Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

INVIEREA: SOARELE VIETII SI VESNICIA CREDINTEI IN DUMNEZEU

                               
                                      
Bucurati-va, romani!...  
Mantuitorul nostru a-nviat!
Este adevarat, crestini,
Cristos e viu cu-adevarat!

Traiasca Invierea,
Credinta si iubirea,     
Speranta, fericirea!

Tresalte toata firea,
In Imnul din inimi Inaltat:
Cristos din morti a Inviat!
                                                          Rev. Dumitru Buhai   

(Continuare din editia precedenta)
Domnul Isus a invins moartea! Este un lucru extraordinar de important sa intelegem si sa ne bucuram ca Fiul lui Dumnezeu: Dumnezeu Intrupat este Mantuitorul. El este baza sperantelor noastre ca vom trece din lumea durerii si a mortii in lumea fericita – pentru Eternitate – cu Dumnezeu.
Credinciosii si-au pus nadejdea in Domnul Isus cel Inviat si pentru viata de pe pamant, dar – mai ales –  pentru viata eterna, fiind convinsi pe baza Cuvantului lui Dumnezeu, ca El este Mantuitorul.
„Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Cristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii! Dar acum, Cristos a inviat din morti, parga celor adormiti, caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Cristos..." (1 Corinteni 15: 19- 22).
Esenta credintei crestine si piatra de temelie a Evangheliei este Invierea din morti a Fiului lui Dumnezeu, al carui sacrificiu si moarte a fost ceruta pentru pacatele tuturor oamenilor, din toate timpurile – de orice varsta si de orice gen – pentru a reface legatura cu Dumnezeu. Invierea este baza credintei crestine. Acest adevar este redat cu acuratetea inspiratiei divine prin apostolul Pavel, in mod magistral: „Va fac cunoscut, fratilor, Evanghelia, pe care v-am propovaduit-o, in care ati ramas si prin care sunt ei mantuiti, daca o tineti asa dupa cum v-am propovaduit-o; altfel, degeaba ati crezut. V-am invatat inainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; ca a fost ingropat si a inviat a treia zi, dupa Scripturi..."(1 Corinteni 15:1-4).
Invierea (gr. „anastasis"= „reintoarcere la viata") este baza credintei noastre. Miracolul prin care puterea Invierii Domnului Isus ne-a inviat si pe noi din pacat este inima credintei crestine (Vezi: Efeseni 1:17-23, pag.1145); Romani 10:10; 1 Petru 1:21). Invierea in ziua dintai a saptamanii a dovedit cu putere ca Isus Domnul este Fiul lui Dumnezeu, avand toata puterea in Cer si pe Pamant (Romani 1:4).
Invierea devine principala sursa a optimismului crestinilor adevarati. In acelasi timp, Invierea da putere divina celor care se incred in valori spirituale si traiesc cu ochii atintiti la Tara de dincolo de zari: la Tara luminii eterne. Pasind peste dureri si prin durere, ca si Fiul lui Dumnezeu, prin cruce si inviere, credinciosul Il are ca exemplu de urmat pe Cel ce a fost si este Mantuitorul (Salvatorul) si Fratele mai Mare, care S-a dus sa ne pregateasca un loc, ca acolo, unde este El, sa ajunga si aceia care se incred in promisiunile Sale si calca pe urmele pasilor Sai.
Prin Invierea Sa din morti, Domnul Isus a pecetluit pentru totdeauna adevarul Scripturii si al vietii Sale, ca El este om perfect, desavarsit si Dumnezeu. Prin Invierea Sa, El a devenit Domn si Mantuitor, investit de Tatal cu puteri universale. El este si Mare Preot, caci S-a dat pe Sine Insusi ca jertfa, iar astazi este Mijlocitor la Tatal pentru cei credinciosi (Romani 8:34). Isus cel Inviat este Preotul cel Mare dupa prototipul lui Melhisedec. In acelasi timp, Domnul Isus a devenit si va fi „Judecatorul celor vii si al celor morti"( Faptele Apostolilor 10:42; 17:31).
Invierea Domnului Isus este semnul cel mai minunat: miracolul divin prin care Tatal accepta" sacrificiul Fiului. Sangele varsat la Calvar devine un sange ce da viata eterna, prin credinta si pocainta.
Invierea Mantuitorului a proclamat puterea lui Dumnezeu ca suveran asupra oricaror forte care au incercat sa-L crucifice si sa-L distruga pe Printul Cerului, care din dragoste pentru noi, pacatosii, a suferit pana la capat, lasandu-Se sa fie „strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre"(Isaia 53:5), ca mantuirea noastra sa fie desavarsita.
Invierea este o victorie cosmica, in lumea spirituala, si o garantie ca viata nu se opreste la mormant, ci continua in eternitate; ca va fi o judecata a celor vii si a celor morti (Faptele Ap. 17:31).
