Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Papusi manevrate, interese nationale spulberate?


    
Prof. univ. dr. Nicolae Radu   

Duminica, 16 Martie

Sa luam aminte: Transilvania, pamant romanesc!
 
Imi place sa cred ca realitatea noastra nu capata dimensiunea unui poligon pentru trageri sau pentru experimente. Privim in trecut si respectul trebuie sa insoteasca faptele celor ce s-au jerfit pentru Tara. Prezentul este din ce in ce mai mult cuprins de patimile penru putere ale unor romani ce se dau romani, dar care uita sa mai gandeasca si sa simta romaneste. Viitorul, in pofida optimismului specific noua romanilor, se anunta sumbru. Va mai exista Romania peste 100 de ani? Va mai exista Transilvania pamant romanesc? Intentiile mele nu sunt de a determina polemici cu puterea. Un demers bazat pe probe stiu ca deranjeaza, insa cred ca istoria romanilor nu este un joc intre cei puternici si cei slabi. Istoria nu este o stiinta fara efecte, nici o discutie care ramane in cadru academic. Deturnarea ei ajunge sa aiba  efecte juridice si sa justifice operatiunea de preluare a pamantului ardelenilor chiar de sub picioarele lor. Romanii au murit cu sutele de mii in cele doua razboaie mondiale ca sa-si dobandeasca libertatea si proprietatea asupra tarii lor, jefuite samavolnic secole intregi. Nu putem ramane indiferenti la reluarea jafului. Tocmai de aceea nu avem voie sa tacem cu privire la falsificarea istoriei noastre, care se prelungeste in falsificarea actelor de proprietate, a stapanirii altora asupra pamanturilor si a pierderii unor intregi bucati din tara noastra.[1] Intr-un material publicat recent, marturiseam ca ma incearca un sentiment de gol interior, cu atat mai mult cu cat am sentimentul ca ne-am uitat eroii si parintii, ca ne-am uitat fratii si surorile, cat de curand vom uita si Romania, daca nu cumva am si facut acest lucru. Nu fac politica! Nu imi doresc sa fiu inteles gresit, dar nu pot sa imi ascund amaraciunea. Europa ne este prezentata ca fiind o mare familie. Poate ca asa si este, insa nu am invatat nimic din lectiile traite. Fie ca amintim vremurile istorice si fastul Cancelariei de la Viena, fie ca privim spre Bruxell-ul zilelor noastre, uitam ca locul nostru nu a fost niciodata la masa celor puternici! Stramosii nostri erau legati de glie. Iobagi sau tarani aserviti. Ce se intampla acum? Istoria isi pretinde dreptul la reflectie, dar cine sa auda? Cine sa inteleaga? Cine mai vrea sa asculte? Cine mai poate sa inteleaga ceva?
 
Trist, dar sa fie si adevarat?!
 
Daca initial ne-am fi gandit ca in 1989 am doborat o dictatura pentru a o inlocui cu o democratie, faptele sunt cele care ne spun ca trebuie sa ne revizuim perspectiva. Mai degraba ni se demonstreaza, an de an, luna de luna, zi de zi, eveniment cu eveniment, ca am scapat de un sistem in care un dictator hotara singur (bine sau gresit) ceea ce el credea ca este in interesul national, cu un agrenaj in care decizia este difuza, iar rezultatul este mai intotdeauna in paguba tarii si intru castigul unor categorii privilegiate nelegitime. Urmarirea interesului national pare a fi fost definitiv abandonata, iar de putere se spanzura niste papusi manevrate, mai mult sau mai putin direct, de puteri straine.[2]
 
Vremurile nu sunt deloc usoare!
 
