Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Diversitate si Armonie în Peisajul Urbanistic al Municipiului Cluj-Napoca



Priveam de la fereastra hotelului imensa panorama oferita prin desfasurarea multicolora de case si blocuri ale Clujului. Incercam sa discern cu privirea detalii care sa imi descopere sufletului unui oras cu rezonanta din istoria Transilvaniei. Undeva, catre stanga puteam distinge turla bisericii romano-catolice din Piata Unirii. Mai la dreapta observam cupola catedralei ortodoxe din Piata Avram Iancu. Iar la mica distanta de aceasta remarcam structura de constructie a unei catedrale greco-catolice, un fel de replica destinata sa aduca simetrie in peisajul urbanistic al orasului.
Cautam centrul orasului, dar imi era dificil sa pozitionez acea zona in jurul careia s-a constituit si a evoluat orice gen de asezare umana. In schimb, aceste trei repere de arhitectura pareau sa indice o tripolaritate confesionala si o relativa tensiune intre trei tendinte aflate in competitie pentru identitatea proprie. De fapt, chiar si numele renumitei Universitati „Babes-Bolyai” indica o bipolaritate etnica aflata intr-un echilibru relativ ce trebuia continuu mentinut printr-un efort constant depus de toate partile implicate.
Mai departe, compozitia imaginii dezvaluia o multime de case medievale relativ bine conservate, alaturi de constructii din perioada Imperiului Austro-Ungar, continuate cu imobile de epoca interbelica, cumva similare celor din Brasov, orasul meu natal. La acestea se adaugau oarecum haotic blocurile turn si de patru etaje ale perioadei comuniste, care stanjeneau privirea cu arhitectonica „baroc stalinista” lipsita de gust si cu aspect de santier, ca peste tot in restul Romaniei. Spre deosebire de alte locuri, totusi curatenia stradala si ingrijirea spatiilor verzi recomanda spiritul de gospodar al primariei, care se pare ca stia mai bine decat in alte parti sa se ocupe de administrarea marii urbe.
Al treilea „strat” de locuinte, de data aceasta de factura post-decembrista, se raspandea in neoranduiala pe dealurile din vecinatatea orasului cu o multime de vile si blocuri scumpe la cumparat, insa dificil de estimat in privinta rezistentei constructiei. In mare parte, ele ofereau acel sentiment fantomatic, specific cladirilor partial locuite, dar ridicate in graba de o lacomie imobiliara alimentata de credite ieftine oferite in urma cu cativa ani clientilor creduli. Ca sa ajungi in aceasta zona trebuia sa iei obligatoriu un taxi, care costa dublu fata de Bucuresti, adica era foarte scump. Sau puteai sa iti propui un exercitiu de drumetie montana, panta de urcare sau coborare solicitand la maximum, ceea ce putea fi o alternativa la sala de gimnastica.
In zare, catre rasarit, se putea observa pista aeroportului international, unde aterizau si decolau avioane de mica sau mare capacitate, zgomotul ambalarii motoarelor auzindu-se pana departe printr-un joc de ecou multiplu reflectat de dealuri. Observam Boeing-urile uriase cum se ridicau in vazduh si virau strans catre dreapta inainte de a se incadra pe culoarele de zbor catre diferitele destinatii ale lumii. Cumva, acest pol al modernismului aeronautic se adauga disonant la celelalte elemente ce relevau structura cosmopolita a unui oras mare aflat intr-o expansiune continua asupra mediului inconjurator.
Alte repere mai noi se adaugau si ele prin profilurile postmoderniste, cu aspect de hale industriale, ale unui Auchan megalomanic dispus undeva catre miazanoapte si ale lui Iulius Mall aflat ceva mai aproape, care in noapte marcau asemenea unor balize existenta unor concentrari comerciale catre care se indreptau nenumarati oameni presati de preturile, dupa parerea mea exagerat de mari, din interiorul orasului. Astfel, cultura hipermarchetului dispus la marginea asezarii urbane se adauga si ea straturilor anterioare ce inca refuzau, cel putin la nivel arhitectonic, sa dispara din peisajul metropolei.
