Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

INTERVIU CU GLOBTROTTERUL ROMAN VICTOR PERDEVARA

Veronica IVANOV



„Voi face un tur de 100+1 tari, pe bicicleta"

Veronica Ivanov: De unde ti-a venit ideea de a merge cu bicicleta prin lume?

Victor Perdevara: In perioada copilariei am citit multe basme si povesti populare in care am gasit samanta ce a rodit mai tarziu. Din acel moment mi-am spus, cu atlasul in mana, ca voi face inconjurul lumii ca voinicul din poveste. In vremurile noastre am ales sa folosesc velo-martoaga pentru a  realiza o calatorie initiatica peste sapte mari, sapte continente.

Veronica Ivanov: Care este scopul acestei calatorii? Ce ti-ai propus sa faci prin acest proiect?

Victor Perdevara: Misiunea principala e sa lucrez pentru cazare si mancare in diferite comunitati spirituale, ferme  si gradini organice, familii... Pana sa ajung in Cipru am pus in aplicare acest obiectiv intr-o familie de olandezi in Croatia, in gradina unui soldat bosniac din Sarajevo,  intr-un castel catolic din Medugorje (Bosnia-Hertegovina), la adunarea europeana a hipiotilor din Grecia, intr-o familie de fermieri din Antalya; iar in Insula Afroditei mi-am gasit locul intr-o alta comunitate de hipioti (Gaia Urania) si din cand in cand intr-un centru de echitatie din Lysos. Pe langa misiunea principala mai este una specifica fiecarui pas. Pana la finalul  calatoriei prin Europa o sa pedalez cu mesajul NU GAZE DE SIST IN ROMANIA SI SOLIDARITATE PENTRU PUNGESTI.

Veronica Ivanov: Ce studii ai terminat? Unde ai lucrat?

Victor Perdevara: Am studiat Relatii Internationale si Studii Europene la Cluj pentru a intelege cum functioneaza mecanismele si politicile globale. Am stiut de la inceput ca va ramane doar o dragoste pentru studiu si nimic mai mult. In perioada septembrie 2010 - iunie 2011 am facut un stagiu de voluntariat european in Polonia. Acest program e oferit gratuit de UE tuturor tinerilor care vor sa lucreze voluntar intr-o alta tara  pentru o perioada maxima de un an. Pana in Polonia nu lucrasem in gradinite, scoli primare, licee sau alte institutii de invatamant. Prin munca si disciplina am reusit sa parcurg toate cursurile de formare oferite de organizatie.  In cele noua luni am gasit terenul fertil pentru a dezvolta ateliere de creativitate, drepturile omului, educatie globala si cateva prezentari publice. La finalul acestei perioade am stiut ca am ales trenul corect si pana la ultima statie mai e cale lunga. La intoarcerea in Romania am continuat sa creionez ateliere de dezvoltarea comunicarii creative si mai tarziu ateliere de re-imaginare urbana. Am mers in locurile unde educatia alternativa nu ajunge atat de usor. Asa am reusit sa am o relatie apropiata cu comunitatile de tigani. La inceputul lui aprilie, anul trecut, am spus ca am nevoie de o pauza de inspiratie.

Veronica Ivanov: Cate limbi straine vorbesti?

Victor Perdevara: In fiecare moment al zilei ma folosesc de limba engleza pentru a comunica. Vorbesc putin germana, greaca, turca, italiana, poloneza, rusa. In celelalte limbi cunosc expresii si cuvinte de baza. Suficient pentru a realiza o conversatie de baza.

Veronica Ivanov: Cu ce ti-ai umplut rucsacul?

Victor Perdevara: Atunci cand calatoresti cu bicicleta e inconfortabil sa porti un rucsac pe umeri. Cea mai fericita varianta a fost sa-mi pun doua genti speciale pe portbagajul din spate. In cele doua genti sunt cateva haine, o mica bucatarie de campanie formata dintr-un cutit si lingura de lemn, o pompa de bicicleta, cateva carti in limba engleza, o lanterna si alte maruntisuri ce tin de igiena personala. Pe portbagaj mai am cortul de doua persoane, sacul de dormit si izolirul. In fiecare moment al zilei se mai umple bagajul cu fructe, legume, branza, prajitura si alte delicatese locale.  