Privesc la evenimentele din ultimele zile si nu pot decat sa retraiesc acelasi sentiment de gol interior. Parade cu cai si cu politicieni veniti de pe meleaguri straine, imnuri si cantece greu de inteles pentru cei ce simt si gandesc romaneste, declaratii cu caracter revizionist si separatist, reactii ale autoritatilor romane. Vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, a defilat calare alaturi de presedintele Consiliului Judetean Covsna, Tamas Sandor.[3]Toate acestea sunt subiecte de prim plan ce dau contur realitatii colorate in care traim. In timp ce drepturile romanilor din jurul granitelor sunt incalcate flagrant si programat, ungurii isi apara conationalii, creeaza si aplica legea maghiarilor de pretutindeni, in ciuda criticilor Europei. In timp ce noi nu mai stim ce legi sa mai facem, transformand in obligatii simple recomandari privind minoritatile, extremistii unguri agita steagul separatismului si incita nu numai simplii maghiari, ci si secuii si ceangaii.[4]
 
Ce mai inseamna patriotism?
 
Dincolo de orice interpretare, minoritatile au dreptul firesc la exprimare. Ca roman, subscriu majoritatii si ma intreb totusi daca ziua de 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri, a fost sarbatorita cu acelasi fast la Budapesta, asa cum este sarbatorita si ziua de 15 Martie, Ziua maghiarilor de pretutideni, in majoritatea oraselor din Transilvania ? Pe cine mai intereseaza adevarata semnificatie a Monumentului celor 14 generali maghiari din Arad ? Cine mai are interesul sa readuca adevarul istoric in granitele sale firesti, atunci cand ne gandim la atrocitatile de la Ip, Moisei si Traznea? Cine mai are vreme sa auda strigatele de durere ale celor 29 de tarani romani, arsi de vii intr-o casa in comuna Moisei din Maramures? „Lui Dumitru Sarca i-au taiat mainile, lui Dumitru Chis i-au scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls unghiile de la maini. Nu pot sa uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte si sotia acestuia, care era in durerile facerii. Barbatul a plecat dupa moasa, dar pe drum a avut ghinionul sa se intalneasca cu echipa criminala. Acestia, sub amenintarea armelor, l-au intors din drum, iar odata ajunsi in curtea casei l-au impuscat. Sotiei i-au scos copilul din burta cu baioneta. O alta tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sarca, de 40 de ani si Maria Olla, de 15 ani. Cu toate ca nu erau inca moarte au fost aruncate in groapa comuna si ingropate de vii. In acea zi de 14 septembrie 1940, orice roman intalnit pe strada sau gasit acasa a fost impuscat”.[5]
 
Faptele raman fapte, chiar si atunci cand acestea nu sunt asumate. Am toata admiratia pentru Evreii din Romania care si-au plans mereu si isi plang parintii, fratii, surorile si copiii, victime nevinovate impuscate doar pentru faptul ca erau evrei. Cine isi mai aduce aminte si de romanii impuscati doar pentru vina de a fi romani? Cine isi mai aduce aminte de protopopul Aurel Munteanu din Huedin, care a fost torturat in piata orasului timp de mai multe ore, dupa care i s a infipt un tarus in gura, care a iesit prin ceafa? Cine mai vrea sa isi aduca aminte ca pe 22 decembrie 1989, maiorul Aurel Agachi, seful militiei economice din Targu Secuiesc este linsat in plina strada de multime, intr-un ochi avand infipt o moneda, in celalalt emblema de pe cascheta, iar pe gura i s-a pus un sobolan mort, in final incercandu-se arderea cadavrului prin aprinderea imbracamintei?[6] Cine se mai gandeste oare la plutonierul Cheuchisan Liviu Teofil, din comuna Dealu, ucis in mod bestial, in prezenta sotiei si a celor doi copii mici, criminalii sai incercand sa-l jupoaie cu furculita si sa dea foc cadavrului ? Firesc, nu sunt adeptul de a ne hrani din ura sau de a cere aplicarea „Legii Talionului”: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”! Avem voie sa iertam, dar nu avem voie sa uitam niciodata. Trebuie doar sa invatam din greselile noastre si sa ne pastram nealterat dreptul istoric de a fi romani. Un meritoriu material documentar, realizat de adevarul.ro, aduce in prim planul existentei noastre pe romanii din Ungaria. Micherechi este singura localitate din Ungaria unde romanii sunt majoritari. Doar ca si ungurii sunt majoritari. La recensamantul din 2011, dintre cei 2.000 de micherecheni, 1.700 s-au declarat romani si 1.600 - unguri. Cateva intrebari puse anapoda una dupa alta in chestionar au legitimat dubla identitate: romani cu limba materna maghiara, unguri cu romana ca limba materna. Unde-i numeri cand tragi linie?
 
