Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"ABSURDITATI ASORTATE"



Zicerea aceasta nu este a mea.  Am gasit-o si eu intre foarte multele titluri sau denumiri sau autointitulari ale diverselor expuneri publice si mi-a placut nu pentru absurditatea ei, ci pentru ca se potriveste de minune ca parte a peisajului profetic al ultimelor zile.  Zicerea nu este deloc intamplatoare si nici macar adusa in prim plan ca deschiderea dictionarului care a generat "dadaismul", ci elaborata minutios si apoi scoasa la suprafata prin media. Nu este deloc de mirare ca "absurdul" este pluriprezent si chiar in profunzimea trairilor in zilele noastre parte din meniul cotidian. Acest lucru a fost prezis ca se va intampla. Sa amintim doar ca absurdul in arta este anticamera artei absurdului. Si daca pe lume exista "satanism", de ce n-ar fi si "absurdism" care intr-un fel sau altul sa ii slujeasca.
"Asortate", "absurditatile" sunt mai tentante si mai usor de asimilat in trairile umane. Creeaza dependenta prin fascinatie si recuperarea este foarte grea, de cele mai mult ori imposibila. O cutie de bomboane de acelasi fel nu are atata cautare cat una cu bomboane asortate din care sa-ti alegi pe cea care-ti place. La urma urmei zicerea este o nebunie, caci daca toate sunt "absurditati", asortate la CE, caci "absurdul" - ca factor comun de constituenta - le face la fel si n-ai ce alege. La "prostii", la "nebunii" etc. poate ar mai fi ceva explicatii legate de fel de fel de rebuturi biologice, dar la "asortarea absurditatilor" inseamna o constientizare, deliberare, adica prostie prin alegere si nebunie voluntara. Dupa Scriptura insa, asa arata omul ultimelor zile ale omului. De exemplu, el se gheboseste sa citeasca in palma sau se inalta pe varful picioarelor sa citeasca in stele. Intre "palme" si "stele", Biblia sta inchisa si ori ca sa nu-si vada infatisarea "absurda" privind in ea, ori ca sa se arate "asortat", mandru de titulatura de membru al asortatilor absurzi, nu doar accepta, dar si ii place.
Este ciudata evidenta ca dupa o sedinta de stiinta pura pe computer, pe ipod sau facebook, omul simte "nostalgia" unei sedinte spiritiste, de citit in palme sau stele, i se face "dor" de Sodoma chiar daca stie ca praful s-a ales de ea tocmai din pricina absurditatilor asortate, "viseaza" la templele religiei babilonice in care orgiile n-aveau sfarsit. Nu este Dumnezeu, nici Satana, omul este si unul si celalalt. Nu este nici rai, nici iad, existenta este bazata simplu, pe "placere". Fa ce-ti place. La urma urmei nici macar nu se stie exact daca existi sau nu. De responsabilitatea de a fi, nici vorba. Sa presupunem ca lumea sfarsitului s-a saturat de religie si racilele ei. Ar insemna ca aceasta lume sa paseasca spre stiinta, spre constienta, spre dovedire, dar in nici un caz spre absurd. Adica, daca omul nu mai place asa cum este - si pentru aceasta poate fi ceva motivatie -, de ce sa fie dus spre maimuta si nu spre inger? Mai marele nostru Eminescu s-a suparat la vremea lui de acest dat inapoi si il citez ori de cate ori am ocazie. "Zice Darwin dupa tine / Cum ca omul e-o maimuta / Simt umorul de gorila / Cum dezmiarda-o pisicuta". Poate ca izvoditorul de "absurditati asortate" s-a referit si la multimea religiilor de pe lume, poate, nu stiu. In acest caz, "asortate" ar prinde cutia ecumenica, aceeasi, dar bomboane diferite, cum s-ar vedea dinspre ateism. Exista si o evanghelie atee si se face si evanghelizare cu vestea lor cea "buna", chiar "buna de tot", "fa ce-ti place", caci nu este nici pedeapsa, nici rasplata.
Mai au un avantaj "absurditatile asortate", acela de a alege absurditatea care-ti place cel mai mult, care ti se potriveste cel mai bine.
Oricum, daca preamarim absurdul si mai ales daca il oficializam prin legiferare, nu mai poate urma decat sfarsitul si in mod natural si punitiv. Ce poate face Domnul Dumnezeu daca pe strazile lumii se protesteaza cu lozinci si steaguri si tobe impotriva Sa?
Notional, absurdul in sine, nu este ceva judiciabil. Omul care se ocupa de el, glorificandu-l, cade insa sub incidenta juridica.
In peisajul profetic al sfarsitului, absurdul, ar fi fost mai vizibil, mai de temut si mai de evitat. Fiicele lui insa, "absurditatile", daca mai sunt si "asortate", sunt mult mai periculoase. De aceea Satana a sfaramat absurdul in mii de absurditati si le ofera oamenilor fara plata dupa cum i se potriveste fiecaruia. In contextul altor ingrediente se inghite mult mai usor. Dar efectul este acelasi.  Creste si tentatia de a gusta si din alta absurditate "buna de mancat si placuta la privit, de dorit ca sa deschida cuiva mintea". Adica, acum la sfarsit, precum a fost la inceput.  Sase milenii de "absurditati asortate", dar niciodata ca acum.

    Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page