Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Libertatea Individului sau Controlul Societatii?



Am fost educat intr-o societate care te obliga sa iti reprimi sistematic trairile de fiecare data cand ele veneau cumva impotriva cadrului stabilit de catre cei care o conduceau. Cel mai mare pericol era acela de „a gandi altfel” decat asa cum era impus printr-un fel de exercitiu de programare sociala. In plus, colegii, formati pe un asemenea tipar, nu puteau sa inteleaga cat de mult se pierdea prin eliminarea impulsurilor creatoare doar din ratiuni ce tineau de confortul adultilor ce nu doreau niciun fel de modificare a cadrului existent la acea data. In felul acesta am ajuns sa meditez mai profund asupra raportului ce trebuie sa existe intre individ si societate.

Insa, nu inseamna ca permiterea necenzurata a oricarui gen de manifestare reprezinta un lucru benefic. Dimpotriva, intr-o astfel de perspectiva se ajunge la extrema opusa, ce suprima constructia colectivitatii, ce presupune mai mult sau mai putin respectarea unor seturi obligatorii de reguli acceptate de catre toti cei care o compun. Astfel, evolutia post-decembrista din tara noastra a constituit o trecere de la rigiditatea unei constructii „perfecte” la fragilitatea unei intocmiri lipsite de principii clare si respectate de catre toti. Mai precis, o trecere de la suprimarea individului la cea de contestare a socialului, de aici decurgand in mare masura neputinta redresarii Romaniei din ultimii 20 de ani.

Dialectica raportului dintre individ si colectivitate nu reprezinta un fenomen nou, dar tranzitia prin care trece spatiul romanesc a pus in evidenta mai mult decat in alte perioade ale istoriei acest balans intre extreme fara sa se ajunga la un echilibru benefic. In realitate, reculul individualist din perioada actuala reprezinta intr-o mare masura descatusarea energiei negative acumulate excesiv in etapa anterioara a construirii unei societati ce calca in picioare notiunea de individ promovand doar utopicul ideal al „omului nou”.

Un Secol de Observatie

Daca vom extinde cadrul de observatie, vom remarca in decursul secolului trecut o alternanta de evolutii in perioade ce au durat de regula mai multe zeci de ani. Astfel, secolul XX a debutat prin regimuri totalitare gata de razboi, care treceau cu brutalitate peste aspiratia catre libertate a fiecarei fiinte umane. Putem vorbi despre un cult al socialului in detrimentul individului, fapt care a facut posibila lansarea ucigasului proiect de nimicire a milioane de oameni pe fronturile Primului Razboi Mondial.

Dupa ce fortele totalitare au fost infrante, a urmat o perioada de explorare a unei libertati individuale fara precedent, fapt care a condus la o explozie economica, din pacate insuficient controlata, ce a permis afirmarea multor oameni de valoare in toate domeniile. Din nefericire, lipsa de discernamant in gestionarea acestor noi posibilitati a adus o criza economica prin intermediul careia idealul „societatii perfecte” a pus din nou stapanire peste multe zone ale lumii generand a doua mare conflagratie a secolului XX. Fortele aflate in conflict isi disputau de fapt dreptul de a controla masele de oameni ale acestui pamant trecand peste aspiratia catre libertate si dreptate ce subzista in fiecare fiinta umana.

Zona Gri a Perioadei Postbelice

Perioada postbelica a fost intr-o zona de „gri” prin faptul ca lumea s-a scindat intr-o tabara care punea pret pe valoarea individului, in timp ce alta accentua idealul totalitar al societatii ce subsumeaza complet pe acesta intr-o masa amorfa cu un singur varf vizibil: Conducatorul Iubit, un fel de Mesia care gandeste, planuieste si actioneaza in numele tuturor. Razboiul „rece” care a urmat nu a facut altceva decat sa continue la nivel ideologic, dar si prin nenumarate razboaie regionale, aceasta disputa dintre doua sisteme ce nu puteau sa ajunga la un compromis. Cu argumente din ambele tabere, aceasta „conflagratie” a durat pana catre ultima decada, cand blocul totalitar s-a faramat gratie paradoxalei dorinte de libertate a elitelor din cercurile de la varf, doritoare sa se manifeste intr-un cadru lipsit de constrangere.

Haos sau Ordine Rigida

A urmat o perioada in care haosul a luat locul ordinii rigide, rezultatele nefiind pe masura dorintelor maselor largi, iar echilibrul dintre individ si societate ramanand ca un ideal pentru o alta epoca. Astfel, constructia sociala a avut mult de suferit punand in pericol chiar notiunea de organizare statala, fapt ce a condus la dezmembrarea unor structuri ce pareau solide in perioada anterioara si la razboaie ce au degenerat pana la nivel de ura dintre rase si etnii. In plus, perioada de relaxare a controlului individului a permis reaparitia fenomenelor de coruptie din perioada interbelica, lucru ce a condus la subminarea structurilor fundamentale ale statului in genul: educatiei, sanatatii, sistemului de asistenta sociala, ordinii publice si chiar apararii.

Oferindu-se prea multa libertate s-a constatat ca individul nu este totusi pregatit sa actioneze responsabil in folosul comunitatii, ci dimpotriva, el ajunge sa se izoleze de ceilalti sau sa se intovaraseasca in „gasti” distructive ce ignora dorintele legitime ale semenilor. Si astfel, am intrat in secolul XXI cu o dilema nerezolvata in perioada anterioara, mai precis cu o restanta la impresionanta lectie de istorie pe care trebuie sa o invete intreaga omenire.

Totalitarismul a continuat in anumite zone ale lumii oferind un model de stabilitate si de ordine aparent mai profitabil decat cel al permiterii libertatii individuale. Companii importante au intuit potentialul afacerilor cu productie in zona totalitara si distributie in cea libera, fara sa ia in calcul jocul periculos pe care il fac prin transferul de putere economica spre zone ale lumii ce pot relua oricand disputele secolului trecut.

Revolutia Informatica si Saltul de Constiinta

Prin urmare, ma astept la o perioada in care cautarea echilibrului dintre individ si societate sa isi gaseasca o solutie mai buna decat ceea ce s-a oferit pana in prezent prin intermediul unei societati cu reguli clare si principii armonioase, dar si cu indivizi care nu isi reprima creativitatea in a aduce tot ce poate fi mai bun in progresul lumii din care facem parte. Dincolo de evenimentele istorice, la care din pacate nu putem asista mai mult de cateva zeci de ani, exista o nevoie stringenta pentru solutionarea adecvata a raportului dintre colectivitate si oamenii ce o compun.

Este posibil ca evolutiile recente din domeniul tehnologiei informatiei prin dezvoltarea fara precedent a Internetului sa permita o mai mare flexibilitate in rezolvarea „temei de casa” pe care secolul trecut ni l-a lasat. La fel de posibila este si reluarea ciclurilor distructive cu nuante totalitare, ce din pacate, continua sa existe si sa isi faca simtita prezenta de fiecare data cand oamenii uita ca nimeni nu traieste doar pentru sine, ci fiecare fiinta umana trebuie sa slujeasca deopotriva colectivitatii din care face parte.

Octavian Lupu
Bucuresti
07.04.2014

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page