Veronica Ivanov: Ai un traseu programat, reusesti sa te tii de un program?

Victor Perdevara: Imi propun puncte de atins in urmatoarele zile si doar atunci cand cineva ma asteapta undeva imi stabilesc un program clar, cu numar de kilometri si ore pe martoaga. Nu vreau sa alerg dintr-un punct in altul si de aceea incerc sa fiu cat mai flexibil. Traseul il stabilesc de cele mai multe ori prin locuri unde nu ajunge un turist obisnuit, dar totul se rezuma la realitatea locala si la variantele pe care le am.

Veronica Ivanov: Cati kilometri faci pe zi?

Victor Perdevara: Fiecare zi e o noua zi si imi este greu sa spun o medie generala. Prin Peninsula Balcanica si apoi prin Grecia am hoinarit doar prin munti si dealuri inalte. Numarul de kilometri parcursi se schimba in functie de oboseala acumulata, de cum ai dormit in ultimele nopti, nivelul pantei, temperatura de afara. Sunt multi factori care pot face diferenta dintr-o zi lunga de pedalat sau una cu multe pauze de hidratare. Plus ca in fiecare moment al zilei stau la povesti cu oameni, care parca m-ar astepta de o vesnicie.

Veronica Ivanov: Te consideri un sportiv de performanta?

Victor Perdevara: Evit sa ma etichetez ca biciclist sau ciclist de performanta. Sunt doar un simplu calator cu martoaga prin lume si din cand in cand un colectionar de vise implinite.

Veronica Ivanov: Povesteste-ne despre experienta acumulata in miile de kilometri parcursi. De unde ai inceput traseul si unde se va termina.

Victor Perdevara: Am pornit din orasul unde mi-am petrecut o prima parte din adolescenta. Stiam pentru inceput ca vreau sa iau o pauza. Dupa primele zile am gasit firul acestei aventuri si asta m-a facut sa tin steagul sus. Din frageda copilarie imi doream o calatorie initiatica, asa ca in basmele populare. Era timpul sa nu mai tratez acest vis cu moderatie si maxima precautie. Am simtit in primavara lui 2013 o mancarime in talpa ce imi spunea ca a sosit clipa asteptata.  Dupa ce am traversat Ungaria de la nord la sud am continuat prin Croatia, Bosnia-Hertegovina, Muntenegru, Albania, Macedonia. Initial mi-am propus sa locuiesc in Grecia pe perioada lunilor de iarna. Dupa trei luni de hoinarit prin frumoasa Elada am inteles ca nu-i locul potrivit pentru iernat. Asa ca pe la mijlocul lui octombrie am plecat spre sudul Turciei si de acolo cu vaporul in Cipru.

Veronica Ivanov: Cat timp vei ramane in Cipru?

Victor Perdevara: Am ajuns in Cipru la inceputul lui decembrie si voi sta pana la mijlocul lui aprilie.

Veronica Ivanov: Prin ce momente dificile ai trecut?

Victor Perdevara: Momentele dificile sunt pentru mine provocari peste care sunt obligat sa trec. A fost o cursa de obstacole pana aici si nu s-a terminat inca. Pot sa zic ca am ajuns la urgente in Croatia, cu temperatura corpului extrem de ridicata (39.5), am ramas pe zero din punct de vedere financiar la Sarajevo, era sa-mi pierd viata intr-un accident de circulatie, in Turcia, din cauza unui sofer beat si tot in aceasta tara mi-am pierdut portofelul cu 25 de euro.

Veronica Ivanov: Care a fost cel mai frumos moment din timpul calatoriei? De cate ori ai dormit sub cerul liber?

Victor Perdevara: Imi place ideea boema de a sta pe plaja sau intr-un alt loc de unde pot vedea stelele si dimineata rasaritul. Sa dormi sub cerul liber nu-i o mare problema daca afara sunt cateva grade in termometru si sacul de dormit te protejeaza de frig. In situatii mai delicate am montat cortul sau am gasit un loc de dormit intr-o moschee sau in casa unei gazde primitoare.

Veronica Ivanov: In cati ani vei face ocolul lumii? Te gandesti sa gasesti si alti adepti?

