsta adolescentei si nu-l dovedesti in relatiile cu oamenii, inseamna ca nu ai pic de intelepciune sa poti intelege si respecta pe cei din jurul tau. Pentru apararea propriului eu, arma ta devine bascalia, luand totul in deradere. Nu s-a gasit nimeni sa le rastoarne barca, tot asa… in deradere?

Vavila Popovici – Carolina de Nord, USA

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page