Cand copiii vor fi mari, nu se va mai vorbi romana
 
Lipsa constanta de interes din partea autoritatilor, in special a celor romane, a inlesnit procesul de asimilare a romanilor din Ungaria, proces ajuns acum in faza terminala.  si de ce sa prezinte interes o comunitate dezbinata, care numara cand 8.000, cand 35.000 de romani care n-au cetatenie si nu pot vota, reprezentati in fata autoritatilor de la Budapesta de lideri mai degraba autoproclamati, care nu stiu nici macar sa vorbeasca limba romana? Pana la dizolvarea comunitatii si pierderea limbii sta acum o cale mai scurta de - o generatie. Ardelean a devenit Argyelàn, Costea s-a transformat in Csotye, Mihut in Mihucz, Patcas in Patka, iar familia Sava a inceput sa se iscaleasca Szàva. Pe Munteanu Petre l-au ingropat Muntyán Péter, Mihai s-a transformat in Mihaly. Maghiarizarea numelor romanesti a fost combinata cu urcarea vertiginoasa a prenumelor precum Jessica, Nicholas, Briana si Eric in preferintele parintilor tineri. Preotul Ioan Bun de la Micherechi a vrut sa ridice un steag romanesc in biserica ortodoxa de acolo, frecventata doar de romani, enoriasii s-au opus. „Nu. N-are ce sa caute steagul romanesc la noi in biserica. De ce ati pus steagul ramanesc la noi in biserica? Ca asta biserica e pe pamant unguresc, nu ramanesc”, au spus unii dintre ei!
In mod cert, potrivit adevarul.ro, identitatea romanilor s-a dublat si pierdut demult. Cand copiii care invata acum in scolile cu predare in limba romana vor fi crescut, se va mai vorbi limba in satele pe care toti le numesc romanesti, aflate la cate 10-20 de kilometri de granite? „N-a fi cine sa mai vorbeasca”, spunea Tiberiu Iova. La fel de categoric era si viceprimarul din Micherechi: „Cand copiii vor fi mari, nu se va mai vorbi romana”. „Sigur ca asta duce la disparitia si la dizolvarea comunitatii. Cum sa nu?! Sigur ca da! si este trist ca se intampla asta langa granitele tarii-mama”, spunea Eva Iova, membru al comunitatii istorice de romani din Ungaria.
 
Mai poate fi ceva care sa ne surprinda?
 
Cu putin timp in urma calatoream cu un Green Bus intr-un tur de noapte, prin Budapesta. Lumini aprinse pretutindeni, curatenie si o stare de bine, dincolo de aparente, dar si un ghid ce tinea sa ne aminteasca faptul ca „se spune in Romania ca Transilvania ar fi pamant romanesc!” Am ascultat si m-am gandit ca acesta este doar inceputul. In timp ce Romania isi rataceste autoritatea, prin ezitari si declaratii belicoase, Ungaria creste, fie doar si prin simple declaratii. Pana unde trebuie sa ajungem? Plecand de la premiza falsa ca Transilvania le-a apartinut ungurilor, sute de mii de hectare de padure, conace, dar si un sat intreg din Arad, Nadas, au ajuns sa fie „retrocedate” unor interpusi, desi statul roman le-a rascumparat o data pe vremea regelui Ferdinand. Ne vom trezi astfel ca vom pierde Transilvania nu prin autonomie politica, ci prin retrocedari arbitrare![7]
 
