Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DESPRE ACUZATII SI NEVINOVATIE

Marina GLODICI


Oamenii se bucura cand sunt apreciati si respectati cu adevarat de cei din jur. Specialistii spun ca acestea sunt nevoi ale fiecarui individ. Insa, cat de fericiti suntem cand cineva ne acuza in fata, sau in spate, de  anumite lucruri? Si mai ales pe nedrept! Depinde daca acestea sunt fondate sau nu. Domnul Isus spune in predica Sa de pe munte din Matei capitolul cinci, ca putem fi fericiti chiar si atunci cand  oamenii vorbesc despre noi lucruri urate si neadevarate. De ce? Deoarece Imparatia cerurilor este a noastra a celor care suntem atacati din cauza trairii noastre curate in fata Creatorului. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca noi nu suntem chemati sa ne judecam unii pe altiii. Ci sa ne intelegem, sa ne  pretuim si sa ne sprijiim reciproc. Lesne de spus! Cand vedem ca cineva este talentat in vreun domeniu (desi avem o nevoie stringenta, mai ales in administratia tarii) cit de mult ne bucuram? Ne  apucam sa il barfim, desi nu suntem siguri de nimic ce spunem, nu suntem, convinsi de cele auzite de la zvonieri, dar egoismul, invidia ne domina in asa masura, incat uitam ca putem jena, sau vatama onoarea semenului nostru, in loc sa ne bucuram ca Dumnezeu a binecuvantat societatea cu persoane minunate. Dar... de cand e lumea, ura fata de oamenii inteligenti si curati la suflet si mai ales drepti a fost mai mare decat fata de oricine, chiar diabolica. Furia raului se manifesta uneori agresiv, alteori subtil si languros, de cateodata e greu sa iti  departajezi prietenii de dusmani. Dar asa s-a intamplat si in viata Domnului Isus care a „suferit o impotrivire foarte mare” din partea celor pe care i-a iubit pana la sfarsit, incat si-a dat viata pentru noi.
Cineva sustinea ca orice decizie ai lua, lumea tot te judeca si te acuza. Da. E adevarat, numai ca, nu suporta ea consecintele hotararilor tale. Asadar, in fata cui trebuie sa ne infatisam nevinovati si cu mainile curate? In fata Celui care le stie, care le vede si cunoaste toate lucrurile despre noi, adica Dumnezeu. Si cum putem fi neprihaniti, adica drepti in fata Creatorului? Numai crezand in jertfa Domnului Isus Hristos, lasandu-ne convinsi de Duhul Sfant ca suntem pacatosi, eliberandu-ne astfel de trecut, ne predam cu totul vietile in mainile Lui. Acceptand Calea, Adevarul si Viata  Lui Dumnezeu sa ne acapareze mintile si intreaga noastra fiinta.
Revenind la acuzatii, din pacate, unii politicieni (si spun asta chiar si cei care fac politica religioasa) sunt foarte dibaci sa faca afirmatii nefondate chiar prin metoda confuziei intentionate, cu un tupeu de neimaginat. Si dupa metodele de constrangere sau de incriminare a celor din jur ii poti repera pe cei care au fost in aparatul de opresiune al regimului trecut, continuandu-si aceeasi  activitate antipersoana, fiind chiar mandri cat de buni manipulatori sunt. De ce? Deoarece indiferent de regim, exista aceeasi lupta intre bine si rau, intre Dumnezeu si diavol.
 Cu ceva timp in urma, eram reporter la un ziar local si am cerut telefonic unui primar, sa-mi dea informatii despre o sedinta publica. Neintelegand exact cine il suna, interlocutorul meu a inceput sa ma acuze ca as fi scris un material impotriva domniei sale si ca nu eram o profesionista. Cerandu-i unele detalii, am ajuns la concluzia ca materialul apartinea altei publicatii si era semnatura unui barbat. Atunci am repetat numele meu, spunandu-i ca tocmai cu mine vorbea si a fost rusinat. Atunci mi-am dat seama cit de mincinosi si josnici pot fi unii, ascunzandu-se dupa o calitate sau alta. Acuzatii, acuzatii! Ce dezamagita eram! Aveam o parere buna despre persoana aceea. Pacat! Probabil ca ma ataca deoarece avea comanda poltica ori sa se gudureasca fata de alti colegi de breasla, pentru a-l promova mai des sau cine stie de ce eram incomoda si pentru domnia sa. Oricum, gestul nu a fost demn de un sef si nici de un politician cu o coloana verticala. Eu nu faceam politica, doar vroiam sa informez cetatenii din localitatea respectiva sa poata participa si ei la sedinta consiliului local.
