Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DUHURILE UNUI 13 APRILIE


„Hotii si Jandarmii“ pe aeroportul Otopeni

 

 Bagajele stateau doldora umflate in fata usii constiente parca de importanta lor, ca o doamna de companie din alte timpuri. Noi, in jurul mesei din sufragerie plecam capetele ascultand vocea soacrei mele ce-l invoca pe Domnul Iisus  sa aibe grije de noi patru pe  drumul diasporei unde ne pregateam sa pornim, departe de tot ce ne era familiar.  Mami rostea cuvintele cu jelanie, urmare golului din suflet lasat de plecarea fiicei cea mare, a inca doi nepoti si-a ginerului pentru care a fost si este, ca o mama,  dupa decesul timpuriu a celei ce l-a adus pe lume. Duhul Sfant salasuia printre noi luindu-ne spaima de meleagurile straine unde urma sa ajungem urmand cu ambitie visurile si idealurile noastre.

 

Mana experimentata a vamesei cotrobaia pe indelete, dar zadarnic,  continutul valizelor noastre descoperind locuri de fapt inexzistente unde putea fi ascunse ilegal “averile portabile” ale acestei grupe de cetateni fara de cetatenie.Documentele maron de calatorie ii sporeau si mai mult zelul profesional. Cu cat improbabilitatea de a gasi ceva ilegal devenea mai mare cu atat controlul bagajelor devenea mai tenace. Privirea ei furioasa urmare a insuccesului nescontat aluneca pe mana sotiei mele unde, alaturi de verigheta, sclipea un modest inel din aur. Ingratiata de insuccesul profesional nescontat, femeia isi varsa necazul asupra lui, si inelul a trecut, cu aprobarea autoritatii ei vamale,  din degetul sotiei in palma stinghera a mamei.  De data asta Duhul Rau era printre noi !

 

O ultima adiere din mana si cu ochii plini de lacrimi treceam “frontiera” din aeroport, trezindu-ne deodata in partea cealalta, inca in tara, dar parca nu de tot?! In timp ce ce-l mic  isi lipea nasul de geamul salii de plecare contempland pasarea maiastra ce urma sa ne duca catre mult visata lume mai buna, in libertate, o fetita de circa noua ani jumate fugea printre picioarele soldatilor graniceri catre bunica lasata in urma, sub privirile stupefate si contrariate ale autoritatilor vamale si de granita .Ajunse fara dificultate, din nou in bratele ei. O imbratisare si sautare patimase si infractoarea din frontiera fugea inapoi catre noi, sub privirele stupefiate ale publicului din aeroport. Zimbetul ei malitios si ochii nevinovati de copil ii netezeau obstacolele din cale si faceau de prisos prezentarea vreunui document de identitate. Duhul bun o aducea inapoi in sala de plecare si nu dupa mult timp rasuna in difuzoare chemarea de imbarcare. Mana copilei se lipi cu ardoare de mana sotiei, ochii sclipeau ca dupa o sotie reusita si inelusul de aur trecu din nou la purtatoarea initiala. Duhul bun il aduse inapoi !

 

Doua ore mai tarziu aterizam la Frankfurt unde cu primii bani primiti de la Crucea Rosie  ne-am transformat primele visuri diasporale in realitate, cumparand cateva cutii de Cola si bananele de rigoare.Ca sa ajungem insa la limonada americana ambalata in cutii metalice ne lipsea technica manipularii acestor conserve , inelul din capac dovedindu-se pentru naivi  deosebit de fragil la incercarea de-al pozitiona in asa fel, incat sa ne permita consumul continutului. Toata stiinta academica acumulata pana atunci nu ne-a folosit la nimic.Duhul rau era din nou prezent. Un calator, vecin de compartiment cu noi, in trenul ce ne ducea la Nürnberg, a pus capat incompetentei noastre si cu varful unui pix ne-a repus in drepturi de consumatori, deschizand conservele. Acest tip de ambalaj este si in prezent un “nedorit” in gospodaria sau calatoriile noastre.

 

 

 

 

-2-

 

Ajunsi la Nürnberg, am fost luati un primire de un functionar al caminului unde eram stationati pe timpul necesar recapatarii drepturilor de cetateni. I se citea pe fata nemultumirea unei dupa amieze de dumineca in care a fost deranjat de aceasta grupa venita intolita in blanuri la 25° C si cu bagaje din care rabufnea cu ajutorul climatului cald si propice un zdravan iz de usturoi, acumulat de kilogramele de mezeluri ce le luasem cu noi, de parca mergeam in “tara nimanui”  supusi la foame si frig.  Ajunsi la caminul provizoriu am inceput sa impartim in mod samaritean salamuri si muschiuleti tiganesti  la toti colocatarii din vecinatatea paturilor noastre suprapuse  reusind astfel performanta de a imprastia izul usturoiului ca un duh oftalmic prin toata cabana unde locuiam.

 

Am pornit imediat sa rezolvam trei telefonate obligatorii inca in aceasta zi. Unul l-am realizat relativ usor si repede de la cabina telefonica din coltul strazii, celalalt insa s-a dovedit ceva mai complicat. Convorbirile cu America si Romania  nu se puteau efectua pe atunci decat de la posta sau prin comanda, de la un post telefonic particular. Pornind spre centrul orasului am optat pentru  tramvai, care circulau ca ceasul elvetian, dupa orar. Dar ritualul eliberarii unor bilete de calatorie s-a dovedit peste stiinta noastra in manipularea unui astfel de automat. Fiind dumineca, pe strada nici un om. Duhul pustiului ne-a jucat festa asa ca am pornit-o pe jos spre posta de la gara orasului. Ajunsi acolo dupa un mars demn de o instructie militara ne-am sunat rudele si am raportat sosirea noastra cu bine . Dupa ce ne-am intors tot pe jos acelas drum, am cazut ca lacustele moarte in paturile de lemn suprapuse din cabana si am dormit neintorsi si fara visuri pana a doua zi. Duhurile zilei de 13 aprilie n-au pregetat sa ne insoteasca in diaspora care  incepuse si  dureaza de mai bine de 30 de ani. Zile, cu duh sau fara, unele din ele  isi vor gasi locul in REMEMBER.

   

Robert Pugler

Recklinghausen

13.Martie 2010

 

 

     

 

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page