Raspunsurile nu intarzie sa apara
 
Victor Roncea, de la Jurnalisti Online, nu s-a ratacit niciodata prin cotloanele puterii. Progresiv in gandire, spune ceea ce gandeste si indeamna la respect fata de adevarul istoric si demonstreaza ca a fi roman nu este o rusine. Ion Maldarescu, de la ART-EMIS, duce mai departe mostenirea tatalui sau, neobositului jurnalist Dumitru Maldarescu, sparge tacerea si prezinta suflete si fapte de romani autentici. Generalul Gheorghe Vaduva, pe cat de intelligent pe atat de modest, isi exprima durerea de a vedea Romania ca o turma de oi manata de niste ciobani tampiti spre o prapastie! Regretatul Academician Florian Constantiniu ne lipseste din ce in ce mai mult. Marcel Barbatei, jurnalist la Cotidianul.ro, se manifesta ca un adevarat iubitor de tara si demn urmas al lui Avram Iancu. Isi asuma riscuri si vorbeste despre satul Nades si despre jafuri la care participa chiar statul roman prin reprezentantii lui in teritoriu! (Barbatei, Cum sa stergi Transilvania de pe harta, Realitatea TV). Autonomia teritoriala este din ce in ce mai des invocate. Post de vicepremier si functii ministerial pentru minoritatea maghiara exista, pamant romanesc scos la vanzare avem! Unde este preocuparea pentru securitatea nationala ? Bate deja clopotul in dunga pentru Romania?
 
Cum se poate vinde Tara
 
De la 1 ianuarie 2014, Romania este obligata sa permita strainilor rezidenti in Uniunea Europeana sa cumpere terenuri agricole in Romania. Cu aceasta ocazie, Ungaria a pus la punct o strategie prin care sa cumpere cat mai mult teren din Transilvania. Planul a fost dezvalui de catre Szabo Jozsef Andor, atasat pe probleme de agricultura la Ambasada Ungariei la Bucuresti: „avem un program in acest sens, al carui element esential este ca, in situatia in care cineva doreste sa-si vanda terenul, poate incheia un contract cu statul maghiar in temeiul caruia va primi o renta viagera. Mai mult, terenul va ramane in proprietatea sa pana la sfarsitul vietii”. Planul maghiar nu se opreste insa doar la terenuri agricole, ci se refera si la izvoarele de ape minerale, dar si la padurile din Ardeal.[8] Oficialul maghiar ignora riscul unui conflict diplomatic cu statul roman si spune ca legea funciara romaneasca, o copie dupa cea din Ungaria, are portite si este prost facuta, astfel ca nu exista nicio problema pentru statul ungar sa cumpere pamantul romanesc. „Nu e atat de serioasa ca legea din Ungaria. In Ungaria, doar strainul care domiciliaza in Ungaria poate cumpara teren. Ei, in Romania nu este asa. In Romania poate cumpara teren si strainul care nu locuieste pe teritoriul Romaniei”. Planul a fost dezvaluit intr-un interviu acordat publicatiei „Kronika“ din Targu Mures, dar ulterior a negat ca ar fi acordat interviul. si ambasadorul Ungariei la Bucuresti a spus ca acest interviu nu exista. „Adevarul” detine interviul dat de oficial jurnalistului Szucher Ervin si inregistrat de acesta din urma.[9]
 
Care este miza pamantului?
 
Cel care are puterea are economica o dobandeste pe cea politica! Cel care va avea pamantul, casele va hotari si cine conduce tara dupa aceea [mai precis de care tara apartin acele pamanturi, n.n.] - In Ardeal se va reconstitui trecutul prin cumpararea pamanturilor.  Vom ajunge din nou slugi in propria tara?[10] Presedintele Traian Basescu a respins legea care reglementeaza cumpararea de terenuri agricole de catre cetatenii europeni. Cu toate acestea, fostul negociator al Romaniei cu Uniunea Europeana, Leonard Orban, sustine ca nimeni nu poate sa interzica statelor sa cumpere pamant in alte tari UE? „Legislatia europeana nu are prevederi care sa interzica institutiilor de stat sa cumpere terenuri agricole in alte tari UE. Exista, in schimb, o intreaga legislatie privind dreptul persoanelor juridice de a cumpara pamant”.[11] In aceste conditii “ respingerea legii vanzarii terenurilor de catre presedintele Basescu nu contine nimic substantial, fiind o formalitate care nu va schimba realitatea vanzarii terenurilor catre straini. E ultima lovitura puternica data Romaniei.[12]
 
La ce sa ne mai asteptam?
 