O alta atitudine avea un asa-zis coleg de breasla. Glumet cum era si cu „simtul umorului dezvoltat”, (niciodata cinic fata de el insusi) dar fara bun simt fata de altii, batjocorea mai ales pe cei care erau cinstiti si se bazau pe munca lor. Intr-o zi l-am abordat, spunandu-i ca pot sa il ajut sa-si corecteze comportamentul, depunand o plangere penala. Atunci, cineva care era foarte sustinut, probabil politic, a venit la mine sa-mi spuna ca asa este el. Da, dar aici suntem in loc public si trebuie sa ne purtam asa cum ne cere legea. Cu respect si decenta. Cum adica sa tolerez actiunea infractionala a cuiva care da un exemplu  prost tineretului? Si sa motivez ca asa este el! In locurile publice, inclusiv in incinta firmelor, trebuie sa fie decenta si respect! Asa cum ne cere legea! Asa cum in locurile sfinte ni se cere piosenie! Asta e corectitudinea comportamentala pe care o impune Legiuitorul si alaturi de acesta scriitorii, jurnalistii, juristii si toti cetatenii de buna credinta, de cand e lumea. Deci putem critica, face pe altii  „troaca de porci”  si apoi sa motivam ca asa suntem noi? E corect? NU! Daca e asa, atunci, neaparat, trebuie sa ne schimbam sa nu fim asa! Sa fim severi cu noi insine, drepti cu prietenii si generosi cu cei rai. Adica sa ii iertam, dar sa ii si corectam, ca altminteri nu ne ramane decat sa toleram lipsa de instructie si gandirea infractionala. Si il voi cita pe scriitorul Alexandru Vlahuta, din  „Scrisoarea catre fiica sa Margareta”: „... cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei si al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg, cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata, de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: «Uitati-va la mine!» Dar mai ales as vrea sa scriu, de-a dreptul in sufletul tau aceasta: «Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti». Nu e triumf pe lume, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata”. Iata cum trebuie sa fim: cu o constiinta curata. Doamne, ajuta-ne!
In general, cei care ataca persoana si nu faptele   acesteia este diabolic. Chiar si legea incrimineaza si condamna fapta si nu persoana. Imi amintesc de dreptul Iov din Bilbie care desi era total nevinovat, totusi, satana il acuza si cere sa ii atace corpul uman. Si acest mare titan al credintei, intelept si credincios ramane statornic si crede ca Dumnezeu vede totul si il va ajuta. Asa a fost? DA! De multe ori suntem acuzati de fapte pe care nu le facem, sau daca nu pot spune nimic despre faptele noastre pentru ca sunt bune, anticipeaza eronat motivatiile sau intentiile noastre. Si totusi noi stim ca Dumnezeul nostru este Drept si Rascumparatorul nostru este VIU. DA! El ramane credincios si Bun in toate circumstantele vietilor noastre! Biblia spune ca „cine va aduce para” impotriva alesilor Lui Dumnezeu? Nimeni!
 Si pentru ca „pacatul ne infasoara atat de lesne” si „suntem inconjurati cu un asa mare nor de martori”, atat de pe pamant si cat si din cer si sub privirea sacra a Creatorului, ar fi intelept sa ne lasam de acuzatii si barfe si de critici nedrepte si sa incercam sa traim in armonie  si „cumpatare”, in respect reciproc, pretuire si dragoste de semeni, asa cum ne-ar sta bine unor oameni moderni care traim in era atat de avansata din punct de vedere tehnic. Dar toate acestea nu se pot realiza fara Dumnezeu! Haideti sa ne curatam inimile de tot ce nu e drept si sa venim la Domnul Isus si sa-l urmam pana inca El mai sta cu bratele deschise sa ne primeasca si sa ne dea inimi si o gandire cu adevarat de Oameni noi. Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Marina GLODICI
Cluj-Napoca
8 aprilie 2014

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page