Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Românul care a condus o mare putere a industriei petrolifere: Dumitru Minovici (1897-1982)



(Articol primit de la Madalina Corina Diaconu)

 

A fost o vreme cand lucrurile au stat altfel. O vreme cand Romania exporta petrol si derivate, in toata Europa cel putin, fiind a treia forta petrolifera dupa Rusia si USA. Se intampla in perioada interbelica si s-a mai intamplat sa existe un trust, Societatea Creditul Minier, unde 51% din capital era romanesc. De aceea directorul ei a fost un roman. Si aceasta societate detinea rafinarii si o vasta retea de benzinarii din Romania pana Germania, incluzand Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Yugoslavia si Bulgaria. Astazi este invers. Centrul se afla la Viena iar capitalul romanesc este practic inexistent. Insa resursele, tot ale noastre.

Dar cine a fost acest director al Societatii Creditul Minier? Este vorba de inginerul in mine si petrol, Dumitru Minovici.

Dumitru Minovici a fost nepotul de sora al doctorilor Mina si Nicolae Minovici. Sora acestora din urma, Elena Minovici, s-a casatorit la 21 de ani, cu negustorul brasovean Zaharia Z.Furnica. Negustorii Furnica aveau un magazin situat pe strada Carol 66 din Bucuresti. Resedinta Elenei Minovici pana la casatorie a fost pe strada Popa Tatu nr.81. Casatoria s-a oficiat la 1 ianuarie 1892, prilej cu care cei doi au incheiat „un contract de casatorie in valoare de 25 000 lei” autentificat de Tribunalul Ilfov, o suma foarte mare, daca salariul unui functionar mediu rar trecea de 100 lei lunar.

Sotii Furnica au avut doi copii: Dumitru si Sofia. Dumitru Furnica s-a nascut la Bucuresti in ziua de 14 decembrie 1897. Desi inca din copilarie manifesta o atractie deosebita pentru arta, parintii lui au dorit ca, dupa absolvirea liceului Sf.Sava din Bucuresti, sa studieze la o universitate tehnica. In primii ani care au urmat marelui razboi dintre 1914-1918, Dumitru Minovici a urmat cursurile Facultatii Tehnice a Universitatii din Toulouse, unde a primit diploma de inginer chimist. A urmat studii doctorale la École du Petrole din Strasbourg.

Intors in tara, Dumitru a fost angajat in anul 1925 de Societatea Creditul Minier – care pe atunci furniza petrol romanesc in toata Europa. Pana in 1928 Dumitru Minovici a fost directorul Rafinariei de Uleiuri din Orsova pentru ca apoi sa  fie numit director al Serviciului Comercial. In aceasta calitate a activat pana in anul 1934 cand a fost numit director al filialei «Cremin» din Austria, filiala ce poseda doua rafinarii de prelucrare a titeiului si de uleiuri, precum si o intinsa retea de pompe si depozite. Ulterior a fost numit director al Departamentelor Filialelor din Strainatate si anume:

Crédit Minier Franco-Roumain din Paris; Nile Oil Alexandria din Egipt; Petroleum Associatie din Rotterdam; Azienda Petroli Italo-Rumena din Roma; Creditul Minier G.m.b.H., din Viena; Creditul Minier A.G., Berlin si Union Spolecnost pro obchod mineralnimi oleji s.r.o., din Praga.

A fost si membru in Consiliile de Administratie la Crédit Minier Franco-Roumain, Petroleum Asscociatie, Azienda Petroli Italo Rumena si Creditul Minier din Viena.

Aceste functii il obligau pe Dumitru Minovici sa calatoreasca aproape zilnic in toata Europa, pentru incheierea de contracte. A avut astfel posibilitatea sa viziteze muzeele, anticariatele, vanzarile de licitatii de obiecte de arta. A cumparat astfel multe piese rare de arta medievala pe care le-a expediat in tara cu intentia ca la intoarcere sa fondeze un muzeu. Intre 1939 si 1941, ajutat de arhitectul italian Enzo Canella, Dumitru a ridicat actualul muzeu de arta veche apuseana, donat in martie 1945 Academiei Romane. Disparand Societatea Cremin la nationalizare, Dumitru Minovici a devenit director al propriului muzeu. Concomitent a lucrat si la sectia de stampe, pentru a-si da avizul fata de diferite obiecte ce urmau sa fie achizitionate(carti, desene, manuscrise etc). A participat frecvent dupa 1948 la comisiile de achizitii ale diferitelor muzee. Dumitru Furnica-Minovici s-a stins din viata in anul 1982.