„Tradare, furt, coruptie, minciuna, nepotism, incompetenta, lipsa de demnitate nationala sunt cateva din atributele care o caracterizeaza”, scria distinsul si regretatul Academician Florian Constantiniu.[13] Cum o facem sa dispara? Mostenirea multiseculara a lui hatar si bacsis a ramas atotputernica. Cum sa indrepti o tara cand cetatenii ei se gandesc fiecare la sine, si nu la binele comun?! Vremurile sunt grele, timpurile devin triste, insa optimismul nu trebuie sa ne paraseasca. Raspunsul se afla la fiecare dintre dumneavoastra. Personal, imi doresc ca Romania sa ramana o tara libera si frumoasa!
 
In loc de concluzii
 
Retragerea legiunilor si administratiei romane din Dacia la sud de Dunare, in anul 271 d.Hr., nu a insemnat si migrarea autohtonilor, cum gresit s-a incearcat si se incearca sa se argumenteze. Continuitatea daco-romanilor in tinutul carpato-danubian este pusa sub semnul intrebarii, intr-un mod mai mult sau mai putin interesat, de istorici precum R. Roessler, P. Hunfôlvy, L.Tamás.[14] Lipsiti de sprijinul unor dovezi autentice, acestia sustin ca majoritatea locuitorilor Daciei a parasit tara dupa retragerea aureliana. Cu toate acestea, putem afirma ca dupa retragerea granitei dincolo de Dunare (271-275 d.Hr.) in timpul domniei lui Aurelian, procesul de romanizare a populatiei din Campia Munteniei a continuat, multi cetateni ai imperiului preferand sa traiasca in afara granitelor lui, din cauza darilor mult mai mici, a libertatii religioase si a proprietatilor de pamant ce le detineau. Aceasta stare de lucruri este redata de scriitorul antic Salvianus: „intr-un glas se roaga taranii romani sa-i lase a trai cu barbarii”.[15] Dupa cum se poate observa aceste informatii si argumente contravin teoriilor imbratisate de istoriografia maghiara si nu numai, conform carora „parasirea Daciei a fost integrala, dupa retragerea aureliana, romanizarea oricum superficiala, a acestei provincii marginale fiind total nimicita de navalirile barbare din secolul al III-lea”.[16] Punctul de plecare al amplei controverse cu privire la originea si continuitatea romanilor este, fireste, reprezentat de interesele maghiarilor in a-si sustine argumentul vechimii si prioritatii dreptului de stapanire asupra teritoriilor locuite de romani din cele mai vechi timpuri. „Teza imigrationista, imbratisata printr-o unanimitate suspecta, devine in prima jumatate a secolului al XX-lea, pentru istoricii maghiari, dogma politica si cea mai mica abatere de la ea inseamna dezertare”. [17]
 