Victor Perdevara: Inconjurul lumii cu martoaga nu o sa fie alergatura dintr-o tara in alta sau dintr-un punct in altul. Prefer sa petrec cateva luni intr-un loc si sa cunosc putin limba locala, sa inteleg cum se raporteaza oamenii la clima locala si sa descopar mancarea din regiunea respectiva. Nu ma sperie faptul ca poate voi parcurge cele 101 tari in urmatoarele doua decade.

Veronica Ivanov: Cum te priveste lumea, treci prin tari cu traditii si culturi diferite, exista diferente?

Victor Perdevara: In Germania, Olanda, Franta sau in alte tari din vest e vazuta aceasta calatorie ca ceva absolut normal. E o traditie a multor vestici sa-si petreaca vacanta intr-un mod activ si sanatos. Din aprilie anul trecut si pana acum am intalnit multi hoinari care mergeau pe jos, cu bicicleta sau cu auto-stopul. In tarile familiarizate cu vacantele clasice o sa ramai surprins cand o sa vezi modul cum se raporteaza la ideea de a merge intr-o lunga calatorie. Prin tarile balcanice si apoi prin Turcia am intalnit oameni extrem de primitori si joviali. Toti au ramas surprinsi de energia si vointa de care dau dovada in fiecare moment al zilei.

Veronica Ivanov: Ce planuri ai cand vei termina calatoria? Unde ai vrea sa te stabilesti? Ce ai vrea sa lucrezi?

Victor Perdevara: Sunt constient de faptul ca undeva se va termina calatoria si de acolo voi urma un alt drum. Poate ma voi intoarce pe terenul lui bunica sa fac un adapost pentru calatori hoinari. La fel de bine as putea sa ma opresc undeva sa invat o limba straina si sa ma bucur de o carte scrisa bine.

Veronica Ivanov: Ce inseamna pentru tine „acasa"?

Victor Perdevara: Daca ma uit in buletin as putea sa zic ca acasa e adresa din buletin si strada unde am copilarit. De cand calatoresc prin lume am inceput sa inteleg ca acasa e ceva relativ. Am o viata de nomad si atunci pot sa-mi gasesc confortul de acasa oriunde si oricand. Cand sunt pe bicicleta imi montez balconul si sufrageria unde ma prinde noaptea si ma trezesc cu gandul ca ma asteapta o noua zi.

Veronica Ivanov: Daca ti se strica bicicleta, ce faci?

Victor Perdevara: O sa gasesti oriunde un mecanic de biciclete sau un magazin de unde poti cumpara componente. Exista sanse mici sa ramai blocat pe undeva. Daca pedalezi prin pustiul din Sahara sau Mongolia atunci treaba-i putin mai complicata. In cel mai rau caz o sa faci autostopul la un TIR si te opresti la primul service.

Veronica Ivanov: Ce tip de asigurare ai, Cardul European de Sanatate?

Victor Perdevara: Daca te uiti prea mult la televizor sau in presa o sa incepi sa te gandesti la asigurare medicala, pericole la tot pasul si uiti sa mai privesti experienta cu relaxare si incredere.

Veronica Ivanov: Cum stai cu bugetul? Cum faci rost de venituri? Exista un sponsor oficial sau doar mici donatii?

Victor Perdevara: Bugetul acestei ture nu ma sperie pentru ca nu exista. Am pornit din orasul copilariei cu 270 de lei si am reusit sa cheltuiesc in ultimele zece luni sub 900 de euro. Pe drum am intalnit multi oameni generosi care au donat bani, mancare, un loc de dormit. Ma bucur de o existenta frugala, fara alcool, tigari, droguri, cafea sau alte vicii. Pana la aceasta ora am cheltuit cei mai multi bani pe intretinerea bicicletei, transportul cu vaporul dintr-o parte in alta si cateva sute de euro pe mancare.

Veronica Ivanov: Un salut pentru toti romanii...

Victor Perdevara: VANT DIN SPATE:)

Veronica Ivanov: Unde iti putem urmari calatoria?

Victor Perdevara: Din cand in cand sunt prezent cu o poveste pe pagina de facebook a initiativei, TAIL WIND AROUND THE WORLD.
---------------------------------------------------------------
Veronica IVANOV
Cipru
martie 2014

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page