Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

IMPERIUL PELASGIC – POPULAREA PAMÂNTULUI DIN RAMANIA



Teodor Filip

„Eu sunt Pelasg, fiul lui Palaechtin (Marte), nascut din Terra (Gaea),
domnul acestei tari, si dupa mine regele sau s-a numit cu drept cuvant,
gintea pelasgilor ce stapaneste pe acest pamant".

In timpurile moderne, istoricii si cercetatorii europeni, carora li s-au alaturat multi si din Romania, au introdus doi termeni ce se resping reciproc – „indo-europeana” si „euro-indiana” – care au creat, prin invazia Europei, populatiile pe care ii dovedesc a fi stramosii popoarelor europene. Sunt teorii utopice, fara nici o legatura cu adevarul istoric. Nu exista nici o dovada – arheologica ori scrisa – ca rasa alba a venit de undeva din Asia. La scoala am fost invatati ca navalirile veneau numai din Rasarit. Popoarele Europei, inclusiv cele din Vest, nu au preistorie si se vor primordiali! Vezi si teoria „celtilor primordiali”!!
Acesti istorici uita ca geografii, istoricii si scriitorii antici, indiferent de nationalitatea lor, vorbesc numai despre „pelasgi” si „arieni”. Istoria sta marturie ca triburile acestora au invadat Asia, nordul Africii si intreaga Europa.
Sa ne amintim ce a scris Nicolae Densusianu: „Inainte de civilizatia greaca si egipteana, o civilizatie mult mai veche se revarsa asupra Europei. Aceasta a fost civilizatiunea morala si materiala a rasei pelasge si care a deschis un vast camp de activitate geniului omenesc. Influenta acestor trei culturi pelasge a fost decisiva, pentru soarta muritorilor de pe acest Pamant”.
Pe la mijlocul mileniului IV i.Hr., pelasgii sunt nevoiti sa-si construiasca ziduri, valuri de pamant si santuri de aparare in jurul asezarilor lor, pentru a face fata navalirilor triburilor nomade. In cateva batalii decisive, ii infrang si alunga pe acesti cotropitori. Civilizatia lor continua sa se dezvolte pasnic, sa infloreasca si…ceea ce este semnificativ o reprezinta migratia populatiei excedentare:
„In mileniul al III-lea i.Hr., poporul pelasg se va angrena in mari miscari si deplasari de populatie:
- spre sud, ocupand Asia Mica si insulele Marii Egee (asa se poate explica cum a ajuns alfabetul carpatic pelasg in Creta);
- spre sud-est, in Sumer (ducand cu ei scrierea care va fi etichetata ca „sumeriana”);
- spre Nordul Africii (carja incarligata a pastorilor carpatici este prezenta in mainile faraonilor ilustrati pe peretii piramidelor);
- spre India, in jurul anilor 1500 i.Hr., pomeniti de cronicile Vaii Indusului ca Arieni – Arya „strain” (multe legaturi spirituale s-au descoperit intre civilizatiile europene si cea indiana)” (1).
 

„Celebra epopee sanscrita „Ramayana”, scrisa in secolul IV i.Hr., alcatuita din 24.000 de distihuri si care prezinta epopeea printului Rama, descrie in mod clar si distinct aceste masive miscari de populatii dinspre zona Carpatilor catre alte spatii.
Demn de remarcat in aceasta epopee: printul Rama este identificat ca „preot scit”. Ori, numele de Scitia era in antichitate denumirea unui spatiu care cuprindea o parte din Dacia (Dobrogea) sub numele de Scitia Mica si stepele nord-pontice, sub numele de Scitia Mare. Termenul Scitia defineste o provincie istorica si mai putin o regiune locuita de sciti.
In urma unei revelatii divine, Rama ajunge conducatorul spiritual al poporului sau. In urma unor divergente intre conducatorii pelasgi, Rama isi va duce adeptii spre India, spre noi teritorii. Miscarea este masiva, pelasgii cucerind Caucazul, Iranul, India si Ceylonul. Rama este prezentat nu ca si un cuceritor, dornic de expansiune, ci ca si un „conducator” al popoarelor, domnul lumii, stapanul sufletului sau su dragostea oamenilor, tatal si mama supusilor sai; el a stiut sa uneasca toate fiintele intr-un lant unic al iubirii” (2).
Iata cum a fost considerata chiar si in India influenta civilizatoare pelasga asupra popoarelor bastinase. Demne de remarcat sunt numele printului si poporului lui: RAMA, RAMANI!
In alt spatiu geografic, in jurul anilor 1250-1100 i.Hr., populatii pelasge din nordul Balcanilor, triburi ilire, trace si predacice, numite de catre istorici „triburile campurilor din urne” – datorita faptului ca isi incinerau mortii (obicei arian) – organizeaza o campanie impotriva triburilor grecesti, aheene.
Angrenand in aceasta miscare si triburile doriene, distrug lumea aheeana (de fapt, o revansa) din Grecia peninsulara, se raspandesc in Grecia insulara, trec peste Asia Mica, regatul hitit, Fenicia, Palestina si ajung pana in Egipt, unde cu mare greutate sunt respinsi de catre Mernephan, in 1221 i.Hr.
Care a fost scopul acestei invazii? Unul singur: reluarea in stapanire a ceea ce le-a apartinut mai inainte. Nu degeaba, cronicile grecesti numesc aceasta campanie de recucerire „reintoarcerea Heraclizilor”, iar egiptenii nu uita sa specifice ca atacatorii au fost „popoarele marii”.
Se cuvine a face aici o scurta paranteza legat de atributul „heraclizi”, adica urmasii lui Hercule. Iata cum recunosc grecii ca cel mai celebru erou al mitologiei „lor” a fost pelasg.
Se formeaza astfel un mare Imperiu Pelasg care, la inceputul mileniului II i.Hr. , se destrama. De acum, teritoriile desprinse vor fi pomenite de antici dupa spatiul geografic pe care il ocupa: tracii si ilirii in Balcani, geto-dacii in Dacia, galii in Franta, latinii in Italia etc…
Foarte multi se vor intreba, probabil, ce sa caute stramosii nostri in Asia? Asupra acestui paradox mi-au atras atentia cateva strofe din poezia „De la Nistru pana la Tisa” a marelui nostru Eminescu:

