Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Interviu

"Am invatat de la neozeelandezi valoarea relatiilor umane bazate pe incredere".

Interviu cu Aniela Pojar din Auckland, Noua Zeelanda

Cum ati ajuns in Noua Zeelanda? De ce ati plecat din Romania?

Printr-un set de circumstante in care viata se intampla de la sine si iti da, asa, un fagas favorabil, ca un rau care te duce la vale fara prea mult efort. Cu opt ani in urma, terminasem si eu facultatea, tocmai ma casatorisem, urma ca parintii sa ne ajute sa ne asezam si noi la casa noastra ca tot omu’... Viitorul, asa cum mi-l vedeau cei din jur, cred ca era si stralucitor si promitator. Iar eu? Eu tot incercam sa-l descopar si sa ma incant in asteptarea lui, dar nu vedeam nimic, decat o cutie mica si intunecata in care simteam ca ma sufoc. Si nici loc prea mult sa ma misc nu era in cutia asta. Visam in secret la strainatate si tanjeam sa ajung cumva sa pasesc pe-acolo, nici nu prea conta unde anume. Dar, vezi, pe vremea aceea, nu era usor sa mergi chiar pe unde te taia capul. Pana cand, intr-o zi, un prieten imi zice ca verisoara lui tocmai plecase in Noua Zeelanda si daca ne intereseaza, ne pune in legatura cu ea, da’ sigur nu ne intereseaza, ca e prea departe. Ba da si da-mi email-ul ei. M-am intors in Cluj, de unde sunt eu, am fugit repede la Libraria Universitatii si mi-am cumparat o cartulie mica despre Noua Zeelanda, caci cunostintele mele de geografie se opreau la Australia. Vorbesc engleza, perfect! Trai de viata bunisor, cum sa nu vrei asa ceva? Au o vara lunga si plaje la tot pasul, na’ hai sa mergem sa vedem si noi iarba mai verde de peste ocean! Ca sigur e mai buna ca a noastra!

Care a fost socul cultural in Noua Zeelanda?

Cel mai mult m-a socat felul neozeelandezilor de a trata pe toata lumea intr-un mod prietenos, binevoitor si amiabil. M-au surprins fetele lor deschise si zambitoare si ofertele lor dezinteresate de a ma ajuta, cand, poate, imi citeau pe fata buimaceala sau confuzia de a nu sti in ce directie sa o iau acuma, ca m-am pierdut pentru a saptea oara intr-o zi sau ce vrea, oare, sa zica formularul asta? Caci, cu toata engleza si facultatea mea, eu tot nu pricep! si imi intelegeti, sceptica, nedumerirea: Cum, de ce sunt ei asa de draguti, ce vor oare, de la mine? Mi-au trebuit multi ani sa ma eliberez de o teama bine infipta pana in maduva oaselor, pe care am cultivat-o din absoluta nevoie, intr-un sistem opresiv in care nu stii cine ti-e prieten si cine inamic, asa ca ii tratezi pe toti la fel si intr-un final te temi de toata lumea, ca-i mai sigur. Si, sus armura si hai la razboi! Am inteles pana la urma ca teama izoleaza. Si am inceput sa invat de la ei valoarea relatiilor umane, doar asa, pentru simpla bucurie de a ne impartasi existenta cu altii, fie ei si straini. Acuma, ca sa fiu in totalitate sincera, cateodata ma exaspereaza tendinta lor de a da indicatii superdetaliate. Sunt atat de draguti si vor sa-ti faca totul atat de usor si accesibil, incat orgoliul meu se simte putin sifonat: Da’, ce, acuma ma crezi ingramadita de tot? Ca am inteles din prima si stiu sa citesc si singura! Da’, poate, o sa-mi treaca intr-o zi si asta. Sper!

Cum v-ati adaptat acolo?