Din pacate, disputa abandonata, aparent, numai vreme de cativa ani este reluata si in prezent, cu o inversunare patimasa. Formarea poporului roman si continuitatea lui in spatiul carpato - danubian sunt pe deplin argumentate de marturiile arheologice si de cele de ordin lingvistic si folcloric. Printr-o analiza de detaliu, sprijiniti fiind si de marturiile amintite, teza cu privire la migrarea autohtonilor, odata cu retragerea administratiei romane sub imparatul roman Aurelian, la 271-275 d.Hr., nu poate fi acceptata, cu atat mai mult cu cat imposibilitatea acestui fapt este sustinuta de izvoare de prima importanta, de dovezi lingvistice si de probe arheologice. In acest sens, I. Thunmann, in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea amintea despre „vlahii de dincoace de Dunare (de la nord de fluviu - n.a.) ce sunt frati ai celor din Macedonia, coboratori din traci, care sub numele de geti si de daci jucara un rol atat de insemnat [...]. Sub stapanirea romana au primit limba si obiceiurile romane si, dupa ce sub Caracalla au capatat dreptul de cetatenie, s-au numit romani. Nu se poate admite ca Imparatul Aurelian sa fi stramutat peste Dunare pe toti locuitorii Daciei, fara indoiala ca au mai ramas inca multi intr-o tara asa de mare si asa de muntoasa. In timpul navalirii vandalilor, gotilor, hunilor, gepizilor, slavilor, avarilor si bulgarilor, ei cautau mantuire in muntii lor [...]. Navalirea maghiarilor in anul 896 i-a gasit in Transilvania si in Ungaria de dincoace de Dunare . Acest lucru il spune notarul anonim al regelui Bela IV [...]. Vlahii locuiau din timpuri stravechi si in Valahia si in Moldova.” [18] Continuitatea populatiei romanice in tinutul carpato - danubian nu a fost pusa de altfel la indoiala de nimeni pana spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, fiind considerata un fapt normal si logic. Insusi imparatul Iosif al II-lea al Austriei (1765 - 1790) socotea ca romanii sunt, incontestabil, „cei mai vechi si mai numerosi locuitori ai Transilvaniei”.[19] In prezenta dovezilor scoase la iveala de cercetarile arheologice, teza imbratisata de istoricii maghiari, nu poate fi sustinuta, cu atat mai mult cu cat izvoarele antice atesta faptul ca „Probus (276-282), urmasul imparatului Aurelian, a reusit sa faca din dacii liberi, aliati ai imperiului in lupta impotriva getilor (omnes geticos populos in amicitiam receptam)”.[20] Acesta face dovada existentei unei armate daco-romane bine strcuturata. Un alt element prin care se dovedeste continuitatea romanilor in aria vechii Dacii il constituie vocabularul religios, element ce releva o raspandire timpurie a crestinismului la romani,[21] probabil inca din timpul convietuirii dacilor cu romanii. Cuvintele din limba romana privind notiunile fundamentale ale credintei sunt, cele mai multe, de origine latina. Astfel, biserica vine din lat. basilica, Dumnezeu vine din lat. Domine Deus, cruce din lat. crucem, crestin de la lat. christianus si rugaciune de la lat. ­rogationem. Sarbatoare vine din lat. dies servatorie, cimitir deriva din lat. coemeterium, priveghere, din lat. pervigilare, a boteza din lat. baptisare. Cuvinte precum a inchina deriva din lat. inclinare, a ingenunchia din lat. ingenunculare, sfant din lat. sanctus, inviere din lat. invivare si inaltare din lat. Inaltiare. Odata cu acestea, daco - romanii au imprumutat si unele numiri de sarbatori latine. Rusaliile deriva din latina, Rosalia, sarbatoarea pomenirii mortilor, in timpul primaverii cand infloresc trandafirii (rosa). Floriile deriva din lat. florarle. Craciunul vine de la cuvantul lat. ­calatio, care inseamna convocare, intrunire sau, dupa opinia altor filologi, de la lat. creatio (creare) si Pastele din lat. Paschae, pascarum (Dictionarul limbii romane moderne, 1986). In prezenta unor astfel de dovezi, cred ca orice comentariu este de prisos.
 