„De la China pana la Rin
De geto-daci pamant-i plin
De la Vistula la Grekia
Este scumpa mea Dakia.
Multi au fost, putini mai sunt
Caci destinul lor e crud
Au venit navalitorii
Ca si hoardele de ciori
Peste daci s-au asezat
Painea toata le-a mancat
Aurul lor le-au luat
Iar natia le-a furat.
Noi romanii, niste brazi,
Ne imputinam mereu
Caci n-avem un Deceneu.

Sa chemam in ajutor istoria, care ii dovedeste pe pelasgi ca locuitori si element civilizator al Asiei din neolitic si pana in… secolul XV d.Hr.!
„Din Dacia, locul unde a luat nastere si s-a dezvoltat cultura si civilizatia pelasga, dacii stravechi (pelasgii) s-au revarsat nu numai peste o Europa straveche, ci si peste continentul asiatic. Prima lor escala in Asia a fost Orientul Apropiat si cel Mijlociu.
In ceea ce priveste Asia Mica, Strabon ne spune, citandu-l pe Mencrat Elaita, ca regiunea maritima, ce se numea pe atunci Ionia, a fost locuita de pelasgi (Geographia, XIII.3.3), fapt confirmat si de Herodot, care-i numeste pe pelasgii care locuiau aici, ionieni (Istorii,VII.94).
Ionienii au infiintat asezari renumite precum orasul Efes, unde au ridicat una din minunile lumii antice, Templul Artemidei” (3).
De remarcat ca Artemis era figurata nu asa cum au perceput-o grecii, ca patroana a vanatorii si padurilor, ci ca Zeita Mama, avand pieptul plin de sani.
Alt oras intemeiat de pelasgii ionieni, Milet, i-a dat lumii antice pe Thales – considerat unul dintre cei sapte intelepti ai Antichitatii si pe Hecateu, istoric al lumii antice. Tot Milet-ul a fost multa vreme o forta maritima rivalizand cu Cartagina si Fenicia.
La nord de ionieni au fost pelasgii Eoli, despre care aflam tot de la Strabon, ca se extindeau pana in Lidya, inclusiv pe sesul Troiei (Geographia, XII.1.3). Cea mai renumita asezare a lor a fost Troia, despre care legendele spun ca avea ziduri construite de Apollo si Poseidon. De nationalitate pelasga erau si Lelegii, care locuiau in Pisidia, facand parte din acelasi neam cu Lelegii din partile Troiei si Cariel (Geographia, XIII.1.59) si pe care „Iliada” ii aminteste alaturi de Caoconi si Pelasgii Divini.
Despre alte semintii pelasge raspandite in Asia Mica aflam tot de la Strabon: Mysienii (Geographia, VIII 2.3), Bittiynii (VII.75), Phrygienii (Istorii, VII.73), Caoconii (Geografia, VIII.3.17). De aceeasi origine erau si Lydienii (Istorii, 1.171).
Dupa textele antice capodociene, locuitorii Capodociei, regiunea situata in Antalia de astazi, faceau parte din acelasi neam cu Frigienii. Mai mult, unul dintre orasele Capodociei, situat in partea dinspre Armenia, se numea Dacusa Eupfiratis, iar un altul pomenit de Strabon in Geographia, XII.1.4, purta numele de Rammena (de la Ram), despre care Miron Costin spunea ca de la el ne tragem toti romanii. Gresit!
Istoricii spun ca acest Ram este o transliteratie a cuvantului Roma. Fie vorba intre noi, greu de crezut ca marele carturar Miron Costin nu stia a pronunta si scrie corect Roma!
Autorii antici spun ca armenii erau descendenti ai Phrigienilor (Herodot, VII.73), care se trageau din marea tulpina pelasga, dar Strabon le atribuie o origine theroliota, ei venind din Thesallia sub conducerea lui Arminius, participant la expeditia argonautilor, care apoi i-a colonizat in vaile superioare ale Tigrului si Eufratului. Oricum ar fi, originea lor este tot pelasga, intrucat Thesallia era locuita in vechime de pelasgi…
„In Mesopotamia, prezenta pelasga se face simtita printr-o serie de toponime precum: Deba (asemanator fonetic cu Deva si Beba din Romania actuala), Ombrea, Dorbeta (Drobeta Turnu Severin din Romania” si Nisibis. Mai mult, civilizatia mesopotamiana, a avut ca prim centru al dezvoltarii sale Sumerul, ale carei fundamente culturale sunt situate in zona Dunari de Jos, in Dacia pelasga.