Ca sa te bucuri de sarbatoarea Pastelui, trebuie sa crezi in ea si sa ai parte de fericirea sfintilor. Crezand, ai speranta si viata pe pamant o privesti ca o punte de trecere dincolo, in Tara unde nu-i durere, ci doar bucurie si pace sfanta, pentru eternitate.
Invierea este singurul eveniment care da sens existentei noastre umane: piatra unghiulara a crestinismului si temelia vietii crestine. Mantuitorul Inviat este izvorul vietii vesnice si speranta invierii noastre. Sa ne bucuram din suflet ca Domnul Isus a inviat, aducandu-ne posibilitatea acceptarii vietii divine, a vietii absolute si vesnice, adevar subliniat in Faptele Apostolilor 17:28: „...caci in El avem viata, miscarea si fiinta..."
Invierea Domnului Isus revarsa in inimile credinciosilor balsamul bucuriei sfinte ca viata a invins moartea, ca binele a triumfat asupra raului, adevarul asupra minciunii, ca dragostea lui Dumnezeu ne-a cuprins in candoarea divina si ne-a legat prin firele de lumina cu sursa divina. De acum, nici eu, nici tu, cititorule, nu trebuie sa fim singuri, caci avem la Cine apela, la Cine ne ruga, cu Cine conversa, Cui sa-I spunem durerile, necazurile, bucuriile si in Cine sa ne  incredem. Sa nu uitam ca Invierea Domnului Isus este sursa fericirii noastre. De aceea, sa ne bucuram, la aceasta sarbatoare, cu mic, cu mare!
As dori ca toti care citesc aceste randuri de cantec sfant sa aiba parte de Bucuria Invierii si a Vietii Absolute aici, pe pamant, si apoi, dincolo de punte: in lumea lui Dumnezeu!... Si sa fim convinsi ca exista viata dupa moarte! Pentru a ajunge la aceasta Viata absoluta, divina si vesnica, se merita sa ne lasam daltuiti si formati in Scoala lui Dumnezeu, dupa Regulamentul si Sfatul Sau, traind fiecare zi din vata sub calauzirea Duhului Sfant, cat traim pe acest pamant, ca si cum ar fi ultima zi,            inainte de lansarea finala „spre acele tarmuri, dincolo de zari...", in credinta, in bucurie si in fericirea adusa de Invierea Fiului lui Dumnezeu!...
Pentru acest praznic al fericirii si al bucuriei, sa ne unim toti crestinii de pe pamant si sa cantam, plini de Lumina lui Dumnezeu „Cristos a-nviat din morti si-n sufletul nostru!"..., iar noi de aici, de peste mari si de peste munti, campii, dealuri si tari – departe de patria strabuna – oameni cu inimi de romani credinciosi, sa ne inchinam bucurosi, ca-n tara, cand soarele acolo se bucura, cand multimea crestina canta Imnul de fericire, la Inviere!...
Scriu cu credinta in suflet ca izvorul mantuirii si biruinta vesnica a luminii asupra intunericului, a iubiririi asupra urii, a bucuriei asupra tristetii, a vietii asupra mortii se afla in Invierea Domnului Isus Cristos: Fiul lui Dumnezu, Mantuitorul nostru. Cred in Inviere! Cred in bucuria Mantuirii ce o port in suflet si o cant, dorind s-o ai in inima ta si tu: crestine, caci – fii sigur – Cristos a Inviat!
Cred ca a simtit bucuria Invierii si poetul Vasile Militaru, care a pus in versuri sacre sentimentele sale de marturisire a credintei si-l indeamna – cum o fac si eu – pe cititor la reculegere sufleteasca si la rededicare la o viata crestina, de dragul Mantuitorului, pe care-L sarbatorim de sarbatoarea sarbatorilor: Pastele Sfant al Invierii Rascumparatorului sufletelor noastre.  
Cu versurile acestui bard crestin roman inchei eseul meu de preamarire a lui Dumnezeu pentru miracolul Invierii Fiului Sau:

„Hristos a Inviat! Ce vorba sfanta!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimii-ti canta,
De cate ori, crestine, o auzi...

Hristos a inviat in firul ierbii,
A inviat Hristos in adevar,
In poienite-n care zburda cerbii,
In florile de piersic si de mar.

In stupii de albina fara gres,
In vantul care sufla mangaios
In ramura-nflorita de cires,
Dar vai, in suflet ti-a-nviat Hristos?

Ai cantarit cu mintea ta, crestine,
Cat bine ai facut sub cer umbland,
Te simti macar acum pornit spre bine,
Macar acum te simti mai bun, mai bland?  

Simti tu topita-n suflet vechea ura
Mai vrei pieirea celui plin de har?
Ti-ai pus zavor la barfitoarea-ti gura
Iubirea pentru semeni o simti jar?

O, dac-aceste legi de-a pururi sfinte
In aur macar azi te-au imbracat
Cu serafimii-n suflet Imn fierbinte
Ai drept sa canti: Hristos a Inviat!"

  E-mail: ProfBuhaiD@aol.com

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page