Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Lacune ale politicii



de Andrei Marga, 16 martie 2014

In Romania inradacinarea partidelor in interesele economice si sociale ale categoriilor sociale a ramas slaba pana astazi. Aici vezi social-democrati mai inavutiti decat printii de odinioara si cu naravuri de mari proprietari. Vezi slujbasi ce traiesc de la bugetul public, dar pretind, caragialeste, statul minimal. Vezi „crestin-democrati” care strang averi pe seama combinatiilor necurate.
La asemenea neajunsuri s-au adaugat transformarea peste noapte a PD din „socialist" in „popular", crearea de formatiuni de manevra sau ruperea de bucati din alte partide pentru a forma majoritatea prezidentiala (cum a fost in 2004) sau guvernamentala (cum este cea din 2014). Mai nou, unii se bat cu pumnul in piept cat sunt de „dreapta", dar nu dau semne ca ar trai pe picioare proprii. Altii proclama miscari ce amintesc de cele din anii ‘20 ai secolului trecut. Peste toate, viata politica a ramas confuza in Romania datorita tocmai discrepantei dintre partide si structura sociala a tarii.
Exceptand momentul Conventiei Democratice, din 1996, care a fost perceput ca deschidere spre o societate cu alte valori, nu s-a putut starni venirea in politica a unor forte de prim plan profesional si moral din societate. Rareori varfurile generatiilor s-au angajat sa devina demnitari, parlamentari sau reprezentanti locali. Cu putinele exceptii, mereu absolventi de mana a doua sau chiar a saptea au fost cei care au intrat in politica. Iar pentru multi dintre cei care au pasit in viata publica, nu interesul public conta, ci folosirea unei ocazii care nu era sigur ca se intoarce.
S-a reluat politica lui Ceausescu de numire in roluri de decizie a unor diletanti, care sint manevrabili si asupra carora se poate arunca, la nevoie, vina. Ministrii au ajuns sa se numeasca dupa mofturi (incat unii straini pun intrebarea: de ce Romania face demnitari din oameni atat de nepregatiti?). Multi responsabili nu au capacitatea de a concepe sau macar de a organiza domeniul. Demnitarii nu se mai disting fata de cei asupra carora decid, decat prin docilitate vis-a- vis de cel care i-a numit. Peste toate, valoarea profesionala si civica a persoanelor nu a mai contat, incat s-au format increngaturi care acum par sa nu aiba alternativa.
Orientati spre ceea ce era mai usor, anume, evaluarea trecutului in urma unei revolutii, multi intelectuali (majoritatea, totusi, fara opera!), dupa scurta dezbatere asupra civismului de la inceputul anilor nouazeci, nu au putut da analize ale situatiei. Exceptiile au fost prea putine. In locul prelucrarii conceptuale a noilor experiente, s-a revenit in Romania in vechiul impas - oportunismul este dat ca intelepciune. Sub argumentul acoperirii unui gol in evolutia culturala, s-au relansat autori care, oricat de importanti au fost odinioara, nu pot spune mare lucru despre ce este de facut. Eseistica de sueta a inlocuit cercetarea disciplinata, veritabila. Operele de viziune intr-un context nou au ramas, de aceea, rare, iar autorii se pot numara pe degete.
S-a creat, bine manipulata, categoria „oamenilor de viitor in politica". Grabiti sa nu piara ocaziile, acestia nu si-au mai ros coatele in biblioteci sau laboratoare, ci au cautat sa parvina in orice chip (slugarnicie fata de sefii zilei, examene trecute oricum, diplome in universitati oarecare, copierea lucrarilor altora, folosirea influentei parintilor). Sub aspectul capacitatii profesionale, al civismului si potentialului politic, acestia se dovedesc acum a fi mai putin pregatiti si mai infructuosi decat cei din generatiile pe care le-au inlocuit.
Intelectuali de prim plan s-au dedicat mai mult statelor de plata, decat dificultatilor din societate. In loc sa fie resurse pentru constructie institutionala si pregatire profesionala, precum in Polonia sau Cehia sau Slovacia, programele europene au servit mai mult inavutirii private. In Romania s-au alocat resurse financiare pentru prezentarea de scrieri literare in strainatate, dar, in loc sa fie distribuite pe baza competitiei pentru a stimula creatia care conteaza, aceste resurse s-au irosit in magulirea unor autori, parte veritabili, parte parveniti de ocazie. Dezbaterea culturala s-a concentrat mai curand asupra trecutului (care, datorita superficialitatii cercetarii, a ramas la fel de nelamurit ca inainte!) si, mai recent, asupra unui regim care lasa in urma 10 ani pierduti. In loc ca intrarea tarii in sfera euroatlatica sa fie imboldul mult asteptat pentru solutii creative, se cultiva un nou conformism cultural, iar priceperea este echivalata cu mimetismul. Descurcarea in conditiile confuziei valorilor este noua deviza a comportamentelor intr-o societate ce risca, si din acest motiv, sa bata durabil pasul pe loc, intr-o lume ce se schimba rapid si vizibil. (din volumul Andrei Marga, "Teze incomode", in curs de publicare).

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page