Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Gânduri despre volumul ,,Scrisori de departe", semnat de distinsa poeta Vavila Popovici, din SUA



    Dupa ce am publicat, in revista ,,Romania Mare", analiza pe care am facut-o asupra tragicului volum ,,Romania in comunism", in care Vavila Popovici prezinta ororile din temnitele Romaniei staliniste, culminand cu descrierea crimelor petrecute la inchisoarea din Pitesti - unde ,,pacientul Turcanu" ii obliga pe nefericitii detinuti sa se chinuie intre ei -,am simtit nevoia sa consemnez cateva ganduri cu privire la volumul ,,Scrisori de departe". Acesta ar putea avea ca ,,moto" cuvintele Apostolului Pavel: ,,Daca dragoste nu e, nimic nu e!". Pe ultima coperta, Simion Barbulescu a consemnat urmatoarele: ,,Sensibilitatea autoarei este, cu precadere, nostalgica, poeta incadrandu-se intr-un postmodernism de factura romantica. In definitiv, conceptia sa de viata (weltanschauung) urmareste imbinarea armonioasa dintre sacru si profan, intr-o sinteza care o singularizeaza in contextul contemporaneitatii...".
Am selectat cateva versuri reprezentative, din ,,Iubirea cea dintai":„Iubirea cea dintai nu-i niciodata moarta,/ desi-i din spuma pura de valuri risipite./ Traieste in adancuri de mare-ntunecata,/ cu forte nestiute, calme si-adormite./ Iubirea cea dintai nu-i niciodata moarta./ E cea dintai vioara dintr-un concert de ingeri". Si ,,Poveste de iubire" merita retinuta: ,,Un barbat imi aducea flori./ Il asteptam in fiecare zi./ Ii auzeam pasii, si el imi aducea/ flori albe si rosii./ Odata, am murit visand ca dormeam/ si el, barbatul iubit/ imi aducea flori albe si rosii./Si astazi continui sa mor, / visand la barbatul iubit,/ care-mi aducea flori albe si rosii".
Expun si poemul ,,Nori deasupra orasului Toledo": ,,Privesc indelung tabloul, trairea cerului / si-mi pare ca norii-ncep sa ia infatisarea unor chipuri schimbatoare,/ izgonite de furia vantului,/ pe cerul albastru-fumuriu,/ fulgerand si tunand, desenand continente./ Furtuna dezlantuita in orasul Toledo!/ Miscarea fiintelor haotice,/ nesupuse ordinii, gata oricand de lupta,/ pana la autodistrugere, ma tulbura./ Mi-i imaginez pentru o clipa,/ datatori de benefice energii:/ albi, luminati de soare, stralucitori, / moi si calzi, precum sanii rotunzi ai femeii,/ si turlele pamantului dorind apropierea:/ Dragostea dintre cer si pamant!/ Eternitatea clipelor curge .../ Norii lui El Greco raman nemiscati,/ amenintatori, dominatori,/ deasupra orasului Toledo,/ umilind pamantul, prevestind furtuna, haosul".
Nu am cum sa uit ziua cand poetul Nichita Stanescu mi-a spus, mai mult melodiind decat recitind: ,,Muzica si poezia s-au nascut impreuna / si s-au despartit ca sa se reintalneasca". Si in poemele Vavilei Popovici muzicalitatea cuvintelor s-a ingemanat cu muzicalitatea imaginilor poetice, amintindu-mi de infratirea stelelor, pe bolta cereasca, intr-o noapte de august, care, prin seninatatea ei, anunta dimineata, cand ,,roua e sudoarea privighetorilor, ce s-au ostenit, toata noaptea, cantand" – dupa cum scria Lucian Blaga.
Ca muzician, nu pot sa nu sesizez corespondentele spirituale dintre poetica lui Alphonse de Lamartine, Heinrich Heine, Aleksandr Puskin sau Federico Garcia Lorca si melosul lui Charles Gounod, Robert Schumann, Ceaikovski, ori  eufoniile nocturne ale lui Manuel De Falla.
Din poemele Vavilei Popovici se intelege ca, pentru aceasta, credinta in Dumnezeu, iubirea, in acord cu preceptele christice, si munca, desfasurata in ritm alert, semnifica o binecuvantare. In acest climat, de o grandoare hieratica si austera, mentionez poemul ,,Rugaciune": ,,Cu Tine, Doamne, vorbesc in fiecare zi!/ Tu, Doamne, ii afli pe cei ce Te cauta!/ Numai Tu le cunosti adancul sufletelor!/ serpuitoare ocolisuri am strabatut in viata,/ si ce puteri mi-ai dat, sa intrevad lumina!/ tie, cu umilinta, astazi, Iti cer:/ Intareste-mi trupul,lumineaza-mi sufletul/ apara-ma, Doamne, de intunecare,/ fa-ma buna, rabdatoare, iertatoare/ A Ta Cale luminata, ajuta-ma s-o pot vedea,/  reda-mi taria, intelepciunea de a o urma./ Asculta-mi, Doamne, rugaciunea!/ Caci numai Tu ii afli pe cei ce Te cauta!/ Numai Tu le cunosti adancul sufletelor!/ Scalda-mi inima in oceanul iubirii Tale/ si  ma-nvredniceste in tot ce fac si spun/, cu har, cu iubire, cu tot ce este-n lume/ mai frumos, mai curat, mai bun./ Asculta-mi, Doamne, rugaciunea!"
Sper ca, intr-o zi, cand voi da in ,,mintea florilor", intr-o primavara, cand imi atrag atentia distinctia magnoliei si expresia feciorelnica a liliacului alb, sa pot transpune in liedurile mele versurile poetei Vavila Popovici, pentru care, la fel ca si pentru Rainer Maria Rilke: „Muzica este respiratia statuilor, poate linistea tablourilor. Tu, cuvant, acolo unde cuvintele sfarsesc, timp asezat vertical, pe directia inimilor ce pier".
Vavila Popovici, acum, la batranete, cand nu mai am viitor, ci doar trecut, opera dumneavoastra imi apare ca ,,o lavanda sonora".

DORU POPOVICI – Bucuresti, 28 februarie 2014

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page