 

Cat de bogata i-a fost cariera de inginer aflam dintr-o adresa din 1945 a Societatii anonime romane pentru dezvoltarea industriei miniere „Creditul Minier”, unde Furniuca Minovici a activat timp de 18 ani. Urmeaza textul acestei adrese:

„Dl.Ing.D.Furnica-Minovici este functionarul societatii noastre inca din 1 martie 1927. D-sa dupa ce a fost timp de peste doi ani, directorul Rafinariei noastre de uleiuri din Orsova si dupa ce a activat si ca trimes al societatii noastre in strainatate: Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria si Austria, pentru a comercializa produsele noastre, a fost numit in anul 1928 director al serviciului Comercial. In aceasta calitate a activat pina in anul 1934, cand a fost numit director al filialei noastre din Austria, filiala ce poseda doua rafinarii de prelucrare titei si de uleiuri si o intinsa retea de pompe si depozite.

Dupa anexarea Austriei la Germania, pe baza raporturilor si expunerilor pe care ni le-a facut asupra situatiei noi create in care se gaseste Societatea noastra din Viena, in urma acestui act, Consiliul a hotarit vinderea organizatiei de detaliu si a actiunilor ce aveam la Rafinaria Korneuburg si limitarea activitatii noastre la vanzari en gros – cand va fi posibil, din depozitul dunarean Deggendorf.

De asemenea D-sa a lichidat si filiala noastra din Berlin, mutind sediul societatii la Viena.

Dupa efectuarea acestor probleme facute de d-sa in conditiile cele mai satisfacatoare pentru societatea noastra, Dl. Ing.D.Furnica-Minovici a fost numit in Centrala, director al Departamentului filialelor din strainatate si anume:

Crédit Minier Franco-Roumain, Paris, capital 35 milioane franci.

Nile Oil Alexandria, Egipt

Petroleum Associatie, Rotterdam, Olanda

Azienda Petroli Italo-Rumena, Roma, Italia, capital 10 milioane lire

Creditul Minier G.m.b.H., Viena, Austria

Creditul Minier A.G., Berlin, Germania

Union Spolecnost pro obchod mineralnimi oleji s.r.o., Praha, Cehoslovacia.

          A fost apoi si membru in Consiliile de Administratie la Crédit Minier Franco-Roumain, Petroleum Associatie, Azienda Petroli Italo Rumena si Creditul Minier-Viena.

Pentru o buna administrare a acestor societati era util ca Dl.Ing.D.Furnica-Minovici sa se deplaseze in tarile respective pentru a da directivele noastre filialelor, lucru pe care il facea de atitea ori decit gasea ca aceasta era necesar.

          De la inceputul razboiului mondial, din cauza dificultatilor de a calatori si de a obtine vizele, deplasarile cu timpul au fost, spre regretul nostru, mult reduse. Din septembrie 1939 pina in primavara anului 1940 d-sa a stat in Franta, unde a condus efectiv societatea, directorii fiind unul bolnav timp de luni de zile, celalalt mobilizat in tara. In urma a fost scurt timp in Italia unde il reclamau interesele filialei noastre din Roma si de unde s-a intors in tara.

Intre timp, razboiul continuind, relatiile cu filialele noastre au devenit tot mai reduse. Nu se mai putea avea legaturi telefonice, corespondenta incet, incet a fost redusa si ea, iar continutul ei foarte limitat, din cauza cenzurii din tarile respective, care era foarte severa. Dirijarea pe aceasta baza a societatilor noastre din strainatate, a  fost aproape imposibila de executat de aci din tara. Pe de alta parte din cauza razboiului, probleme foarte importante privind existenta societatilor, altele de ordin administrativ a personalului romanesc din filiale, se puneau foarte acut.

A fost imposbil, timp de mai bine de trei ani, dupa incercari zadarnice, sa obtinem o autorizatie de calatorie, pentru directorul nostru, pentru a putea merge in Franta si Olanda unde prezenta sa era in mod imperios ceruta.

Dupa nenumarate refuzuri consulatul German din Bucuresti ne-a sfatuit ca Directorul nostru sa mearga personal la Berlin unde in baza explicatiilor documentate ce le va da acolo, aratind motivele imperioase care determina societatea noastra de a solicita viza pentru d-sa, sprijinita si pe o nota a numitei autoritati sa incerce obtinerea vizei. Abia in Decembrie 1944 a putut obtine aceste autorizatii, cind s-a deplasat la Rotterdam si Paris, calatoria durind o luna.

