Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Paste trist!


Chiar nu intereseaza pe nimeni ca o batrana, 84 de ani, care a crescut trei fii, zace pe un pat de azil si se roaga sa fie dusa acasa ?  
Acasa, in casuta ei, pentru care a muncit alaturi de sotul ei, 89 de ani, el insusi bolnav, dependent de scaun cu rotile si cu ameteli care il pot, oricand, tranti la pamant.
Asa s-a intamplat in ziua de 15 martie 2014, cand, in fata unui magazin, o ameteala puternica a sotului, l-a trantit la pamant, atragand, in cadere si pe sotia sa, prinsa de bratul stang, ei numai asa umbland pe strada.  
Ajunsi la spital, batrana a fost diagnosticata cu "fractura de femur" si supusa operatiei, chiar a doua zi, duminica 16 martie. Dupa numai trei zile, fara acordul vreunui responsabil de sanatatea celor doi, a fost scoasa din spital si trimisa la un azil de batrani unde i-a fost grav afectata sanatatea. Dupa patru-cinci zile de pastile de dormit, dureri si iar dormit, sotul, care in tot acest timp a fost langa ea, a sunat salvarea care a dus-o, din nou, la acelas spital.
A inceput repararea a ceea ce se stricase la azil, vezica urinara si stomacul: instalarea unei pungi de urina fixa si efectuarea unui examen colonoscopic. La examenul de colonoscopie s-a constatat o iritare a anusului pentru care s-a dispus clisme de doua ori pe zi. In aceasta stare spitalul a dispus, pentru a doua oara, externarea bolnavei si cu acordul lucratorului social, impotriva sustinerii sotului, bolnava, intr-o stare grava, a fost trimisa la azilul St. Elizabeth, din apropierea spitalului Saint Agnes.
Fara a reprosa ceva azilului, care, nefiind o unitate medicala, nu poate face recuperarea bolnavului, cu atat mai mult cu cat in cazul sotiei mele, ea are nevoie de tratament, de vindecare, de eradicarea cauzelor durerilor pe care le reclama la orice atingere a piciorului operat.
Cu cateva zile in urma, ca urmare plingerilor mele, un radiolog al azilului a efectuat o radiografie a operatiei, dupa care mi-a spus sa iau programare la doctorul care a efectuat operatia, sa faca si el o radiografie. Asta mi-a intarit convingerea ca raul vine de la operatie.
In primul rand, nu sunt convins ca operatia era singura cale de tratament, motiv pentru care a fost externata dupa numai trei zile, iar  in al doilea rand, dupa operatie, bolnavul a fost lasat in voia soartei. Iar soarta, iata dupa cinci saptamani, bolnava isi doreste moartea acasa.
Doctorul chirurg care a operat-o, care inainte de operatie mi-a spus ca totul dureaza 2-3 saptamani, iar acum zice de doua luni, la intrebarea mea de ce depinde durata de refacere atat de variata de la un bolnav la altul, mi-a raspuns: nu stiu, eu sunt chirurg si nu ma intereseaza ce se intampla dupa operatie, probabil depinde de pacient, de organismul lui. Fara a fi de specialitate, imi permit sa-i spun dlui chirurg de ce depinde insanatosirea pacientului dupa operatie. Desi am trait in Romania 63 de ani si am avut destule internari si operatii, de asta data ma voi folosi de operatia suferita anul trecut de catre o ruda a mea, Bulencea Marioara, octogenara, din Bucuresti. Aceeasi operatie, aceeasi tehnica operatorie, diferit fiind numai termenul de recuperare, care, la Spitalul de Urgente, Floreasca, a durat trei saptamani, pacienta plecand acasa pe picioare si fara nici un fel de durere, in timp ce la Spitalul Saint Agnes, din Baltimore, dupa cinci saptamani, pacienta fiind la pat in azil, fara recuperare din cauza durerilor, cerand neincetat sa mearga acasa.
Diferenta rezida din atentia pe care chirurgul o da cazului. Doctorul Mariei Bulencea a vazut-o in fiecare zi din primele doua saptamani si a participat de fiecare data cand se descoperea rana pentru schimbarea bandajului, in timp ce Didona Tanasescu nici nu-l cunoaste pe chirurgul care i-a schimbat viata.
Romanii trebuie sa fie mandri de devotamentul doctorilor lor.
Daca ma intrebati ce ar fi de facut pentru a salva viata sotiei mele (de acum 66 de ani), propun: Sa fie de urgenta, internata intr-un alt spital, (Union Memorial sau NorthWest), unde un psiholog sa-i redea increderea in viata si sa i se aplice un tratament intensiv de refacere a sanatatii fizice, inclusiv expertize asupra operatiei.
Eu, insumi fiind epuizat, voi fi totusi zilnic langa ea, cu singura dorinta de a o mai vedea zambind. Multumesc celor ce m-au ascultat si mai mult, celor ce vor interveni la forurile competente pentru a salva o viata.
 Gheorghe Tanasescu
20 aprilie 2014
Baltimore, USA


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page