Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Prea multa galagie pe pamânt


Sfanta Scriptura zice "strigati de bucurie catre Domnul, toate popoarele" si mai zice "Tot pamantul sa taca inaintea Lui". Domnul Dumnezeu priveste de la inaltimea cerurilor peste fiii oamenilor si vede si aude ca nu se intampla nici una, nici cealalta sau daca se-ntampla, se intampla prea putin.  Pe pamant este galagie multa. Atat. Presupunand ca am putea surprinde si doar pentru un moment - ca sa nu zic pentru o clipa - vacarmul terestru, ne-am uimi. Nu se asteapta la rand. Concomitent. Ucraina, Siria, Gaza, Coreea de Nord, ca sa amintesc doar un mic procent din galagia de pe pamant, mai ingrijoreaza pe cineva? Mai este considerata profetica?
Daca istoria veche ne-a lasat mostenire spre stiere de neuitat astfel de imagini, ce putem spune despre dimineata noastra la trezire si impactul cu primul spectacol pe care arterele media ni-l arunca in ochi? Fusese trimis profetul Iona sa propovaduiasca la Ninive si nu prea s-a dus. In ascunderea lui de fata Domnului prin fuga pe o corabie avem descrisa privelistea galagiei de azi. Scriptura zice ca fiecare dintre corabieri "a strigat la Dumnezeul sau". Zicerea da de inteles ca trebuie sa fi fost un balamuc de nedescris, dar ce altceva face lumea de azi? Acelasi lucru, dar la un nivel aproape de infernal. Mai spre noi, totusi doua mii de ani in urma, apostolul Pavel ne imortalizeaza imaginea din Efes. Ingaduiti-mi s-o redau asa cum este scrisa in cronicile sfinte crestine. "Unii strigau una, altii alta, caci adunarea era in invalmaseala si cei mai multi nici nu stiau pentru ce se adunasera". Apoi, intr-o absurditate de necrezut, au strigat timp de aproape doua ceasuri "mare este Diana efesenilor".
Sa nu-mi spuneti ca astazi e altfel decat atunci, pentru ca nu va cred. Ba este mai mult decat atunci. Stie cineva cate posturi de televiziune pentru "evanghelizari" avem? Probabil ca intrebarea mea e prin surprindere. Nu striga fiecare in felul lui? Zeci de mii, sute de mii. Areopagul din Efes este depasit de mult. Unii striga chiar ca ceilalti nu striga bine. Am lasat deoparte ce striga cei fara de Dumnezeu si am lasat deoparte si ce striga stirile care se numesc de informatie, neutre, pentru ca de la acestea nu putem avea prea multa pretentie. Ne pacalesc si ele cat pot de mult din motive nenumarate, dar de galagia lor nu se poate face abstractie. Doar convulsiile naturii sunt autentice pentru ca sunt transmise cum se zice "pe viu".
As proportiona "galagia" de azi de pe lume cu cat procentul numeric al oamenilor a crescut, cu cat mii de ani au trecut de la exemplele date in Scriptura pentru ca numarul de oameni in dimensiunile lui nu ne iarta.  Desigur, aceasta este vorbire seculara, foarte adevarata si ea, dar vorbirea duhovniceasca este ca nu putem sa ne sustragem implinirii profetiilor de pe urma.
Parca ar fi nevoie sa se strige mai putin sau din cand in cand macar sa se mai taca. Cine spune aceasta este socotit a nu fi cu picioarele pe pamant, desi zicerea Scripturii "tot pamantul sa taca inaintea Domnului" nu poate fi anulata ci doar considerata cand si cat si de ce. Nu am nici o dovada de vreo tacere totala pe pamant, unde s-ar cuveni, pentru ca ar fi nevoie de intreruperea galagiei, pe degeaba, dar tot in Sfintele Scripturi se vorbeste despre o TACERE in CER. Tocmai acolo unde nu poate fi vorba de galagie, ci de armonia cantecului de aleluia? Chiar acolo. Apocalipsa 8, 1 spune ca in perioada trambitei de pe urma, a saptea, "s-a facut in CER o TACERE de aproape o jumatate de ceas".  Comentatorii difera in interpretarea duratei de timp "aproape o jumatate de ceas", literal sau simbolic si daca simbolic, cat. Dar nu acesta este subiectul nostru, ci faptul ca pentru un eveniment universal foarte important, armonia cereasca va fi oprita din acordurile ei, se va face TACERE. Cu privire la GALAGIA de pe pamant nu se poate vorbi despre acest lucru. Chiar si in vorbire comuna, omenirea nu se poate aduna in introspectie, ci galagia va atinge nivelul de insuportabilitate si dinspre cer si de pe pamant.
Galagia e prea mare. Sa strigam despre iubirea in clocot de pe cruce unde Domnul a murit pentru noi. Sa tacem in fata maretiei Sale orbitoare care amuteste fiinta creata. Galagia fara rost nu-si are rostul.

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page