Inca ma mai adaptez... M-a ajutat foarte mult faptul ca am studiat aici si lucrez inconjurata de neozeelandezi (sau „kiwis", cum isi spun ei, dupa pasarea kiwi, care e una din emblemele lor nationale). Am devenit curioasa si interesata de obiceiurile lor si ii intreb cate in luna si in stele. Sincer, a fost si este un efort, prin asta intelegand ca eu sunt cea diferita si eu sunt cea care trebuie sa se adapteze dupa ei si nu ei dupa mine. Cred ca au, asa, un prag mental, undeva, pe la 6-7 ani, dupa care au inceput sa-mi zica: Acuma esti "o kiwi" si asta nu inseamna ca sunt acra ca fructul, ci ca sunt una de-a lor.

Care sunt principiile de viata in Noua Zeelanda?

Cred ca unul din principiile de baza e acela ca viata e lejera, destinsa si relaxata. Au ei o vorba – „Sweet as bro", adica un fel de „Totul e dulce, frate", in sensul ca nu-ti fa griji, degeaba iti faci, ca toate se rezolva pana la urma, iar tu ramai cu grijile si nu e pacat? Ca, uite, e o zi asa de frumoasa, hai sa mergem la plaja, aruncam niste fripturi pe gratar si ne racorim („chill aut")! si asta se simte la toate nivelurile, incepand de la felul in care se imbraca, adica foarte comod si practic. Doamne, ce soc a fost sa vad oameni desculti pe strada! Sau cu slapii lor traditionali („jandals"), un tricou si niste pantaloni scurti si hai sa mergem in oras! Un alt fel in care se vede acest lucru e lipsa de birocratie si, aici, le dau dreptate: ce sens are sa-ti pierzi vremea cu formulare si batut la usi cu plocoane? Cand poti sa inregistrezi o masina nou cumparata in 10 minute, cand toate cheltuielile iti ies direct din contul bancar si tu poti sa dormi linistit pe o ureche, sau chiar doua, daca vrei? Acuma, i-am si judecat o vreme: ca asta e neglijenta, ca sunt dezorganizati si delasatori, ca niste reguli, acolo, in plus, nu le-ar strica. Dar ei isi bazeaza sistemele pe principii de incredere si echitate. Si eu o dadeam din nou pe obiceiul cel vechi si prost: cum pot fi atat de naivi sa te creada pe cuvant? Si vrei sa spui ca nu te verifica, pe tine si pe toata familia inainte de a semna? Acum le sunt indatorata pentru asta, pentru ca m-au ajutat sa-mi construiesc demnitatea: eu spun adevarul, ei ma cred si la urma traim, si unii si altii, cu constiinta impacata.

Consilier psihologic cu o specializare in terapii expresive, de ce au nevoie neozeelandezii de meseria dvs.?

Hmm!... Poate pentru ca, fiind persoane care apartin unei societati individualiste, adica sunt extrem de autonomi si devin independenti, rupandu-se de familie la o varsta foarte tanara - asta cu exceptia maorilor (populatia indigena) si a celor din insulele Pacificului care au o matrice culturala colectiva – ei prefera, de multe ori, sa-si dezvaluie problemele intime unui strain. Poate pentru ca, existand mai putina structura in afara (la nivel de societate), au dificultati in a-si crea propria structura interna. Poate pentru ca au mai putina identitate culturala comparativ cu cineva provenind dintr-o cultura veche si atunci au nevoie sa si-o contureze din alte surse, care nu sunt la prima vedere atat de usor accesibile (adica nu-ti da nimeni de-a gata niste prototipuri care sa-ti spuna: asa stau lucrurile pentru simplul motiv ca mosii si stramosii...). Poate pentru ca nu le e rusine atunci cand au o problema care le perturba sanatatea emotionala, mentala sau fizica si nu exista teama de degetul strainului care sa-i arate cu mila sau dezaprobare. Poate cauta calitativ o viata mai buna si inteleg ca asta vine dinauntru.

Pe unde se calatoreste in Noua Zeelanda? Ce monumente istorice au? Cat de mandri sunt de istoria lor?