Bibliografie selectiva
 
Abraham, PPavel, Lucian Bolcas, Ilie serbanescu, Despre vanzarea pamanturilor catre straini, „la Ordinea Zilei” (I), www.antena3/ razbointrucuvant.ro/14.03.2014
Barbatei, marcel,, Cum sa stergi Transilvania de pe harta, Emisiunea Jocuri de Putere, Realitatea TV/ vezi si razboiintruncuvant.ro/14.03.2014
Butcovan, Gavril, supravietuitor al atrocitatilor de la Ip/  http://roncea.ro/tag/atrocitatile-maghiarilor-in-transilvania
Constantiniu, Florin, "Un popor de oi naste un guvern de lupi"."Politicienii de acum sunt cei mai incompetenti, mai lacomi si mai aroganti din istoria Romaniei", in, rgnpress.ro/ 15.03.2014
- Diaconu, Bogdan, Efectele istoriei false a Transilvaniei: un sat intreg din Arad a fost „retrocedat” presupusilor urmasi ai unui grof, adevarul.ro/14.03.2014
- *** Dictionarul limbii romane moderne, Bucuresti, 1986
- Dogaru, Mircea, De la Esculeu la Alba Iulia. Un mileniu de istorie romaneasca in cronistica si istoriografia ungaro - germana, Bucuresti, 1993
- Giurescu C.C, Giurescu C.D, Scurta istorie a romanilor, Bucuresti, 1977
- Ghica, Sorin, Ungurii vor sa ne ia Ardealul cu banii jos, in,  http://adevarul.ro/news/ 14.03.2014
- *** Izvoarele privind Istoria Romaniei, vol. I, Bucuresti, 1956
Panaite, Adrian Cu drag, din Romania capturata, Curierul national/14.03.2014
Pippidi D.M., Niceta din Ramesiana si originile crestinismului   daco–roman, in "Contributii la istoria veche a Romaniei", Bucuresti, 1967
Radu Tudor, Romania–cutremurata, fracturata hidraulic si cianurata/razboiintruncuvant.ro/14.03.2014
- *** Romanii din Ungaria, oameni fara nicio tara: „De ce ati pus steagul ramanesc la noi in biserica? Asta biserica e pamant unguresc, nu ramanesc/ adevarul.ro/ Documentar/ 14.03.2014
- Roncea Victor, Cultul-criminalilor-maghiari-ucigasii-a-40-000-de-romani/ roncea.ro/2010/10/07
- Sassu C., Romanii si ungurii. Premise istorice, Bucuresti, 1940
- Tamas L., Romain, Romans et Roumains dans l'histoire de la Dacie Traiane, in „Archivum Europeae Centro - Orientalis”, vol. I, Paris, 1935
- Thummann I., Untersuchungen uber die Geschichte der ostlichen europaischen volker, Leipzig, Biblioteca Academiei Romane, 1774
Toth, Z., Recherches historiques sur les problemes roumains, in „Revue d’ histoire. Etude hongroises", vol. XXI, 1943
- Vaduva. Gheorghe, „Romania este ca o turma de oi manata de niste ciobani tampiti spre o prapastie”. http://www.art-emis.ro/jurnalistica/1185-romania-o-tara-practic-distrusa.html
- Pagini webb: adevarul.ro. libertatea.ro
-------------------------------------------------
[1] Diaconu, adevarul.ro/14.03.2014.
[2]Panaite, Curierul national.ro/ 15.03.2014.
[3] libertatea.ro/15.03.2014.
[4] Roncea, 2007.
[5] Butcovan, supravietuitor al atrocitatilor de la Ip/  http://roncea.ro/tag/atrocitatile-maghiarilor-in-transilvania/
[6] unstory.com/linsarea-ofiterului-de-militie-aurel-agache
[7] Diaconu, adevarul.ro/14.03.2014.
[8] adevarul.ro  
[9] adev.ro/mz3i7c
[10] Pavel Abraham, Antena 3.
[11]Ghica, adevarul.ro/14.03.2014.
[12] Pavel Abraham, Antena 3.
[13] rgnpress.ro/ 15.03.2014.
[14] Dogaru, 1993.
[15] Giurescu, Giurescu, 1977.
[16] Tamas, 1935.
[17] Toth, 1943).
[18] Thummann, 1774.
[19] Sassu, 1940.
[20] Izvoare, 1954.
[21] Pippidi, 1967.


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page