Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Lucian Boia se reîntoarce la uneltele istoriografiei cu monografia despre Eugen Brote


Paradoxal, nu cartile despre miturile si imaginarul istoriografic romanesc, care l-au facut celebru in media pe Lucian Boia il consacra ca autentic istoric, pe durata lunga, ci o monografie despre luptatorul national ardelean din secolul XIX, sibianul Eugen Brote. Recenta monografie „Eugen Brote 1850 – 1992. Destinul frant al unui luptator national” publicata de Lucian Boia la Editura Humanitas reprezinta re-editarea lucrari sale de doctorat, sustinute in 1972 la Universitatea din Bucuresti. Desi lumea il cunoaste pe Lucian Boia ca istoric al demitizarii si imaginarului, valoarea acestuia consta intr-o monografie scrisa in perioada comunista, care abordeaza cu instrumentarul clasic lupta romanilor ardeleni pentru drepturi in monarhia dualista. Moda demitizarii si a imaginarului, propagata de Lucian Boia l-a facut cunoscut, hulit sau iubit, dar istoric adevarat il consacra o carte scrisa in dulcele stil clasic a lui Clio.
Academicianul Ioan Aurel Pop l-a desfiintat in cartea „Istoria, adevarul si miturile”, Editura Enciclopedica (2002) pe Lucian Boia, cu teoriile sale pseudo-demitizante. De aceea, Lucian Boia nu va ramane in istoriografie cu studiile sale popularizante despre mit si constiinta, care sunt subtiri si pe gustul unui public doritor de scandal si de sueta istoriografica, ci cu singura sa carte scrisa cu acribia unui istoric serios: „Eugen Brote 1850 – 1992. Destinul frant al unui luptator national”. Cartea are ceva din patina istoriografiei marxiste, folosind termeni vetusti astazi, ca burghezie, emancipare sociala, clasa etc. Dar dincolo de cedarile vremurilor, Lucian Boia demanteleaza cu argumente si cu o substanta documentara fantastica intreg esafodajul opresiunii maghiare asupra romanilor in Ardeal. Eugen Brote, care s-a nascut la Rasinari, a fost un apropiat si un adept al mitropolitului Andrei saguna. Viata lui a fost o lupta grea pentru drepturilor romanilor din Ardeal. La Sibiu a infiintat Telegraful Roman si revista Tribuna. Era proprietar de tipografie nationala. A fost un publicist cu verva si verb acid. Era impotriva pasivismului lui Ion Ratiu, presedintele PNR si un adept al activismului politic, de integrare politica in viata publica a monarhiei dualiste, ca premisa a emanciparii romanilor. In Ardeal, romanii erau minoritari in orase, pentru ca li se interzicea accesul la functii publice si comert, ca si accesul la scoala si universitati.

In epoca lui Eugen Brote, din 5000 de functionari publici abia peste o suta erau romani. La fel in magistratura: din circa 5000 de judecatori si magistrati doar o suta si ceva erau romani. Dincolo de idilismul prezentarii monarhiei dualiste in inima continentului ca o Europa in miniatura, romanii erau marginali si opresati. Publicistii romani in frunte cu I. Slavici, sirianu sau Taslauanu au facut puscarie pentru scrierile lor. Eugen Brote a fugit in Romania mica sa nu ajunga si el in puscaria maghiara pentru scrierile sale. La Bucuresti a fost un apropiat de cercurile liberale si prieten cu D.A. Sturdza. In general liberalii ii sprijineau pe activisti, iar conservatorii pe pasivistii din PNR. Politica nationala din Ardeal, ca si ziarele erau finantate de politicienii din Vechiul Regat, care se si implicau in luptele dintre factiuni. La un moment dat Eugen Brote devine administrator la mosia premierului roman Sturdza, ca apoi sa revina in Ardeal devenind un partizan al gruparii filo-maghiare conduse de premierul Istvan Tisza, care le promitea romanilor functii in administratie ca sa spaga unitatea PNR. Eugen Brote moare de inima sarac si singur in 1912, fiind izolat de gruparea nationalistilor condusi de Octavian Goga si Iuliu Maniu, care il considerau pe el si pe Slavici niste tradatori ai cauzei nationale. Citind cartea lui Lucian Boia realizezi clar situatia extrem de complexa si complicata a romanilor din Ardeal si dezbinarea intelectualitatii transilvanene, atat de catre cercurile guvernamentale de la Budapesta, cat si de partidele de la Bucuresti. Mai observam evident din monografia lui Boia marea naivitate a unor intelectuali ardeleni in promovarea viziunii federative a Austriei cu sprijinul Germaniei. Vezi teoria fantezista a lui AC Popovci, cu Statele Unite ale Austirei Mari. Procesul memorandistilor si inchiderea brutala a liderilor PNR a demantelat iluzia ca Germania si Viena ii vor sprijini pe romanii din Ardeal in defavoarea nobilimii maghiare.
Cartea lui Lucian Boia este scrisa intr-un stil cursiv, bine documentata si informata din arhive sau presa vremii si reprezinta o sinteza utila, ca un dus rece, pentru cititorii, care mai cred in idilismul monarhiei dualiste sub patronajul Habsburgilor.

Ionut Tene

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page