Dar privirea mi se intorcea involuntar asupra Pietei Avram Iancu, unde la mica distanta, Teatrul National „Lucian Blaga” incerca sa echilibreze demersul mult prea religios al cladirilor dominante din centrul orasului sau inaltimea uneori ametitoare ale unor monumente istorice cu statut de simbol pentru diferitele comunitati etnice sau confesiuni religioase. Numele marelui filozof-poet, iarasi o dualitate greu de echilibrat, parea sa releve o incercare de integrare pe calea „Marii Treceri” printr-un univers metafizic aflat mereu sub incidenta unei inexorabile „cenzuri transcendente” in cunoasterea Marelui Anonim. Este posibil, ca ideea sa originala asupra conceptului de „matrice stilistica”, ce partial explica viziunile diferite ale popoarelor lumii, sa fi fost rodul trairi in mijlocul unor asezari multipolare, aflate intr-o continua competitie menita sa mentina identitatea specifica fiecarei comunitati etnice sau confesionale.
Mai departe, undeva, la dreapta teatrului, observam aspectul de cazarma al cartierului general al Diviziei a IV-a, Transilvania, un fel de careu delimitat de cladirea cu aspect de comandament de garnizoana, care pe rand a gazduit armatele austriaca si maghiara, iar in cele din urma, cea romana – iarasi o tripolaritate de natura militara sugerata de arhitectura cladirii si de prezenta busturilor in bronz ale unor generali omagiati in perioada postbelica. Existenta unei mari unitati militare aproape de centrul orasului indica o anumita ingrijorare din trecut asupra mentinerii ordinii publice in perioade in care disputa dintre comunitati trebuia sa fie controlata atent de catre oficialitati.
Insa incercam din nou sa cuprind cu privirea marele oras si sa il cuprind cu bratele in dorinta de a strange laolalta toate aceste fragmente de timp sau istorie si de a integra armonios toata disocierea generata de o diversitate competitionala ce conduce la tensiuni inerente, care chiar daca nu sunt marturisite explicit, totusi continua sa mineze buna intelegere dintre oameni. Cautam sa identific un reper integrator pentru ceea ce distingeam prin privirea atenta a orasului, dar imi era dificil sa il gasesc. Blestemul fragmentarii, care urmareste specia umana de la inventarea limbajului articulat, parea sa nu imi ofere nicio sansa.
Si totusi, o data cu lasarea intunericului, cand umbrele noptii s-au lasat peste oras, am remarcat nenumaratele lumini de pe strazi sau bulevarde si din casele oamenilor. Pe masura ce soarele asfintea, toate detaliile zilei dispareau oferind imaginea armonioasa a liniilor punctate luminos ce se intretaiau asemenea arterelor ce poarta sange proaspat intr-un imens organism. In fata noptii toate diferentele dispareau oferind o imagine compacta si armonioasa asemenea stelelor de pe cer. Un fel de constelatie misterioasa parea sa se fi revarsat pe pamant oglindind armonia spatiilor nesfarsite ale universului.
Iar pe masura ce orele treceau, iar luminile se stingeau in case, semn al trecerii de la veghe la somn, ma gandeam ca aceasta comuniune blanda a odihnei si visarii oferea in fiecare noapte ocazia sa se uneasca laolalta toti cei care dintr-o ratiune sau alta se aflau impreuna doar prin locuire in acest oras. Astfel, aveam in fata viziunea unei singure fiinte si a unui singur om prin ale carui vene circula aceeasi energie datatoare de viata indiferent de timp, loc, istorie sau orice alt gen de apartenenta, ce vremelnic ne marcheaza scurta noastra trecere prin acest mic univers.
Octavian Lupu
Cluj-Napoca, 14.03.2014


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page