In ianuarie 1945, la cererea noastra, s-a deplasat pentru trei saptamani in Elvetia, data de la care- fata de evenimentele care s-au precipitat in timpul din urma – orice deplasare a fost aminata, D-sa lucrind in Directia Generala.

Dl.Ing.D.Furnica-Minovici si-a indeplinit intotdeauna insarcinarile ce a primit in decursul celor peste 18 ani de activitate, in functiuni de conducere si raspundere, adesea foarte dificile si delicate, cu deosebita pricepere si tact, aparind interesele societatii noastre, atit in tara cit si in strainatate cu hotarire si demnitate.” [1]

 

Aceasta adresa a fost emisa pentru a-l ajuta pe Dumitru Furnica-Minovici sa nu fie epurat din structurile societatii de oamenii noului regim, epurari care au debutat in vara anului 1945 in toate ministerele si institutiile statului. Desigur, nu va scapa epurarilor in ciuda experientei sale si a specializarilor in domeniu.

 

Dintr-o „nota informativa” redactata ulterior despre Dumitru Furnica-Minovici, „informatorul” declara urmatoarele:

„Profesor Doctor N.Minovici – fondatorul si donatorul Muzeului de Arta Populara  «Dr.N.Minovici» si-a exprimat prin testament dorinta ca dupa moartea sa acest muzeu sa fie condus de nepotul sau, ing.Dumitru Furnica-Minovici. Inginerul Dumitru Minovici a condus acest muzeu, mai intii in mod gratuit pe perioada 1941-1948, si de atunci si pina aztazi in mod continuu ca salariat cu gradul de director.

Nenumarate sunt obiectele colectionate si donate de el muzeului, iar dupa moartea profesorului a investit sume importante de bani a caror recuperare nu a pretins-o niciodata, pentru consoidarea cladirii muzeulkui dupa cutremurul din anul 1940, pentru scoaterea igrasiei si pentru infrumusetarea usii de la intrare si a ferestrelor, cu chenare sculptate in piatra si foier forjat.

Tovarasul Ing.Dumitru-Minovici este o personalitate a vietii artistice si culturale a Capitalei. A creat si donat Academiei RSR, Muzeul de Arta Feudala, care ii poarta numele din anul 1945. De 22 ani face parte din comisiile de achizitie ale Academiei RSR pentru: manuscrise, documente, stampe, carti rare, precum si din comisia de achizitie a Muzeului de Istorie RSR si Muzeul de Istorie al Capitalei.

Cunoaste si vorbesle curent cinci limbi straine fiind adeseori solicitat de catre Presedintia Consiliului de Ministri, Academia RSR, Institutul pentru Relatii cu Strainatatea si alte diferite institutii si organizatii, de a prezenta personal Muzeul, oaspetilor oficiali.

Muzeul are o activitate culturala intensa. Organizeaza expozitii temporare, conferinta de presa, sezatori artistice, concursuri cu scolarii pe teme legate de muzeu, cistigatorilor acordindu-le Directorul personal, premii in carti.

Este printre muzeele fruntase ale Capitalei, ca mod de prezentare si ca numar de vizitatori individuali si in colective-romani si straini, oficiali si turisti.

Este administrat si condus ireprosabil atit din punct de vedere cultural educativ cat si administrativ, intretinerea cladirii si a parcului ce il inconjoara stirnind admiratia vizitatorilor”. [2]

 

Dumitru Furnica-Mimnovici a reusit cu o admirabila abilitate intelectuala sa se adapteze vremurilor. Iesit din primul razboi mondial in oragul primei tinereti si trimis de parinti sa „invete o meserie serioasa”, lasind iubirea pentru arta in sfera preocuparilor colaterale timp de peste 20 de ani, va sfarsi prin a-si cistiga existenta timp de mai bine de trei decenii, incepind cu 1948, din experienta dobindita la licitatiile de arta la care a participat pentru a-si mari colectia sa de arta aplicata medievala. O realitate pe care nu o banuia la mijlocul anilor’20, cand a inceput sa lucreze pentru Creditul Minier.

 

Adrian Majuru

Manager (director) Muzeul Municipiului Bucuresti

 

 

 

 

[1] Adresa oficiala cu datare indescifrabila, eliberata posesorului Ing.Dumitru Furnica-Minovici la cerea acestuia. Aici testul celor trei pagini ale documentului dactilografiat este redat integral.

 

[2] text cu titul „Nota informativa” batut la masina , nedatat si nesemnat. Textul celor doua pagini ale documentului este redat integral. Aceste doua documente au fost publicate prin amabilitatea domnului Constantin Costa-Foru.

 

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page