Ne dovedesc acest lucru scrierea „sumeriana” descoperita pe tablitele de la Tartaria de Mures, mai veche cu cel putin 1.000 ani decat civilizatia sumeriana, precum si tipul somatic al conducatorilor sumerieni care se adresau maselor cu expresia Sag-gig (capete negre), ceea ce inseamna ca ei nu erau bruneti, ci sateni asa cum ii arata I.I.Russu” (3).
Pentru originea pelasga a civilizatiei sumeriene pledeaza si statuetele descoperite la Tell-Amar, in templul lui Abu, care prezinta caracterele rasiale ale subtipului uman carpatic, precum si elemente de vestimentatie asemanatoare pana la identitate cu portul tracilor macedoneni si cu camasile lungi barbatesti incinse la brau, purtate de daci.
Miturile sumeriene ne invata ca sumerienii erau originari dintr-o zona muntoasa de la soare-rasare. Mai uimitor este faptul ca unul din eposurile literale sumeriene face referire expresa la Dacia. Mitul se numeste „Zborul lui Ethan spre cer” si ofera detalii despre Dacia! In repetate randuri se aminteste de „marea de langa cetatea muntilor”. Ciudat, nici una din regiunile invecinate Sumerului nu poseda asa ceva… Prima regiune care cuprinde aceste descrieri este Transilvania!
Depresiunea Transilvaniei, Ardealul (Nota A), apare ca o cetate naturala inconjurata de munti iar in imediata ei apropiere se afla Marea Neagra! La toate acestea se adauga un fapt deloc de neglijat: limba sumerienilor are foarte multe cuvinte comune cu limba romana. In vol. I al cartii „SECRETELE TERREI/Istoria incepe in Carpati”, regretatul Paul Lazar Tonciulescu, prezinta nu mai putin de 63 de cuvinte sumeriene identice ca inteles cu cele din daco-romana…
„Primii locuitori ai Palestinei sunt descrisi in Vechiul Testament drept razboinici si avand o statura impunatoare (Iosua 12:4), asemanatori gigantilor situati de Nicolae Densusianu in nordul Dunarii de Jos. Existenta pelasgilor in Palestina este documentata si prin existenta unor toponime ca: Scytopolis, desprte care Pliniu ne spune ca era o colonie de scoti: Rama, Arimateea etc.
Populatia cea mai razboinica a Palestinei preebraice se numea Amurei, derivat de la etnonimul Aromei/Aramei, nume purtat de toate semintiile locuitoare candva pe teritoriile Siriei, Asiriei, Sumerului, Babilonului si Arabiei. Aceasta inseamna ca aceste nume reprezenta o alta denumire etnica a pelasgilor.
Si in Peninsula Arabica avem toponime care amintesc de pelasgi: Istriano (Istru), Satula (Satula), Lugana (Lugas, Lugos. Lungana, Carna (Carna) Nassaudum (Nasaud). Arabii erau cunoscuti in antichitate ca facand parte din neamul Arameilor. Numele etnic al arabilor se presupune ca se trage din numele parintelui lor eponim Arabus, un fiu al lui Hermes sau Armis al Daciei (Strabon)” (3).
Pelasgii au constituit, de asemenea, elementul dominant si civilizator al Indiei. Una din cele mai vechi poeme indiene se numeste „Ramayana” si glorifica faptele printului Rama in care se spune ca s-a intrupat Vishnu, spiritul cel bun al Universului, pe care-l numeste la un moment dat „print scit”.
Cele mai vechi scrieri religioase indiene poarta titlul „Vede”. Ele sunt in numar de 4 si cuprind Revelatia hindusa. Foarte interesanta este afirmatia lui Strabon cum ca pe teritoriul Indiei existau trei neamuri mai numeroase, si anume: Brachmanes, Garmanes si Pramnae (in Geographia.XV.153). Cei mai cucernici erau brahmanii. Ei duceau o viata asceta, mancau doar fructe, band numai apa si erau devotati filosofiei, adorand cu deosebire Soarele. Isi duceau viata sub cerul liber si considerau moartea o nastere pentru o viata mai fericita.
(Va urma).
Nota A. HAR.DEAL, numita Casa/Gradina Domnului sau Cetatea Muntilor era teritoriul din interiorul arcului carpatic, pana la Panonia si Maramures, pe vremuri sub ape, numita „Marea Moarta”. Chiar papa Ioan Paul al II-lea, cand a sosit in Romania, a numit ARDEALUL – Casa/Gradina Domnului.


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page