Peste tot. E o tara deosebit de frumoasa si, pentru ei, monument mai istoric decat natura nu este, caci, intelegi, asta nu e creata de om! Daca mergi de la nord la sud (sau invers), intalnesti cam tot ce vrei: vegetatie exotica, paduri native, munti, fiorduri, ghetari, plaje cu nisip alb sau negru, ape termale, cascade… E incredibil si spectaculos! Turismul e foarte axat pe activitati in aer liber si, chiar daca nu esti o persoana foarte aventuroasa (si nu faci surf, iar cataratul pe stanci nu e tocmai hobby-ul tau), tot gasesti ceva pe gustul tau. Monumente istorice? Acuma, sigur, mai vezi cate o biserica mai veche sau un muzeu (cum ar fi Muzeul Te Papa in Wellington, Canterbury Museum in Christchurch sau Auckland Museum), dar ganditi-va: europenii au venit aici doar pe la sfarsitul secolului 18, iar maorii si polinezienii au un alt fel de a-si transmite produsele culturale. Pe cale orala, prin cantece, traditii si ritual. Sunt, in schimb, multe sculpturi (in special in lemn) maore. Si da, as putea spune ca sunt foarte mandri de istoria lor, asimilandu-si mult cultura maori (e o societate biculturala cu doua limbi oficiale), dar sunt totusi constienti ca sunt o cultura tanara, cu o identitate mai ambigua.

Ce mancare deosebita au? Cum se prepara?

Mancarea traditionala a maorilor se numeste „hangi" si se pregateste in decursul unei ceremonii foarte indelungate. Se sapa niste gropi in pamant, in care se pun pietre incinse, iar mancarea se pune acolo in tavi, acoperita cu prosoape de bumbac imbibate in apa, lasandu-se sa se prepare in aburi si caldura emanata de pietre. Se gatesc diferite sortimente de carne, indeosebi porc, pui, miel si legume, cum ar fi dovleac, kumara (un fel de cartof dulce), morcovi, ceapa, varza si cartofi. Se pot adauga, pentru aroma, rozmarin, usturoi si ce-o mai fi, acolo. Grasimea care se scurge pe pietrele astea incinse, impreuna cu cenusa dau mancarii un gust specific, afumat.

Ce bautura traditionala au? Ce gust are?

L&P (Lemon & Paeroa), un fel de limonada carbogazoasa fabricata din lamaie si apa minerala din orasul Paeroa. E foarte dulce si acrisoara, in acelasi timp, si mai are o nota de altceva, o aroma specifica. As fi tentata sa zic ceva fel de mirodenie, dar nu stiu sigur, pentru ca e un secret de breasla.

Ce hoteluri sunt / pensiuni mai bune si la ce preturi? Ce standarde de hotel exista acolo diferit de lumea intreaga?

Ca peste tot, sunt oferte pentru tot buzunarul. Exista niste pensiuni numite „backpacers", care sunt foarte rezonabile ca pret (incepand de la 30-40 de dolari pe noapte, echivalentul a 15-20 de euro), in care dormi in paturi etajate si de obicei imparti camera cu altii. O alta varianta ieftina ar fi aceea de „camping", adica iti pui cortul in spatii special amenajate unde, in schimbul unei sume mici, ai acces la dus si plite de gatit. Hotelurile si pensiunile incep, in general, cam de la 80 de dolari (40 euro) pe noapte, pana la 300-400 de dolari si peste (150-200 de euro) pentru un hotel de lux. Ceva ce am intalnit aici si se practica mult, este inchirierea unei case de vacanta direct de la proprietari. Din cauza ca multi neozeelandezi detin o casa de vacanta pe care o folosesc doar cateva saptamani pe an, o inchiriaza in restul timpului, iar preturile variaza (in functie de marime si confort) intre 100 si 300 de dolari (50-150 de euro).

Eugen Istodor

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page